Peste 11 milioane de euro a fost costul tratamentului marilor arşi în străinătate, începând de la „momentul Colectiv” de acum 10 ani, pentru că România nu are un centru special destinat acestora. 39 de pacienţi cu arsuri au beneficiat de tratament în străinătate în 2023 şi 2024.
Conform datelor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la solicitarea News.ro, situaţia privind sumele pentru tratament de specialitate pentru arsuri, acordat în perioada 07.11.2015 – 04.12.2023, în statele membre UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, relevă că suma facturată este de 11,6 milioane de euro.
Până la 31.10.2020, această sumă era de 4,801 milioane euro, ceea ce înseamnă că, într-un interval de puţin peste trei ani s-au adăugat aproape 7 milioane de euro, tocmai pentru că România nu are centre pentru tratarea marilor arşi.
Din cei 11,6 milioane de euro, suma achitată este de 9,5 milioane de euro, iar cea contestată este de 461.503,69 euro. La momentul decembrie 2023, România datora 1,6 milioane de euro, repreentând sume neachitate şi necontestate, conform datelor transmise de CNAS la solicitarea News.ro.
Potrivit aceleiaşi surse, în 2023, pentru 21 de pacienţi cu arsuri au fost emise formulare în vederea tratamentului în străinătate, iar în 2024, pentru 18 pacienţi au fost emise astfel de documente. Datele pentru anul 2025 nu sunt încă disponibile.
Citește și: Marş de comemorare la 10 ani de la incendiul din Clubul Colectiv. Moment de reculegere la locul tragediei din Capitală
În urmă cu cinci ani, exceptând anul 2015, când din cauza incendiului din Colectiv numărul total al pacienţilor care au beneficiat de tratament în străinătate a fost 36, în anii care au urmat, inclusiv 2020, numărul persoanelor cu arsuri tratate în străinătate a fost, în general, sub 10, aşa cum indică datele furnizate la acel moment News.ro.
Cum sunt decontate către spitale sumele pentru tratarea pacienților cu arsuri
CNAS a explicat pentru News.ro şi care este procedeul tehnic de decontare către spitalele din străinătate a sumelor necesare tratării şi recuperării pacienţilor cu arsuri.
„Având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România au dreptul la libera circulaţie şi la servicii medicale pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii europene/Spaţiului Economic European /Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord”, a precizat instituţia.
În funcţie de documentele de deschidere de drepturi emise de Casa de asigurări de sănătate, persoana asigurată poate beneficia pe teritoriul unui alt stat membru al UE/SEE/Conf. Elveţiană/UK, după caz:
- de servicii medicale devenite necesare, acordate în baza cardului european (CEASS);
- de tratament planificat ce nu poate fi efectuat în timp util în nici o unitate sanitară din România (exemplu: persoanele cu arsuri, afecţiuni grave, etc.), acordat în baza documentului portabil S2 (fost E112);
- de toate serviciile medicale de care beneficiază orice asigurat din statul membru respectiv, acordate în baza documentului portabil S1 (S1 este eliberat pentru persoanele salariate sau lucrătorii independenţi care îşi desfăşoară activitatea în alt stat decât statul competent, când sunt detaşaţi sau în caz de pluriactivitate, lucrătorii frontalieri, pensionari, funcţionari publici şi membrii de familie ai acestora).
Citește și: Solistul de la Goodbye to Gravity a lansat primul proiect, după tragedia de la Colectiv: „M-am folosit de chitară ca suport psihic”
La nivelul CNAS se regăsesc date privind numărul pacienţilor beneficiari ai formularelor S2 eliberate de casele de asigurări de sănătate, pentru tratamentul planificat – ARŞI în statele membre UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Ce cheltuieli nu sunt acoperite pentru asigurații din România
Documentul portabil S2 este eliberat doar pentru persoanele care sunt asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
Documentul portabil S2 nu acoperă:
- a) costurile suplimentare cum ar fi: cheltuielile aferente transportului în statul de tratament, inclusiv transferul cu aeronave destinate intervenţiilor medicale de urgenţă, cheltuielile de cazare, respectiv costurile pe care un asigurat din statul membru de tratament aflat în condiţii similare, le suportă conform legislaţiei acestui stat ( ex.coplăţi);
- b) cheltuielile pentru tratamentul acordat în cazul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale;
- c) cheltuielile pentru tratamentul neasiguraţilor.
Care este procedura de rambursare
Cheltuielile ocazionate de acordarea de servicii medicale asiguraţilor sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România, aflaţi pe teritoriul unui alt stat membru al UE/SEE/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sunt rambursate de către casele de asigurări de sănătate în calitate de instituţii competente (România ca stat membru debitor), instituţiilor de securitate socială de la locul de şedere sau reşedinţă din statul membru creditor, prin intermediul instituţiilor de legătură (CNAS – pentru România).
Procedura de rambursare este reglementată potrivit art. 35 şi 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 66-68 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Deciziei nr. S11 din 9 decembrie 2020 a Comisiei Administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, privind procedurile de rambursare pentru punerea în aplicare a articolelor 35 şi 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi presupune o relaţie bilaterală între statul membru creditor şi statul membru debitor.
Citește și: Supraviețuitoare a incendiului de la Colectiv: „Conducerea țării este în comă. Suntem într-un punct mai rău decât acum 10 ani”
Rambursarea este efectuată pe baza formularelor europene E125/S080 „Extras Individual privind Cheltuielile Efective” (facturi) care sunt transmise de către organismul de legătură din statul de tratament către CAS prin intermediul CNAS, în calitate de organism de legătură pentru România.
Acestea din urmă au obligaţia verificării acestor formulare, pentru cele validate urmând să se efectueze plăţi către statele creditoare.
Legislaţia comunitară sus-menţionată reglementează termenele pentru înaintarea facturilor, de plată sau de contestare a acestora, respectiv motivele/condiţiile în care statul membru debitor poate respinge facturile respective.
Citește și: Organizatorul marșului Colectiv, sancționat cu 3.000 lei. Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei: „Eu nu aș fi dat amenda”
Astfel, termenul de înaintare a facturilor ce au drept obiect contravaloarea serviciilor medicale acordate într-un an este de 12 luni de la expirarea semestrului calendaristic în care sumele respective au fost înregistrate în conturile instituţiilor creditoare din statele membre.
Termenul de decontare prevăzut de legislaţia europeană pentru aceste servicii este de 18 luni de la data intrării documentelor la CNAS, pentru formularele acceptate, şi de 36 de luni dacă sunt contestaţii.
Editor : Ana Petrescu
