Publicația The Moscow Times a realizat o analiză a strategiilor de război hibrid prin care Moscova încearcă să creeze tensiuni în țări pro-occidentale și pentru a destabiliza politic vestul, în contextul revenirii la putere a lui Donald Trump la Casa Albă. În analiză este inclusă și România.
De la 100 de zile de proteste în Georgia din cauza rezultatelor contestate ale alegerilor până la interzicerea de către România a candidaturii lui Călin Georgescu și la reluarea alegerilor prezidențiale în luna mai, umbra influenței rusești planează larg asupra Europei de Est, scrie The Moscow Times.
Experții spun că aceste incidente fac parte din strategia mai largă a Kremlinului de a semăna neîncredere și de a influența alegerile în ceea ce consideră a fi sfera sa de influență, în timp ce aceste țări încearcă să aprofundeze cooperarea cu Occidentul.
Modelele de interferență electorală observate în Georgia, România și Moldova evidențiază o realitate îngrijorătoare pentru Europa: strategiile de război hibrid ale Moscovei devin din ce în ce mai sofisticate și mai răspândite.
Mai mult de trei ani de război în Ucraina și eșecul de a împiedica înlăturarea aliatului Bashar al-Assad în Siria au scos la iveală slăbiciunile armatei ruse, considerată cândva una dintre cele mai puternice din lume.
Într-un articol comun pentru Financial Times, șefii MI6 și CIA au avertizat că Rusia își intensifică abordarea războiului hibrid, trecând de la dominația militară convențională la destabilizarea democrațiilor din interior – „răspândind minciuni și dezinformări menite să creeze tensiuni între noi”.
Conform manualului Kremlinului, „capturarea statului implică instalarea oligarhilor și a guvernelor marionetă aliniate Rusiei pentru a controla națiunile prin corupție, suprimând în același timp societatea civilă, presa independentă și opoziția politică”, a declarat Batu Kutelia, fost ambasador georgian în SUA și fost șef al Serviciului de informații externe al Georgiei.
Rusia neagă în mod constant interferența în alegerile altor țări.
Proteste din Georgia
În Georgia, victoria partidului populist de guvernământ Visul Georgian în alegerile parlamentare din noiembrie a stârnit indignarea cetățenilor, declanșând 100 de zile consecutive de proteste continue.
Controlat de Bidzina Ivanishvili, cel mai bogat om din țară, care a făcut avere în Rusia, Visul Georgian a început ca un partid pro-UE și liberal occidental, dar în ultimii ani a urmărit politici mai puțin liberale și s-a aliniat mai strâns cu Rusia – chiar dacă majoritatea populației este în favoarea unei integrări mai strânse în UE.
Observatorii electorali și OSCE au recunoscut că, deși alegerile din Georgia au fost marcate de condiții de concurență inegale, cadrul juridic a fost considerat suficient pentru a susține credibilitatea rezultatelor.
România și Călin Georgescu
În România, Georgescu, un ultranaționalist puțin cunoscut până atunci, a reușit să câștige primul tur al alegerilor prezidențiale cu 23%, în ciuda faptului că sondajele anterioare preconizau că o să obțină un rezultat format dintr-o singură cifră.
Documente declasificate ale serviciilor secrete românești spun că Rusia a lansat o acțiune „hibridă” împotriva României prin atacuri cibernetice, diseminarea dezinformării și vizarea vulnerabilităților sistemelor informatice. Între timp, campania mediatică a lui Georgescu ar fi fost coordonată de un „actor de stat” care a plătit peste 100 de influenceri pe TikTok pentru a-i stimula campania în cele două săptămâni dinaintea alegerilor.
După ce Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale desfășurat în decembrie, biroul electoral al României a anunțat duminică că a invalidat candidatura lui Georgescu la președinție din cauza acuzațiilor că acesta a încălcat legile împotriva extremismului. Repetarea alegerilor prezidențiale este programată pentru luna mai.
Pe fondul consecințelor, guvernul a decis să expulzeze doi diplomați ruși în legătură cu eforturile de interferență pe scară largă.
Milioane de dolari în campania din Moldova
Și în Moldova, președintele în exercițiu Maia Sandu a câștigat realegerea cu aproape 20 %, în timp ce un referendum privind UE a trecut cu o marjă infimă de aproximativ 1 %.
Oficialii moldoveni estimează că Moscova a vărsat 100 de milioane de dolari în eforturile sale de a influența rezultatele alegerilor și referendumului din 2024. Ilan Șor, un oligarh moldovean fugar care trăiește în prezent la Moscova, a finanțat operațiunile cu sprijinul Kremlinului prin direcționarea de bani direct în conturile bancare ale moldovenilor, deghizați în „pensii bonus”, pentru a le asigura votul negativ.
Oficialii au descris, de asemenea, o amplă campanie de dezinformare, alimentând temerile legate de război în cazul în care referendumul va fi adoptat și susținând în mod fals că Bruxelles-ul urmărește să spele creierele copiilor pentru a-i face să devină homosexuali sau transsexuali.
„Un moment deosebit de avantajos pentru Moscova”
Rusia pare să fi adoptat din ce în ce mai mult această formă de război hibrid, de când au apărut numeroase rapoarte privind eforturile Moscovei de a influența alegerile prezidențiale americane din 2016.
Acum, momentul este deosebit de avantajos pentru Moscova, subliniază sursa citată. Ascensiunea populiștilor de dreapta, care sunt în general mai înțelegători față de Rusia, combinată cu poziția izolaționistă a președintelui american Donald Trump, a creat condiții care permit interferenței externe să adâncească diviziunile.
În timp ce obiectivele Rusiei de a exploata rupturile societale și de a semăna neîncredere în instituții se aplică atât țărilor UE, cât și statelor post-sovietice, „există o diferență în tipurile de discurs utilizate”, spune Laura Jasper, analist strategic la Centrul de Studii Strategice din Haga.
„În UE, acestea nu creează povești, ci mai degrabă amplifică diviziunile care există deja, cum ar fi migrația – și în Germania, în special, ecologizarea economiei”, a declarat Jasper.
Acest lucru aliniază subtil opinia publică cu ideologiile susținute de Kremlin, o tehnică mai eficientă decât dezinformarea directă.
În timp ce în statele post-sovietice care se îndreaptă spre integrarea în UE, accentul se pune pe „semănarea neîncrederii în instituțiile democratice și atacarea agresivă a acestui tip de guvernare”, a spus ea.
În UE, guvernele și mass-media subliniază frecvent amenințările dezinformării și interferenței electorale.
Cu toate acestea, „nu începe cu două săptămâni înainte de alegeri”, spune Jasper, subliniind necesitatea unor măsuri structurale mai degrabă decât reactive.
În timp ce autoritățile continuă să introducă noi inițiative, „dând nume noi acelorași probleme de bază”, spune Jasper, cum ar fi cel mai recent cadru, FIMI (Foreign Information Manipulation and Interference), multe dintre aceste eforturi nu au transparența și recunoașterea faptului că dezinformarea există și este adesea dificil de identificat.
Actuala „renaștere” a libertății de exprimare pe platformele social media precum X și Facebook nu a făcut decât să accelereze și să complice eforturile de a forma un front unit împotriva dezinformării și a campaniilor de influență străină. Jasper o numește „o sabie cu două tăișuri”.
„Libertatea de exprimare trebuie să fie protejată ca un drept fundamental, dar, pe de altă parte, este folosită în scopuri greșite de atât de multe ori și face ca legislația și contramăsurile pentru guvern să fie foarte dificile”, a spus ea. „Pentru a construi o societate mai rezistentă, oamenii trebuie să fie critici cu privire la proveniența informațiilor lor și să se gândească la ceea ce văd și împărtășesc.”
Editor : B.E.
