Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demenţă şi afectează milioane de persoane la nivel mondial. Deşi tratamentele disponibile pot încetini evoluţia bolii la unii pacienţi, identificarea timpurie a persoanelor cu risc rămâne una dintre principalele direcţii ale cercetării. În acest context, somnul este considerat un factor asupra căruia se poate interveni şi care ar putea oferi indicii despre sănătatea creierului.
Un nou studiu sugerează că persoanele care dorm în mod obişnuit multe ore pe noapte au niveluri mai mari ale unui biomarker din sânge asociat bolii Alzheimer. Cercetătorii subliniază însă că rezultatele nu demonstrează că somnul prelungit provoacă boala, ci doar evidenţiază o asociere care necesită confirmare în studii desfăşurate pe termen lung.
Cercetarea a inclus 2.410 participanţi din cadrul Framingham Heart Study, unul dintre cele mai cunoscute studii epidemiologice de lungă durată din lume, care urmăreşte sănătatea cardiovasculară şi neurologică a locuitorilor din Framingham, Massachusetts. Vârsta medie a participanţilor a fost de aproximativ 70 de ani, iar puţin peste jumătate au fost femei.
Cercetătorii au analizat relaţia dintre durata obişnuită a somnului şi concentraţia plasmatică a proteinei p-tau181. Aceasta este o formă modificată a proteinei tau, implicată în modificările caracteristice bolii Alzheimer. În ultimii ani, p-tau181 poate fi măsurată şi prin analize de sânge, fără a fi necesare investigaţii mai invazive, precum puncţia lombară.
Pentru analiză, echipa a utilizat modele statistice neliniare. Spre deosebire de modelele liniare, care presupun că relaţia dintre două variabile este constantă, modelele neliniare pot identifica modificări ale acestei relaţii în funcţie de valorile analizate. Cercetătorii au folosit o metodă statistică numită „restricted cubic splines”, utilizată frecvent pentru descrierea unor relaţii complexe dintre variabile.
Analiza a arătat că nivelurile p-tau181 au început să crească la persoanele care dormeau în mod obişnuit între opt ore şi jumătate şi nouă ore pe noapte. Creşterea a devenit mai accentuată la durate de somn de peste zece ore.
Asocierea a rămas semnificativă chiar şi după ce cercetătorii au luat în considerare alţi factori care ar fi putut influenţa rezultatele, precum vârsta, sexul, apneea obstructivă în somn, depresia, funcţia renală şi prezenţa variantei genetice APOE ε4. Aceasta este o variantă a genei apolipoproteinei E, cunoscută pentru faptul că este asociată cu un risc mai mare de apariţie a bolii Alzheimer cu debut tardiv.
Cercetătorii au analizat şi alţi trei biomarkeri sanguini asociaţi cu afectarea celulelor nervoase şi neurodegenerarea. În cazul acestora, relaţia cu durata somnului a dispărut după ajustarea pentru funcţia renală. Doar asocierea dintre somnul prelungit şi p-tau181 s-a menţinut, ceea ce sugerează că aceasta ar putea reflecta procese biologice mai specifice bolii Alzheimer.
„Mulţi oameni se întreabă dacă obiceiurile lor de somn influenţează sănătatea creierului. Deoarece studiul a analizat datele participanţilor la un singur moment, nu putem afirma că somnul prelungit provoacă boala Alzheimer. Totuşi, rezultatele sugerează că acest aspect merită urmărit şi că mai mult somn nu înseamnă neapărat un beneficiu pentru sănătatea creierului”, a declarat Vanessa M. Young, cercetătoare la Glenn Biggs Institute for Alzheimer’s and Neurodegenerative Diseases din cadrul UT Health San Antonio, citată într-un comunicat.
Autoarea principală a studiului a explicat că metoda statistică utilizată a făcut posibilă identificarea faptului că această asociere apare doar în cazul persoanelor care dorm un număr foarte mare de ore, şi nu creşte treptat odată cu fiecare oră suplimentară de somn. Potrivit cercetătoarei, dacă se porneşte de la presupunerea că fiecare oră suplimentară de somn are acelaşi efect asupra organismului, pot fi trecute cu vederea modificări importante.
În acest studiu, asocierea dintre durata somnului şi nivelurile proteinei p-tau181 din sânge, un biomarker asociat bolii Alzheimer, a devenit evidentă doar la persoanele care dormeau în mod obişnuit aproximativ opt ore şi jumătate pe noapte. La durate de somn de peste zece ore, nivelurile acestui biomarker au fost şi mai ridicate.
Autorii consideră că somnul prelungit ar putea reprezenta un marker comportamental asociat cu valori crescute ale p-tau181 şi că această observaţie ar putea fi utilă în evaluarea riscului de boală Alzheimer. Ei subliniază însă că sunt necesare studii care să urmărească participanţii în timp, pentru a stabili dacă această asociere poate anticipa dezvoltarea bolii.
Printre limitările studiului se numără faptul că durata somnului a fost raportată de participanţi şi nu măsurată obiectiv. De asemenea, cercetarea are un caracter observaţional, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra o relaţie de cauzalitate între somnul prelungit şi modificările biologice asociate bolii Alzheimer.
Rezultatele susţin însă continuarea cercetărilor privind relaţia dintre durata somnului şi biomarkerii bolii Alzheimer şi sugerează că un somn foarte lung ar putea fi un indicator care să justifice o evaluare medicală mai atentă a stării generale de sănătate şi a sănătăţii creierului.
Studiul a fost realizat de cercetători de la UT Health San Antonio, împreună cu colaboratori din Framingham Heart Study, Universitatea din Montréal, Monash University, Universitat Internacional de Catalunya, Institutul de Sănătate Carlos III din Madrid, University of Texas at Austin şi Boston University. Rezultatele au fost publicate în revista Alzheimer’s & Dementia, publicaţia Asociaţiei Alzheimer din Statele Unite.

