Liderul Chinei se inspiră din lecțiile lui Lin Zexu, un oficial din dinastia Qing, a cărui sfidare față de Marea Britanie a dus la înfrângerea umilitoare a Chinei, dar l-a transformat într-un erou național, scrie The New York Times într-o analiză privind strategiile folosite de Xi Jinping în războiul tarifar cu Donald Trump, în care publicația face o paralelă cu Războiul Opiumului din 1839-1842, dintre Imperiul Britanic și China. Cei doi lideri urmează să aibă o întâlnire joi, în Coreea de Sud.
Urcând în ierarhia Partidului Comunist în timp ce lucra într-o provincie de coastă, Xi Jinping – omul care conduce acum eforturile Chinei de a depăși Statele Unite – păstra pe biroul său o poezie care ajută la explicarea motivului pentru care a ripostat cu înverșunare împotriva președintelui Trump în războiul comercial dintre cei doi.
Poezia, o odă patriotică dedicată sanctității interesului național, a fost scrisă de Lin Zexu, un comisar imperial din Fujian, aceeași provincie de coastă, care a supravegheat comerțul exterior al Chinei la începutul secolului al XIX-lea. El este celebrat astăzi în manualele chinezești și în discursurile lui Xi ca erou național pentru că a înfruntat Marea Britanie, superputerea vremii, într-o confruntare comercială.
Această confruntare, declanșată de eforturile lui Lin de a opri contrabanda cu opiu, s-a încheiat cu un dezastru pentru China – o înfrângere militară zdrobitoare care a dat Marii Britanii controlul asupra Hong Kongului și, în viziunea Chinei, a marcat începutul unui „secol de umilință”, o pată rușinoasă pe care președintele Xi și-a propus să o șteargă ca unul dintre cele mai importante obiective ale sale de când a devenit liderul Chinei în 2012.
Rușinea trecutului planează asupra pregătirilor lui Xi Jinping pentru întâlnirea de joi din Coreea de Sud cu președintele Donald Trump, evidențiind un decalaj între cei doi lideri care depășește disputele lor turbulente privind tarifele, mineralele rare și soia.
Președintele Trump „vede China ca pe câștigătoarea ordinii internaționale moderne, dar Xi Jinping vede China ca pe victima acesteia”, a spus Julia Lovell, autoarea cărții „The Opium War: Drugs, Dreams and the Making of Modern China” (Războiul opiului: droguri, vise și crearea Chinei moderne), adăugând că aceste opinii contrastante pot duce la „instabilitate profundă” în cadrul discuțiilor dinytre cei doi lideri.
„Nu știu cât de bun cunoscător al istoriei este Trump, dar este foarte important ca el să înțeleagă importanța emoțională a acestei istorii în China”, a spus Lovell, specialistă în China la Birkbeck College, Universitatea din Londra. „Această istorie modelează acțiunile și strategiile Chinei în prezent.”
Pentru Xi Jinping, moștenirea lui Lin transmite un mesaj dublu: China nu trebuie să cedeze niciodată presiunilor străine, dar nici nu trebuie să negocieze vreodată din nou dintr-o poziție de slăbiciune. Poziția sfidătoare a lui Lin a eșuat deoarece China din timpul dinastiei Qing era cu mult în urma Occidentului în ceea ce privește puterea militară și economică. Strategia lui Xi de a riposta împotriva lui Trump sugerează că el crede că China a acumulat în sfârșit puterea necesară pentru a reuși acolo unde Lin nu a reușit.
Sărbătorind renașterea puterii Chinei luna trecută cu o paradă militară masivă la Beijing, el a declarat de la tribuna de lângă Poarta Păcii Celeste din Piața Tiananmen că țara sa „a pus capăt umilinței naționale a Chinei de a suferi înfrângeri succesive din partea agresorilor străini în epoca modernă”.
Beijingul s-a arătat, de asemenea, iritat de ceea ce consideră a fi eforturile liderilor americani, inclusiv ale lui Trump, de a atribui Chinei rolul comercianților occidentali de opiu din secolul al XIX-lea, acuzând-o că agravează problema drogurilor din America prin exportul de substanțe chimice utilizate la fabricarea fentanilului. Trump a declarat săptămâna trecută că aceasta va fi „prima întrebare” pe care i-o va adresa lui Xi când se vor întâlni. China acuză Washingtonul că folosește problema drogurilor pentru a „șantaja” China.
Confruntarea din secolul al XIX-lea dintre China și Occident a început, la fel ca cea din zilele noastre, cu furia crescândă a Occidentului față de imensul excedent comercial al Chinei. Țara exporta cantități mari de ceai, rubarbă, porțelan, mătase și alte mărfuri, dar importa puțin în schimb.
Marea Britanie a apelat la opiu pentru a reduce decalajul, comercianții occidentali vânzând cantități tot mai mari de droguri către China, în ciuda interdicției oficiale a narcoticelor declarate în 1729.
Comisarul Lin a sosit în portul sudic Guangzhou, cunoscut atunci sub numele de Canton, în 1839, cu ordinul împăratului de la Beijing de a opri comerțul cu opiu și de a restabili finanțele dinastiei Qing, care fuseseră afectate de scurgerea de argint pentru plata drogurilor.
Hotărârea lui Lin de a rezista puterii britanice l-a transformat într-o figură eroică a rezistenței împotriva intimidării occidentale pentru generații de lideri chinezi moderni de la prăbușirea dinastiei Qing în 1911.
El este cel mai cunoscut în China pentru confiscarea și distrugerea opiului străin în valoare de sute de milioane de dolari la prețurile actuale în tranșee săpate pe malul râului Pearl la Humen, lângă Guangzhou. Străinii care au asistat la distrugere, a informat Lin împăratul, „se simt profund rușinați”.
Ministrul securității publice din China, Wang Xiaohong, care a fost în centrul disputelor cu Washingtonul privind fentanilul, a vizitat săptămâna aceasta Humen și un muzeu de acolo care celebrează acțiunile antidrog ale lui Lin din secolul al XIX-lea. Ministrul, promițând să ducă „un război victorios al poporului împotriva drogurilor în noua eră”, a spus că toți chinezii trebuie să „susțină și să ducă mai departe spiritul lui Lin Zexu”.
Xi Jinping a îmbrățișat cu deosebită vigoare exemplul oficialului Qing, prezidând în cei 17 ani petrecuți în Fujian renovarea siturilor legate de Lin, inclusiv casa în care s-a născut și sala memorială a familiei sale.
Sala este acum un complex expozițional extins care evidențiază perfidia occidentală, sfidarea dreaptă a lui Lin și ceea ce o piatră sculptată într-o curte frunzoasă descrie ca „lupta neîncetată a Chinei împotriva agresiunii străine”. În conformitate cu opinia lui Xi că China trebuie să fie deschisă către Occident, dar în propriile condiții, exponatele îl laudă pe Lin pentru promovarea științei și tehnologiei occidentale ca mijloc de întărire a Chinei.
Locul de naștere al lui Lin din Fuzhou, capitala provinciei Fujian, a devenit Betleemul naționalismului chinez modern, iar mica încăpere în care se spune că s-a născut este punctul central al unui traseu patrimonial sponsorizat de stat, care celebrează spiritul său patriotic neclintit.
„Sunt foarte mândră de strămoșul meu”, a spus Lin Yanyi, o descendentă de-a șaptea generație care lucrează pentru Fundația Lin Zexu, care administrează locul de naștere. Ea a spus că el nu a respins niciodată „lucrurile bune din Occident”, ci a pus întotdeauna interesele Chinei pe primul plan.
Mao Linli, istoric din Fuzhou și consilier al fundației, a spus că lecția din confruntarea lui Lin cu Marea Britanie este clară: nu te supune niciodată presiunii străine și nu renunța la superioritatea morală.
El a spus că, dacă ar fi în viață astăzi, Lin, care a servit în Guangzhou între 1839 și 1841, nu ar accepta niciodată cererile americane. „El a fost întotdeauna de partea dreptății”, a spus domnul Mao. „America a început această luptă, nu China. America ar trebui să o oprească.”
Prefigurând eforturile actuale ale Chinei de a-l determina pe Trump să renunțe la tarife prin restricționarea strictă a exporturilor de minerale rare esențiale pentru producția modernă, Lin a încercat să exercite presiune asupra Marii Britanii și a altor națiuni implicate în comerțul ilegal cu opiu, amenințând că va opri exporturile chinezești pe care le considera indispensabile pentru Occident.
Conform cărții „Războiul opiului prin ochii chinezilor”, o carte clasică despre conflict bazată pe jurnalele și scrisorile lui Lin, gândirea în China era „că britanicii ar muri de constipație fără rubarbă și ceai din China” și ar ceda rapid.
Într-o scrisoare redactată către regina Victoria în 1839, Lin a îndemnat monarhul britanic să oprească comerțul cu opiu, menționând că drogul era ilegal și în Marea Britanie. El a avertizat că China ar putea întrerupe exporturile de „lucruri fără de care țările străine nu ar putea exista nici măcar o zi”.
Contrabandiștii au predat peste 1.000 de tone de opiu, dar au cerut despăgubiri și s-au opus a ceea ce considerau restricții chineze intruzive asupra comerțului legitim. Ei au făcut presiuni asupra Londrei să trimită nave de război.
Lin a distrus drogurile confiscate amestecându-le cu sare și var lângă Guangzhou, la Humen. El a refuzat să plătească despăgubiri pentru drogurile distruse.
Mult mai puțin dependentă de rubarba chineză și mult mai puternică din punct de vedere militar decât credea Lin, Marea Britanie a trimis nave de război pe coasta Chinei pentru a ataca Guangzhou și alte orașe portuare chineze.
Cu toate acestea, relatarea oficială a Chinei despre acest capitol al Războiului Opiului se concentrează pe laudele aduse lui Lin pentru integritatea sa și nu pe faptul că ar fi exagerat slăbiciunea Chinei în negocierile cu Marea Britanie, așa cum au sugerat unii istorici.
La un restaurant cu tema Lin Zexu din centrul orașului Fuzhou, Wang Yike, fiul de 9 ani al proprietarului, a încântat săptămâna trecută clienții care luau prânzul cu versuri patriotice care sărbătoreau distrugerea opiului britanic în 1839 ca un act care „a ridicat dreptatea națiunii noastre”.
Băiatul, purtând eșarfa roșie a Tinerilor Pionieri din China, un grup comunist de tineret, a recitat una dintre cele mai cunoscute fraze ale comisarului – din poezia pe care Xi Jinping o păstra pe biroul său: „Dacă este în beneficiul națiunii, voi trăi și voi muri pentru ea”.
Editor : B.E.
