Uniunea Europeană și Statele Unite au același președinte, cel puțin în viziunea lui Donald Trump, care a susținut recent că liderii UE i se adresează cu titlul de „președinte al Europei”. Cu toate că acest comentariu a stârnit multe ironii din partea oficialilor europeni, care au spus că niciunul din ei nu a folosit vreodată acest apelativ, în realitate aceștia i-au oferit practic președintelui american un loc de cinste în capul mesei de la Bruxelles.
De la summitul NATO din iunie, atunci când Trump a dezvăluit un mesaj pe telefon în care secretarul general al NATO, Mark Rutte, l-a numit „daddy” (tăticule) și până la acordul comercial între UE și SUA semnat în Scoția, acolo unde liderii europeni au acceptat o înțelegere atât de nefavorabilă Europei încât a părut mai degrabă o capitulare, se pare că afirmația lui Trump conține un sâmbure de adevăr.
Niciun președinte american, de la momentul creării Uniunii Europene și până în prezent, nu a avut o influență la de mare ca Trump asupra politicilor europene. Și nici liderii țărilor europene nu au fost vreodată mai dispuși – uneori, chiar disperați – să îl laude pe Trump și să nu îl contrazică niciodată în mod deschis.
În discuțiile private, oficialii UE au spus că este nevoie să îl îmbuneze pe Trump ca să îl țină cât mai interesat de securitatea Europei și viitorul Ucrainei.
În ciuda justificării lor, liderii europeni par să îi fi oferit lui Trump un rol în politicile lor cu toate că el nu a cerut așa ceva. Un exemplu în acest sens este vizita de la Washington din vara aceasta a unui grup de lideri UE care l-au rugat pe Trump să îl convingă pe „prietenul” său, premierul ungar Viktor Orban, să nu blocheze eventuala aderare a Ucrainei în Uniunea Europeană, potrivit unui raport Bloomberg.
„El nu va putea fi niciodată președintele Europei, dar poate fi nașul ei”, a spus un diplomat din UE pentru Politico. „Analogia corectă este mai criminală. Avem de-a face cu un șef de mafie” care se folosește de amenințări ca să își exercite influența asupra afacerilor pe care pretinde că le protejează.
„Trump este în interiorul mașinăriei” europene
Acum 15 ani, când SUA și UE au negociat Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (T-TIP), oficialii americani îi tratau pe europeni ca pe niște parteneri egali.
În 2001, oficialii UE aveau curajul de a trage la răspundere marile companii americane, atunci când Comisia Europeană a blocat acordul de 42 de miliarde de dolari pentru achiziționarea Honeywell de către General Electric.
Acel moment a fost doar începutul unei perioade de peste un deceniu de politici antitrust dure pentru protejarea liberei concurențe adoptate de UE, inclusiv prin amenințări privind dezmembrarea Google și amendarea companiei Apple cu 13 miliarde de euro pentru neplata taxelor în Irlanda între anii 2004-2014.
Acum, lucrurile s-au schimbat dramatic. Comisia Europeană ar fi trebuit săptămâna trecută să anunțe amendarea companiei Google pentru încălcarea regulilor concurenței în domeniul publicității, însă decizia a fost amânată la cererea comisarului UE pentru comerț Maroš Šefčovič.
Bruxellesul a publicat apoi un videoclip explicativ fără participarea comisarului responsabil, Teresa Ribera. Trump s-a grăbit apoi să anunțe pe Truth Social că „Administrația nu va permite aceste acțiuni discriminatorii”.
„Nu am mai văzut niciodată așa ceva în toate cariera mea în cadrul Comisiei”, a spus un oficial european important. „Trump este în interiorul mașinăriei.”
Trump a impus termeni foarte duri și umilitori pentru Europa
De când Trump a revenit la Casa Albă, liderii UE au fost extrem de reținuți în comunicarea cu președintele SUA, având aparent doar două opțiuni: tăcere sau laude.
„În acest moment, Estonia și multe țări europene susțin ceea ce face Trump”, a spus președintele Estoniei, Alar Karis, într-un interviu recent pentru Politico, referindu-se la eforturile lui Trump pentru obținerea unui acord de pace în Ucraina.
Karis nu a menționat însă nimic despre planurile Pentagonului de a bloca fondurile destinate întăririi securității în Europa și de a reduce numărul de soldați americani pe continentul european.
Zâmbetele lacome ale oficialilor din administrația Trump, Stephen Miller și Howard Lutnick, în poza oficială de la semnarea acordului UE-SUA din Scoția au dezvăluit adevărul din spatele actualei relații transatlantice: Trump a impus termeni foarte duri și umilitori pentru Europa, care practic a capitulat în fața Washingtonului.
Mulți oficiali de la Bruxelles au interpretat semnarea acordului în același fel. „Nu o să mă auziți folosind cuvântul ‘negociere’” pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat între Europa și SUA, a spus Sabine Weyand, un negociator UE cu mare experiență în domeniul comerțului.
Europa nu vrea să riște să piardă sprijinul SUA într-un moment în care „granița noastră estică se află în pericol”
Adevărații arhitecți ai acestei „veri a umilinței” pentru Europa sunt liderii europeni care au acceptat cerințele lui Trump indiferent de prețul plătit. „Statele membre au demonstrat o lipsă de solidaritate într-un moment crucial”, a spus Anthony Gardner, fost ambasador american în UE.
Consecințele acestui eșec colectiv s-ar putea resimți mulți ani de acum înainte, a avertizat Gardner: Primul mesaj, în acest caz, este că cel mai eficient mod pentru ca marile blocuri comerciale să câștige contra Europei este să folosească fără milă toate pârghiile pe care le au la dispoziție ca să dividă Uniunea Europeană.
Al doilea mesaj pe care Europa l-a transmis prin această capitulare în fața cerințelor lui Trump este că statele membre vor începe să se întrebe „la ce mai e bună Uniunea Europeană, dacă nu poate oferi un scut în domeniul comerțului?” a mai spus Gardner.
Motivul principal pentru care liderii UE au decis să cedeze în fața presiunilor Washingtonului au fost expuse cel mai bine de Antonio Costa, președintele Consiliului European: „Creșterea tensiunilor cu un aliat cheie din cauza tarifelor, în timp ce granița noastră estică se află în pericol, ar fi fost un risc imprudent.”
Dar ce va urma acum pentru Europa? Este Uniunea Europeană condamnată la supunere în relația cu SUA lui Trump? Sau va urma un „secol al umilinței” asemănător cu soarta dinastiei Qing în urma Războaielor Opiului din secolul al XIX-lea, prin care China a fost forțată să accepte peste 100 de ani de intervenționism și imperialism din partea puterilor occidentale?
„Pentru a face față provocărilor actuale, Uniunea Europeană trebuie să se transforme dintr-un spectator – sau, în cel mai bun caz, un actor în rol secundar – într-un protagonist”, a spus fostul premier italian și șef al băncii centrale europene, Mario Draghi.
Editor : Raul Nețoiu
