Claudette Colvin, pionieră a drepturilor civile din SUA, arestată la vârsta de 15 ani pentru că a refuzat să cedeze locul său din autobuz unei femei albe în Montgomery, Alabama, cu nouă luni înainte de gestul similar, dar mai faimos, al Rosei Parks, a murit marţi la vârsta de 86 de ani, transmite Reuters.
Deşi a rămas o figură în mare parte necunoscută în mişcarea pentru drepturile civile timp de decenii, actul de rebeliune al lui Colvin din 1955 a inspirat-o pe Parks şi pe alţii şi a contribuit la formarea bazei pentru procesul federal care a interzis segregarea rasială în transportul public din SUA.
Decesul ei, survenit în timp ce se afla în îngrijire paliativă în Texas, a fost confirmat de Ashley Roseboro, purtătorul de cuvânt al familiei sale şi al Fundaţiei Claudette Colvin.
Într-unul dintre primele acte de nesupunere civilă mediatizate împotriva regulilor Jim Crow din Montgomery, care reglementau locurile în autobuzele urbane în funcţie de rasă, Colvin a refuzat să cedeze locul unei femei albe, aşa cum i-a ordonat şoferul, şi a rămas pe loc până când a fost scoasă cu forţa din autobuz de către poliţie.
Potrivit mărturiei sale în faţa instanţei, Colvin şi-a amintit că studiase la şcoală eroii aboliţionişti anti-sclavie şi simţise că o avea pe Harriet Tubman pe un umăr, pe Sojourner Truth pe celălalt, iar ”istoria o ţinea lipită de scaun”.
Dar Parks, o croitoreasă în vârstă care era secretară a filialei locale a NAACP, era considerată o figură mai demnă şi mai simpatică în spatele căreia să se adune liderii mişcării pentru drepturile civile, care au organizat ceea ce a devenit boicotul autobuzelor, care a durat un an şi l-a propulsat pe reverendul Martin Luther King Jr. pe scena naţională.
În perioada premergătoare boicotului, care a început în decembrie 1955, problemele legate de clasa socială şi chiar ”colorismul” – Colvin provenea dintr-un mediu mai sărac şi avea pielea mai deschisă la culoare decât Parks – i-au determinat pe liderii mişcării pentru drepturile civile să o evite pe adolescentă ca purtătoare de cuvânt a mişcării, potrivit lui Roseboro.
Cu toate acestea, Colvin a devenit una dintre numeroasele reclamante şi martor principal în procesul Browder v. Gayle, care contestă politicile Jim Crow ale oraşului în ceea ce priveşte autobuzele. Cazul a dus în cele din urmă la decizia istorică a Curţii Supreme a Statelor Unite din 1956, care a interzis segregarea în transportul public ca fiind neconstituţională.
Colvin a trăit în anonimat timp de zeci de ani după aceea, lucrând ca îngrijitoare şi asistentă medicală şi luptând ca mamă singură, deşi istoricii şi alţii au scos la lumină rolul esenţial pe care l-a jucat în mişcarea timpurie pentru drepturile civile.
Fred Gray, avocatul din spatele cazului Browder v. Gayle, i-a atribuit lui Colvin meritul de a fi contribuit la declanşarea luptei împotriva segregării în sudul profund al Statelor Unite.
”Nu vreau să-i diminuez în niciun fel meritul doamnei Parks, dar Claudette ne-a dat tuturor curajul moral să facem ceea ce am făcut”, a declarat Gray, potrivit Washington Post.
În ultimii ani, Colvin a reuşit să-şi şteargă cazierul juvenil, a spus Roseboro.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
