Atacurile lansate de Iran asupra infrastructurii energetice din Qatar au afectat grav sectorul gazelor naturale lichefiate (GNL), scoţând din funcţiune aproximativ 17% din capacitatea de export a ţării pentru o perioadă estimată între trei şi cinci ani, a declarat directorul executiv al QatarEnergy, Saad al-Kaabil, citat de Reuters.
Potrivit acestuia, două dintre cele 14 instalaţii de lichefiere şi una dintre cele două unităţi de conversie gaze-lichide au fost avariate în urma atacurilor, ceea ce va reduce producţia cu circa 12,8 milioane de tone anual. Pierderile financiare sunt estimate la aproximativ 20 de miliarde de dolari pe an, iar livrările către Europa şi Asia sunt puse în pericol.
QatarEnergy va invoca clauza de forţă majoră pentru contractele pe termen lung, inclusiv pentru livrările către Italia, Belgia, Coreea de Sud şi China, din cauza indisponibilităţii instalaţiilor afectate.
Atacurile vin în contextul escaladării conflictului din regiune, după ce Israelul a lovit anterior infrastructura de gaze a Iranului, iar Teheranul a răspuns prin atacuri asupra facilităţilor petroliere şi de gaze din Golf.
Directorul QatarEnergy a precizat că reluarea producţiei depinde de încetarea ostilităţilor, iar în prezent nu se desfăşoară lucrări de reparaţii. În plus, proiectul major de extindere North Field ar putea fi întârziat cu peste un an.
Impactul se extinde dincolo de GNL. Exporturile de condensat ale Qatarului ar urma să scadă cu aproximativ 24%, cele de gaz petrolier lichefiat cu 13%, iar producţia de heliu cu 14%, afectând inclusiv industrii precum cea a semiconductorilor din Coreea de Sud. De asemenea, producţia de nafta şi sulf va înregistra scăderi de circa 6%.
Companiile internaţionale sunt şi ele afectate. ExxonMobil deţine participaţii semnificative în instalaţiile avariate, iar Shell este implicată în unitatea de conversie gaze-lichide, care ar putea necesita până la un an pentru reparaţii.
Saad al-Kaabi a declarat că amploarea distrugerilor a împins regiunea înapoi cu 10 până la 20 de ani din punct de vedere al infrastructurii energetice şi a subliniat că facilităţile de petrol şi gaze nu ar trebui să fie ţinte în conflictele militare.
