După un deceniu de ascendență în Orientul Mijlociu, liderii de la Teheran se confruntă cu un moment de răscruce. Odată cu sfârșitul dinastiei Assad în Siria, Iranul și-a pierdut singurul aliat regional statal. Acest lucru vine într-un moment în care bombardamentele Israelului au slăbit în mod semnificativ Hezbollahul din Liban, care a fost, până de curând, cel mai de încredere și cel mai capabil aliat non-statal al Republicii Islamice.
Iranul este acum pe picior greșit și are mare nevoie de o regândire strategică, potrivit unei analize Foreign Policy. Siria și Hezbollah au ancorat de mult proiectul iranian al Axei Rezistenței. Alianța cu Assad a fost esențială pentru asigurarea coridorului terestru al Iranului pentru reumplerea proviziilor financiare și militare ale Hezbollah. Din anii 1980, Teheranul a cheltuit miliarde ca să susțină acești actori în străinătate pentru a descuraja atacurile israeliene și americane în interiorul Iranului, ca parte a politicii sale de apărare.
În timp ce Iranul a părut că a avut putere de ceva timp, atacurile brutale ale Hamas din 7 octombrie 2023 împotriva civililor israelieni au declanșat neintenționat o reacție în lanț care a distrus proiectul de rezistență al Iranului.
Dar Iranul rămâne o putere regională – una care are încă opțiuni. În primul său discurs după fuga lui Assad, liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, a prezentat o viziune sfidătoare. El a afirmat că „Frontul de rezistență nu este o piesă hardware care poate fi spartă, demontată sau distrusă”, ci mai degrabă este o „doctrină” care va deveni mai puternică ca urmare a presiunii recente.
Iranul ar putea încerca să refacă Axa Rezistenței
Într-adevăr, Teheranul ar putea face eforturi consistente pentru reconstrucția Axei Rezistenței cu o viziune de lungă durată. Procedând astfel, Iranul ar putea face presiuni asupra grupurilor armate șiite aliate din Irak și pe houthi din Yemen pentru a fi în fruntea luptei împotriva Israelului.
De asemenea, ar putea încerca să strice șansa Siriei și Libanului de a se reabilita după conflict. Rezultatul unei astfel de abordări este probabil să fie sângeros pentru aliații rămași ai Iranului. Ar putea fi, de asemenea, utilizat de guvernul israelian pentru a construi un caz mai puternic în favoarea atacurilor desfășurate direct în interiorul Iranului.
Teheranul nu l-a putut ajuta pe Assad, cu un Hezbollah slăbit de atacurile Israelului
Alternativ, liderii iranieni ar putea concluziona că Axa Rezistenței și-a îndeplinit scopul și nu mai este capabilă să descurajeze atacurile în interiorul Iranului. Renunțarea la Assad poate fi un indiciu că Iranul a recunoscut acest lucru ca fiind realitate. Rebelii sirieni au ajuns la Damasc cu viteza fulgerului, fără nicio armată dispusă să lupte. Cu Hezbollahul bătut, Teheranul nu a văzut nicio soluție militară pentru a-l salva pe Assad. Salvarea regimului său, încă o dată, ar fi fost costisitoare din punct de vedere politic pentru Teheran, având în vedere vecinul său important, Irak, al cărui guvern a respins ferm mobilizarea facțiunilor armate șiite irakiene aliniate cu Iranul.
Dacă liderii Iranului decid să se retragă din Axa Rezistenței, cu siguranță vor investi mai mult în arme convenționale – în special rachete și drone – pentru a descuraja atacurile militare din Israel și Statele Unite.
Argumentele pentru a face acest lucru sunt sporite de campania de bombardare nestingherită a Israelului în Orientul Mijlociu din ultimul an, inclusiv două lovituri majore în Iran și ambițiile declarate ale Israelului de a reface ordinea regională. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a vorbit despre „schimbarea echilibrului de putere” în regiune prin campaniile militare din Gaza și Liban. Forțele de Apărare Israeliene au spus că bombardamentele extinse din Siria după căderea lui Assad au distrus o mare parte din apărarea antiaeriană a Siriei, deschizând calea pentru atacuri în interiorul Iranului.
Netanyahu face, de asemenea, eforturi pentru a-l convinge pe președintele ales al SUA, Donald Trump, că există o oportunitate de aur pentru atacuri preventive care să vizeze programul nuclear al Iranului.
Dacă Iranul se retrage de la Axa Rezistenței și se concentrează în schimb pe capacitățile sale militare de acasă, lumea ar trebui să anticipeze atât oportunitățile, cât și riscurile.
Iranul ar putea forța ultimul pas spre înarmarea nucleară
Ca parte a unei noi strategii de descurajare, Iranul ar putea lua în considerare să facă un salt costisitor de la un stat pe cale să devină nuclear la un stat cu arme nucleare. Dacă Trump dă undă verde pentru loviturile militare împotriva programului nuclear al Iranului sau intensifică campania de presiune maximă a Statelor Unite împotriva Iranului fără a oferi o rampă diplomatică realistă, atunci cei din cadrul establishmentului iranian care fac eforturi pentru armarea programului nuclear vor câștiga teren.
Acest lucru ar reprezenta o amenințare majoră la adresa securității globale și ar deschide un nou capitol de conflict în Orientul Mijlociu.
Cu toate acestea, chiar în acest moment de discordie regională, liderii de la Teheran ar putea fi, de asemenea, influențați să urmeze o cale de detensionare din criza actuală, inclusiv prin diplomație cu monarhiile din Golf și cu viitoarea administrație Trump.
În Liban, este puțin probabil ca Iranul să rupă legăturile cu Hezbollahul său protejat. Cu toate acestea, Teheranul s-ar putea angaja să nu strice un nou cadru de guvernare – în care puterea politică, economică și militară a Hezbollah este semnificativ diluată. În Irak, Bagdadul are acum o mai mare pârghie pentru a respinge ingerința politică iraniană și poate încerca mai activ să-și afirme controlul de stat asupra milițiilor susținute de Iran.
Teheranul ar putea fi, de asemenea, mai deschis pentru a-și îndeplini calea de apropiere de Arabia Saudită. Este clar că regatul nu își poate îndeplini prioritățile, atât timp cât Israelul și Iranul se îndreaptă spre un război care amenință spațiul aerian al regiunii cu rachete și avioane de luptă.
Arabia Saudită, punctul de legătură ce poate detensiona relațiile Iran-Israel-SUA
Legăturile Riadului cu Iran, Israel și Statele Unite s-ar putea dovedi critice în prevenirea mai multor conflicte militare. Această poziție îi dă Riadului o mână mult mai puternică pentru a solicita concesii din partea Iranului pentru a reduce tensiunile din Marea Roșie și pentru a anula sprijinul său militar pentru rebelii Houthi din Yemen. Arabia Saudită se află într-o poziție suficient de puternică pentru a obține aceste câștiguri cu Teheranul, valorificând, în același timp, dorința lui Trump de a extinde Acordurile Avraam și de a normaliza legăturile israeliano-saudite pentru a face eforturi pentru încheierea războiului din Gaza și progrese serioase în ceea ce privește statutul palestinian.
În cele din urmă, ghinioanele regionale ale Iranului întăresc argumentele pentru negocieri directe cu administrația Trump privind limitarea programului nuclear, în schimbul ameliorării sancțiunilor. Într-o perioadă în care iranienii din interiorul țării de-abia reușesc să traiască de pe o zi pe alta și cer responsabilitate pentru miliardele cheltuite în regiune, liderii iranieni trebuie să ofere poporului lor beneficii economice și politice.
Noul președinte al Iranului, Masoud Pezeshkian, a promis că va acorda prioritate acestui lucru. Consilierul strategic al președintelui, Javad Zarif, a subliniat că noua dinamică regională oferă Iranului o nouă „oportunitate” de a pivota și de a se concentra pe principala sursă a puterii sale, care este poporul său. Soarta familiei Assad – a cărei lungă conducere autocratică s-a dovedit în cele din urmă goală – va servi fără îndoială ca o poveste de avertizare.
Editor : Ș.R.
