La sute de metri în adâncul unui munte din Norvegia, Marea Britanie se pregătește de război. Strategii militari britanici au călătorit până în orașul Bodø ca să participe la un exercițiu privind reacția țărilor din nordul Europei la o serie de acțiuni ostile declanșate de Rusia într-o țară vecină.
Exercițiul presupune imaginarea unui scenariu în care o revoltă prorusă se declanșează într-o țară NATO din nordul Europei, la un an după ce în Ucraina s-a ajuns la un acord de încetare a focului.
Miniștrii apărării și generalii care au participat la acest exercițiu au primit rapoarte din presă cu privire la incidentele produse, actualizări incomplete și postări de pe rețelele sociale, pe baza cărora aceștia au trebuit să decidă care este cea mai bună cale de urmat.
Misiunea nu este doar una pur ipotetică. Atacurile asupra cablurilor subacvatice din Marea Baltică și incursiunile tot mai dese ale Rusiei în spațiul aerian și în apropierea apelor teritoriale NATO din ultimul timp au atras atenția asupra vulnerabilității așa-numitului „nord îndepărtat”.
Imediat după ce Rusia a invadat Crimeea, în 2014, Marea Britanie a format un parteneriat militar – Joint Expeditionary Force (JEF) – împreună cu alte 9 țări pentru a răspunde amenințărilor de pe flancul nordic.
Întrebarea, acum, este dacă această alianță se va ridica la așteptări, după ce amenințările din partea Rusiei s-au înmulțit, iar interesul Statelor Unite pentru securitatea Europei continuă să scadă sub conducerea lui Donald Trump.
Joint Expeditionary Force, un parteneriat militar mai eficient decât NATO?
Țările din nordul Europei trăiesc zi de zi sub amenințarea „agresiunii rusești”, a spus pentru Politico ministrul britanic al apărării, John Healey, care a luat parte la jocurile de război organizate în Norvegia. „Noi suntem națiunile care pot cel mai bine să evalueze riscurile, să răspundă la amenințări și să convingă NATO să trateze mai serios această situație.”
Unul dintre avantajele parteneriatului JEF este faptul că poate acționa mai rapid decât NATO, o mașinărie greoaie care necesită aprobarea a 32 de membri pentru a se pune în acțiune.
Aliații nordici cred, de asemenea, că JEF reprezintă un vehicul mult mai bun pentru a reacționa la genul de tactici și arme ce nu intră în conceptul tradițional al războiului – așa-numitele atacuri de „zonă gri”.
Generalul norvegian Gjert Lage Dyndal a spus că agresiunea rusă în zona arctică nu este ceva nou și că are de-a face mai mult cu vechea rivalitate nucleară dintre SUA și Rusia, decât cu Norvegia.
Totuși, Dyndal a recunoscut importanța unui răspuns coordonat, în special în cazul războiului hibrid.
Rusia și China își intensifică activitățile în regiunea arctică
Cu toate că JEF pare a fi alianța ideală pentru protejarea Europei de Nord, unii specialiști avertizează că resursele alocate apărării acestei regiuni sunt foarte limitate, mai ales după ce o mare parte din atenție s-a îndreptat asupra „coaliției voinței” formate, în mare parte, pentru a susține Ucraina.
„Rusia trăiește în Arctica”, a avertizat Dyndal. „Vedem cum China își intensifică eforturile și învață din cercetări și activități în Arctica mai mult decât noi. Trebuie să facem mai multe de partea europeană și de partea americană ca să învățăm cu adevărat cum să trăim în marea polară acoperită de gheață.”
Rusia are în jur de 50 de spărgătoare de gheață, iar cel puțin 13 dintre ele pot fi folosite în regiunea arctică, șapte dintre acestea având propulsie nucleară. China are și ea cinci astfel de vase.
Suedia și Finlanda au și ele spărgătoare de gheață, la fel ca SUA și Canada, dar Dyndal a spus că este nu sunt destule. Marea Britanie nu are în plan achiziționarea vreunui spărgător de gheață, dar oficialii britanici spun că țara lor contribuie la protejarea regiunii prin expertiza sa navală și aeronautică.
Europa încearcă să trateze problema securității din ce în ce mai serios, dar mai are multe de învățat până va ști cum să câștige acest joc, a încheiat Politico.
Editor : Raul Nețoiu
