De-a lungul anilor, mai mulți președinți americani au fost nominalizați pentru Premiul Nobel pentru Pace, printre care George W. Bush, Joe Biden și Donald Trump, dar niciunul dintre ei nu și-au făcut un obiectiv strategic din a obține prestigiosul premiu. Notă discordantă face actualul lider de la Casa Albă care pare că cere tuturor aliaților să-l nominalizeze. Digi24.ro a făcut o analiză despre cine au fost președinții premiați și cum încearcă Trump să obțină premiul.
Donald Trump este cunoscut pentru stilul său excentric și modul în care încearcă să obțină ceea ce dorește, fără prea multe scrupule.
De când a revenit la Casa Albă, Trump pare că și-a setat obiectiv principal – obținerea Premiului Nobel pentru Pace.
De ce și-ar dori, totuși, cel mai puternic om de pe planetă obținerea acestuia? Pe lângă medalia de aur atât de râvnită, câștigătorul mai obține și aproximativ 1.2 milioane de dolari, dar cu siguranță nu banii sunt cei care îl mână pe Trump, cel puțin nu în acest caz.
Nobelul pentru Pace l-ar pune pe actualul lider de la Casa Albă pe aceeași listă cu unele dintre cele mai importante personalități din istorie, cum ar fi Mandela sau Gandhi.
Câteva țări și-au anunțat anul acesta sprijinul pentru „candidatura” sa, printre acestea numărându-se Cambodgia, Israelul și Pakistanul.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat pe 8 iulie că țara sa îl va nominaliza pe Trump la Premiul Nobel, pentru eforturile sale de a media un armistițiu cu Hamas. Netanyahu i-a înmânat chiar liderului american, în timpul unui dineu la Casa Albă o copie a scrisorii trimise Comitetului Nobel prin care a fost făcută nominalizarea.
În vederea susținerii propriei candidaturi, Trump a punctat ori de câte ori a avut ocazia că a rezolvat șapte războaie, inclusiv unele inexistente, precum cel dintre „Aberbaijan” și Albania.
În ciuda acestor eforturi, pare că șansele liderului de la Casa Albă de a obține mult râvnita medalie sunt reduse, cel puțin în acest an. Prin urmare, vineri, cel mai probabil un alt nume va fi rostit de celebra comisie.
Prestigiosul premiu recunoaște meritele persoanelor și organizațiilor care au contribuit în mod semnificativ la promovarea păcii, fie prin promovarea democrației, a drepturilor omului sau a dezarmării nucleare, fie prin medierea negocierilor de pace între națiuni.
Cu toate acestea, este destul de neobișnuit ca un președinte american să câștige efectiv acest premiu. Doar patru au primit vreodată acest premiu, cel mai recent fiind Barack Obama, și doar trei au câștigat Nobelul în timp ce se aflau în funcție. Iată ce le-a adus acestor președinți unul dintre cele mai râvnite premii internaționale și de ce au urmat adesea controverse.
Mai jos am trecut în revistă președinții americani care au câștigat Premiul Nobel pentru Pace și motivul pentru care au intrat în posesia acestuia.
Teodore Roosevelt
Theodore Roosevelt, cel de-al 26-lea președinte al Statelor Unite, a devenit primul om de stat care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1906, ca recunoaștere a eforturilor sale de a media o încheiere pașnică a războiului ruso-japonez.
Ca multe alte aspecte din viața lui Roosevelt, decizia a fost controversată. Premiul a fost criticat de stânga, care l-a condamnat pe președinte ca fiind un imperialist „nebun militar” responsabil pentru cucerirea americană a Filipinelor. Ziarele suedeze din acea vreme scriau că Alfred Nobel, omul care a dat numele premiului, „se răsucea în mormânt” din cauza acestei decizii, potrivit Fundației Nobel.
La rândul său, Roosevelt a folosit discursul său de acceptare a premiului Nobel pentru a pleda în favoarea formării unui organism internațional pentru pacea mondială. „Ar fi o lovitură de maestru dacă marile puteri sincer dedicate păcii ar forma o Ligă a Păcii, nu numai pentru a menține pacea între ele, ci și pentru a împiedica, cu forța dacă este necesar, ca aceasta să fie încălcată de alții”, a spus el.
Woodrow Wilson
Tipul de organizație pe care Roosevelt îl avea în vedere avea să devină mai târziu realitate odată cu înființarea Ligii Națiunilor. Woodrow Wilson, al 38-lea președinte al Statelor Unite, a fost unul dintre principalii arhitecți ai organizației internaționale, motiv pentru care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1919.
Wilson a fost recunoscut și pentru rolul său în încheierea Primului Război Mondial, un conflict din care a încercat să țină Statele Unite departe încă de la început. Declarația celor paisprezece puncte ale lui Wilson privind principiile păcii – care aborda, printre altele, probleme teritoriale, reducerea armamentului și condițiile comerciale – a contribuit la negocierile de pace.
La fel ca în cazul lui Roosevelt, acordarea Premiului Nobel lui Wilson a fost considerată controversată. Negocierile de pace din Primul Război Mondial au fost dificile și controversate, iar Liga Națiunilor a fost semnificativ slăbită când Statele Unite au refuzat să adere la ea. Din acest motiv, unii membri ai Comitetului Nobel nu au fost de acord cu decizia de a-i acorda premiul lui Wilson.
Jimmy Carter
Jimmy Carter era considerat de mulți ca având una dintre cele mai remarcabile cariere post-prezidențiale din istoria Statelor Unite. Așadar, când a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 2002 pentru întreaga sa activitate în promovarea drepturilor omului și a păcii mondiale, a fost o mare onoare, dar nu și o surpriză deosebită.
De fapt, Carter fusese nominalizat pentru Premiul Nobel de cel puțin alte cinci ori înainte de a-l câștiga, potrivit cărții lui Douglas Brinkley, The Unfinished Presidency. A fost aproape să-l câștige în 1978 pentru rolul său în Acordurile de la Camp David, iar mulți se așteptau să-l câștige în 1994 pentru eforturile sale diplomatice în Haiti, pentru care senatorul american Daniel Patrick Moynihan a spus că merita „cinci premii Nobel” numai pentru asta.
La douăzeci și unu de ani după ce a părăsit Casa Albă, Carter a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru „eforturile sale neobosite de zeci de ani de a găsi soluții pașnice la conflictele internaționale, de a promova democrația și drepturile omului și de a încuraja dezvoltarea economică și socială”, potrivit Fundației Nobel.
Carter a fost apreciat în mod special pentru înființarea Centrului Carter împreună cu soția sa, Rosalynn, în 1982. Organizația non-profit are ca scop prevenirea și soluționarea conflictelor, promovarea libertății și democrației și îmbunătățirea sănătății. „Evident, sunt foarte recunoscător Comitetului Nobel pentru că m-a ales”, a declarat el pentru CNN după anunțarea deciziei. „Cred că au anunțat foarte clar că activitatea Centrului Carter a reprezentat o contribuție minunată pentru lume în ultimii 20 de ani.”
Oficialii Nobel au recunoscut public că onorarea lui Carter a fost o critică implicită la adresa inițierii războiului din Irak de către președintele de atunci, George W. Bush, potrivit CNN.
Barack Obama
Barack Obama era la doar nouă luni de la începutul primului său mandat când, în octombrie 2009, s-a anunțat că a câștigat Premiul Nobel pentru Pace. Decizia a stârnit reacții contradictorii din partea ambelor tabere politice, chiar și Obama însuși părând sceptic când a abordat „controversa considerabilă pe care a generat-o decizia voastră generoasă” în discursul său de acceptare, transmite biography.
„Poate că cea mai profundă problemă legată de primirea acestui premiu este faptul că sunt comandantul suprem al armatei unei națiuni aflate în mijlocul a două războaie” în Irak și Afganistan, a spus el. „Vin aici cu o conștiință acută a costurilor conflictului armat, plin de întrebări dificile despre relația dintre război și pace și eforturile noastre de a înlocui unul cu celălalt.”
Comitetul l-a premiat pe Obama pentru promovarea neproliferării nucleare și sprijinul acordat diplomației multilaterale și „unui nou climat în politica internațională”. Președintele comitetului Nobel, Thorbjorn Jagland, a apărat decizia: „Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este cine a făcut cel mai mult în ultimul an pentru a consolida pacea în lume. Și cine a făcut mai mult decât Barack Obama?”
Editor : A.R.
