Benjamin Netanyahu s-a grăbit să denunțe recunoașterea unui stat palestinian de către mulți dintre aliații istorici ai Israelului, dar prim-ministrul s-ar putea să aibă dificultăți să decidă cum să transforme retorica într-un răspuns concret, potrivit unei analize The Guardian.
Opțiunile sale sunt probabil mai limitate decât ar vrea să-i facă pe susținătorii săi să creadă. Premierul israelian a amenințat în diverse moduri cu anexarea teritoriilor palestiniene ocupate și cu acțiuni bilaterale împotriva țărilor care s-au alăturat valului de recunoaștere.
Însă revendicarea oficială a unei părți sau a întregii Cisiordanii ar pune în pericol acordurile Abraham, înțelegerea istorică care a normalizat legăturile cu puterile regionale, inclusiv Emiratele Arabe Unite.
Acordul respectiv a fost probabil cea mai importantă realizare de politică externă a primei președinții a lui Donald Trump, menționată în nominalizările pentru Premiul Nobel pentru Pace pe care îl râvnește în mod deschis și una dintre realizările de referință ale lui Netanyahu.
Emiratele Arabe Unite, unul dintre cei mai importanți parteneri ai săi, au declarat deja că anexarea este o „linie roșie”, iar prăbușirea acordului ar prezenta un risc ridicat de a-l înstrăina pe cel mai important susținător al lui Netanyahu.
Israelul a ales un răspuns bilateral față de Irlanda, Norvegia și Spania atunci când acestea au recunoscut un stat palestinian anul trecut, inclusiv retragerea ambasadorilor.
A face același lucru acum, când atât de mulți aliați cheie au urmat exemplul, ar fi mult mai complicat – și ar putea dăuna Israelului mult mai mult decât țintele sale, au declarat foști diplomați israelieni.
Ar accelera traiectoria Israelului către statutul izolat de „super-Sparta” pe care Netanyahu l-a sărbătorit săptămâna trecută și de care apoi s-a îndepărtat după indignarea publică și avertismentele economice.
Alon Liel, un fost diplomat care a ocupat funcția de ambasador al Israelului în Africa de Sud, a declarat: „Cred că este o dilemă atât de dificilă încât Netanyahu a decis să o amâne. Nu există ca Israelul să nu răspundă și să răspundă într-un mod inteligent. Cabinetul este la punctul în care să discute ce greșeli să facă.”
Sărbătoarea Anului Nou evreiesc, celebrată luni și marți, și Adunarea Generală a ONU i-au oferit lui Netanyahu șansa de a-și lua o pauză în timp ce își analizează opțiunile.
El călătorește în SUA pentru întâlnire și a declarat că răspunsul său către Marea Britanie, Franța și alții va veni după întâlnirea cu Trump. Întâlnirea va avea loc după ce președintele SUA se va întâlni cu liderii arabi la New York.
Înainte de plecare, Netanyahyu a convocat o reuniune a cabinetului de securitate israelian pentru a discuta posibile răspunsuri la recunoaștere, a relatat presa israeliană.
Într-o dovadă clară a îngrijorărilor legate de riscurile anexării, cei doi susținători înfocați ai acestei abordări – miniștrii de extremă dreapta Itamar Ben Gvir și Bezalel Smotrich – nu au fost invitați.
Pe lângă viitorul acordurilor Abraham – pe care Trump și Joe Biden sperau să le extindă pentru a include Arabia Saudită – mulți membri ai familiei Trump și aliații lor au legături financiare strânse în regiune.
Însă presiunile politice interne legate de un proces de corupție și de alegerile care se apropie ar putea depăși îngrijorările lui Netanyahu cu privire la antagonizarea lui Trump, a declarat Alon Pinkas, un alt fost diplomat israelian.
„Netanyahu, cel de acum doi sau trei ani, nu ar fi îndrăznit să anexeze nimic”, a spus Pinkas, care a fost și consul general la New York. „Netanyahu din septembrie 2025 este dezechilibrat; detașat de realitate, cu un caz acut de iluzie a grandorii [în legătură cu ideea că] redesenează harta regională; se teme de alegeri; se teme de procesul său [pentru acuzații de corupție]. Dacă toate acestea indică o anexare parțială, ar putea face ceva.”
În Israel, dezbaterea a oscilat confuz între insistența că recunoașterea este un gest irelevant față de un simbol gol și furia față de țările care au mers mai departe.
În majoritatea spectrului politic israelian, de la extrema dreaptă până la liderul de centru-stânga Yair Golan, decizia de recunoaștere a statului palestinian a fost condamnată ca o „recompensă pentru terorism”.
Însă, chiar dacă o Palestină suverană este mai mult o idee decât o realitate, recunoașterea are implicații juridice și diplomatice profunde. Recunoașterea britanică are o greutate diplomatică și istorică deosebită ca urmare a rolului pe care Marea Britanie l-a jucat în punerea bazelor pentru crearea statului Israel prin declarația Balfour din 1917.
Liel a spus: „Îl văd ca pe mai mult decât un eveniment bilateral; [ar trebui înțeles din] perspectiva istorică a declarației Balfour. Este un fel de corecție a rolului istoric britanic.”
Editor : Ș.R.
