Cum o să arate lumea, dacă se pun în aplicare ideile pe care le are Donald Trump? Nimeni nu ştie încă, dar putem să avea câteva perspective bazate pe acţiunile sale de până acum. În principiu, Statele Unite ar urma o politică izolaţionistă. Intenţiile legate de economie se vor axa mai mult pe înţelegeri bilaterale. Ce pare foarte sigur este creşterea retoricii care polarizează şi provoacă ură, mai ales dacă dă o mână de ajutor şi cel mai bogat om al lumii, Elon Musk. Discutăm despre toate aceste posibilităţi cu Rareş Burlacu, profesor de guvernanţă internaţională.
Cristina Cileacu: Rareș Burlacu, profesor de guvernanță internațională la Școala de Administrație din Canada și, de asemenea, la Academia de Studii Economice de la București, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Rareş Burlacu: Bine v-am regăsit, întotdeauna o mare plăcere.
Ce urmează după 20 ianuarie
Din 20 ianuarie Donald Trump preia funcția de preşedintele Statelor Unite, de data aceasta, mult mai bine pregătit decât în prima sa administraţie. Acum nu mai vrea să facă doar America mare din nou, ci doreşte ca întreg continentul Nord-American să fie controlat de la Washington. Propunerile pe care le face preşedintele american, dar şi cele care vin dinspre susţinătorii lui extrem de bogaţi sunt neobişnuite. Pe lângă ideea de a reduce taxele pentru cei care au venituri foarte mari, Trump a sugerat şi un program în care angajaţii să îşi aleagă viitorul loc de muncă aşa cum doresc, chiar dacă nu au pregătirea sau educaţia necesare. Ideea că totul va deveni tranzacţional sub administratia Trump nu este oficială, dar este sugerată de comportamentul său. Stilul său de negociator poate să influenţeze multe decizii economice şi politice la nivel internaţional.
Cristina Cileacu: Discutăm despre o lume care este într-o transformare vizibilă. Ne pregătim acum de o nouă administrație Trump, care preia deja frâiele la Casa Albă, dar și de grupul lui de miliardari, le-aș spune eu, care par că nu mai respectă nicio regulă, li se pare că li se cuvine totul și, ca atare, încearcă să modeleze lumea după propriile dorințe. Chiar așa este?
Rareş Burlacu: Aș lua totul, vorba francezului, cu un gram de sare, în sensul în care da, observ că există desigur, o tendință de influențare pe aceste rețele sociale, însă dacă am da timpul înapoi, am observa că nu doar în politica americană, ci și în cea europeană am avut momente în care editori de presă, tip Silvio Berlusconi, chiar a influențat pentru o bună bucată de timp politica italiană, poate cea europeană și cumva și cea internațională. De data aceasta însă, avem cazul în care o persoană care se așteaptă să aibă un mandat oficial în cadrul noii administrații, care va să vină începând din 20 ianuarie, este nu doar mesagerul, ci și proprietarul sau unul din acționarii majoritari ai acestei platforme. Și atunci sigur că se creează un fel de conflict de interese neobișnuit. Însă, de data aceasta avem acest context neobișnuit în mod cert, în care acest emițător nu este de obicei guvernul așa cum era pe vremuri, și ne amintim cazuri, de exemplu, celebru în diplomația publică a Europei Libere, că tot avem un fost jurnalist, actualmente ministru de externe al României, al acestui post de radio, care sigur influența mesajele care sunt transmise în Europa, cu sediul la Munchen, dar nu era un mesaj al guvernului american, Europa Liberă nu era o stație americană. Însă acum, iată, persoane care nu ocupă oficial o funcție beneficiază de acest suport mediatic sigur, a cărui putere este una imensă.
Banii care ameninţă stabilitatea Europei
Elon Musk, cel mai bogat om din lume, a fost acuzat de multe ori că prin declarațiile sale publice, fie pe rețelele sociale, fie în interviuri, încurajează un climat de instabilitate politică în Europa. Opinile sale controversate, uneori favorabile unor regimuri autoritare sau reacționare,dar și partidelor de extremă dreaptă, sunt adesea văzute ca o încercare de a slăbi unitatea europeană și de a promova o agendă politică ce favorizează dezintegrarea progresivă a structurilor politice europene. Într-o perioadă în care Uniunea Europeană se confruntă cu provocări interne și externe, astfel de poziționări publice nu fac decât să amplifice diviziunile deja existente, punând în pericol unitatea economică și politică a regiunii.
Cristina Cileacu: Dacă ați dat acest exemplu, aș vrea să îl continuăm. Mesajele care se dădeau atunci erau pentru eliberarea unor serii de țări de sub un comunism dur în cazul României și mai puțin dur în cazul altor state foste comuniste. Mesajul era spre democrație. Mesajul era pentru binele comun. În cazul acestor miliardari care roiesc în jurul lui Donald Trump și, evident, la nominaliza pe Elon Musk, pentru că el este un fel de capul răutăților, cu ghilimelele de rigoare, mesajul este întors mai mult spre sine, mai mult spre afacerea lui personală și mai puțin spre binele oricui, chiar și al americanilor.
Rareş Burlacu: Aș spune că, paradoxal, deși putem revendica și găsim elemente ale unei suveranități întărite, a unei noi doctrine, noi paradigme în sistemul relațiilor internaționale, acela de a împinge interesul politic spre limite dintre cele mai înalte sau spre parametri dintre cei mai strânși în propria favoare. Totuși, o persoană care are business dezvoltat în diferite țări, că- i vorba de cele care aparțin spațiului european sau în zona asiatică, e greu de anticipat dacă este doar cu o simplă conexiune la cifra de afaceri care este generată sau, cum vă spuneam, are repercusiuni asupra modului în care populațiile, națiunile din aceste țări vor influența guvernele proprii pentru a se alinia la noua politică americană. Va fi ea în favoarea unui personaj de acest gen? Vom vedea, dar e clar că până nu avem o poziție ocupată în mod oficial, nu putem să facem speculații mai largi decât o simplă discuție. Aș putea să vă reamintesc, că tot provin din Canada, a fost la un moment dat…
Cristina Cileacu: Poate primiți acum cetățenie americană? Nu știm niciodată.
Rareş Burlacu: Deocamdată, doar vom beneficia, între ghilimele, de un 25% taxe pe exporturile canadiene, în valoare de 80% spre Statele Unite, pentru a găsi formula în care un deficit canado-american în favoarea Canadei de 100 de miliarde poate fi acoperit. Însă voiam să vă spun că este extrem de periculos acest tip de intermediere pe rețelele sociale. Dacă un actor non-statal, așa cum este în acest moment miliardarul pe care l-ați amintit, se adresează unor persoane fără a trece prin un canal oficial al guvernelor.
Cristina Cileacu: Prin instituții, practic.
Rareş Burlacu: A fost un un caz extrem de mediatizat la vremea respectivă în Canada. Un simplu tweet care era oficial din partea Ministerului de Externe a suscitat o polemică care a dus până la urmă la tensionarea fără precedent a relațiilor cu una dintre țările din Orient, care, în opinia Canadei, nu respecta drepturile omului. S-a sfârșit prin a retrage investiții străine, a retrage, a bloca parteneriatele, inclusiv majore, în domeniul sănătății, a retrage studenții acelei țări, care beneficiau de programe de formare profesională în în Canada. Așadar, potențialul de a distruge relațiile este unul foarte mare, cu siguranță.
Tranzacţia, baza politicii lui Trump
Ideile lui Donald Trump privind politica externă și relațiile internaționale au fost mereu neconvenționale și provocatoare. Recenta intenție de a cumpăra Groenlanda, o regiune autonomă strategică și bogată în resurse naturale, care ține de Regatul Danemarcei sau sugestia repetată că ar trebui să facă din Canada al 51-lea stat american arată că totul devine tranzacțional, inclusiv regulile integrității naționale.
Cristina Cileacu: Statele Unite sunt cea mai veche democrație din lume și suntem obișnuiți ca regulile și legile făcute în Statele Unite să modeleze mai departe și alte democrații. Acum, în noua administrație, tot ceea ce auzim, pentru că pentru moment nu am văzut schimbări majore, ceea ce auzim, repet, pare să ocolească, să găsească soluții ca să ocolească aceste reguli cât se poate de clare. Încotro mergem, dacă nici măcar America nu mai respectă regulile?
Rareş Burlacu: Vă amintiți, probabil la începutul anilor 90 mai exista un personaj. Sigur, nu beneficia de această mediatizare ca a viitorului fost președinte american, se numea Pat Buchanan. Avea clar un slogan de campanie, nu doar asemănător, ci însăși substanța politicilor publice pe care le propunea era asemănătoare, dacă nu chiar definită, așa cum o vedem astăzi pe cea care ne este transmisă.
Cristina Cileacu: Diferența este ca acum aceste mijloace de comunicare extrem de rapide și de eficiente, trebuie să subliniez, îi permit noului președinte american să ajungă practic pe toată planeta în două secunde.
Rareş Burlacu: Cred să asistăm, dacă ar fi să le legăm așa de conceptele, sigur pe care le îndrăgim cu toții, și sunt convins că și publicul nostru, de curentele, să zic științifice, din relațiile internaționale, realism versus liberalism, asistăm la o accentuare în forță a teoriei realiste, în care ni se spune clar că statele de fapt nu au prieteni. Sistemul internațional este unul anarhic, rezistă cel care își exercită puterea cu cea mai mare amplitudine. Și atunci vom vedea că azi vom asista la o formă de competiție extremă, în special între marile puteri sau între puterile emergente care vor dori să aibă un loc la această masă la eșichierului politic, în care de data aceasta va prima un interes național, poate ceva mai egoist, cu reflexe mult naționaliste, împotriva, de exemplu, a emigranților, poate chiar cu o redefinire a modului în care expresia economica a Statelor Unite, prin corporații sau prin multinaționale, așa cum o știm cel puțin în ultimii treizeci de ani, va fi diminuată tocmai pentru a lăsa loc unei politici interne în expansiune, pentru a mulțumi, se speră, părți ale populației care nu a beneficiat de formele de mondializare. E o ruptură clară, o ordine nouă, paradigmatică, total diferită față de ceea ce știm. Aș spune că ea poate fi comparată cu ceea ce am avut ca fundament al relațiilor internaționale, undeva în secolul 16, dacă vă amintiți că tot vorbeați de aceste instrumente cu o largă relevanță și rapiditate, exact ca atunci când Gutenberg…
Cristina Cileacu: A inventat mașina de tipărit.
Rareş Burlacu: O nouă mașina de tipărit cu caractere mobile a înlocuit vechile înscrisuri, care erau clar cu o tentă să zic ecleziastică și am asistat la ceea ce cunoaștem iluminismul, epoca luminii în Europa și care ulterior radia peste tot în lume. De data aceasta, iată…
Cristina Cileacu: Pare că radiază doar pentru un anume segment al populației, din păcate.
Rareş Burlacu: Un segment larg, dar care poate nu are această gândire critică formată, pentru că în momentul în care îți o informație strict pură, de câteva, 150 de caractere, față de cum erau atunci textele mult mai elaborate, generoase, sigur că nu mai stai să faci și judecata în profunzime, mult cognitivă. Și atunci, cumva iei aproape, să zicem, un termen mai puțin academic, de-a gata ceea ce ți se dă.
Europa, sub atacurile lui Elon Musk
Elon Musk are acum un interes direct pentru politica europeană. Își folosește platforma X (fosta Twitter) ca să atace direct lideri politici din toată Europa, atât de stânga, cât și de dreapta.Marea Britanie și Germania sunt principalele ținte, dar nu au fost scutiți de critici nici președintele Franței, Emmanuel Macron, sau oficialii Comisiei Europene, acuzați de incompetență. În paralel, Musk atacă și structurile de presă tradiționale și încurajează cetățenii să devină noii jurnaliști, fără să mai conteze calitatea informațiilor și corectitudinea știrilor.
Cristina Cileacu: În toată această lume în schimbare, avem o Europă care, deși este puternică, alege să pară foarte slabă în continuare. Avem propuneri mai puțin ortodoxe, ar spune, și dinspre America lui Donald Trump. Ce ar trebui să facă Europa în aceste condiții? Pentru că, să nu uităm, Statele Unite sunt importante pentru Europa și sunt partenerul principal al Europei.
Rareş Burlacu: Cum spuneam, în tot acest cadru larg al teoriilor realiste sau liberale, exact asta ni se spune, că într-o formă realistă, pură, dură, bazată pe putere, aceste organizații internaționale, și Uniunea Europeană face parte din acest grup, până la urmă e o grupare interguvernamentală de țări suverane totuși, nu își mai au locul. Tip: Organizația Mondială a Comerțului, care reglementează, reglează tarifele vamale între țări și dumnezeu știe câte eforturi s-au făcut, de exemplu, până când se găsesc formule de armonizare, vă amintiți acordurile comerciale de la Doha și altele care au generat tensiuni, însă doar la nivelul economic. Iată, așadar, Uniunea este prinsă acum într-o menghină americano, să zicem, euroasiatică, în care, dacă nu își definește propriile politici și în special politica externă, de o manieră afirmată, solidă, clară, inteligibilă pentru toate aceste națiuni care fac parte din structura ei, într-adevăr va avea de înfruntat mari provocări la nivel internațional. Cu alte cuvinte, aș prefera să văd o Uniune ,care ea însăși devine o formă suverană a ceea ce se dorește a fi, inclusiv în domeniul apărării, al securității europene. Vorbim de ani de zile de acea armată europeană, inclusiv în faimosul Summit de la Sibiu, din 2019, însă nu facem nici pași să zic empirici, ci în confruntarea cu realitatea de zi cu zi, cum nu-i facem nici de natură să zic filosofică, pentru a vedea care sunt perceptele gândirii în ceea ce privește modul în care avem această reflecție a liderilor europeni.
Algoritmii care provoacă haos în lume
Rețelele sociale tind să evidențieze mesajele care stârnesc controverse, indiferent de veridicitatea lor, iar acest lucru transformă persoanele care fac afirmații extreme în „vedete” ale online-ului, care încep să se confunde cu figuri care au autoritate. Această dinamică creează un cerc vicios, în care cei care lansează cele mai mari enormități ajung să aibă o vizibilitate disproporționată, iar uneori sunt văzuți ca „lideri” sau „pionieri ai adevărului”, chiar dacă afirmațiile lor nu au nicio bază factuală. Astfel, algoritmii rețelelor sociale contribuie la distorsionarea realității, promovând idei periculoase și polarizate, în detrimentul unui discurs echilibrat și informativ.
Cristina Cileacu: Pentru că ați nominalizat, ați vorbit despre lideri, liderii europeni. Vedem acum că este la modă, să spun, sau este ales de public cel care spune prostiile cele mai mari, enormitățile cele mai ieșite din comun. Normalitatea nu mai este de actualitate, având în vedere că știm că avem lideri necarismatici, știm că nu avem lideri puternici, dar chiar să nu mai avem nici lideri normali?
Rareş Burlacu: Știți, pe vremuri se spunea că vă aducem un bufon, care să-l înveselească pe rege, dar stătea, avea și locul lui chiar și în catedrală, dar undeva într-o formă de periferie. Acum a ajuns bufonul să fie însuși regele. Și asta vine și pe fondul pe care l-ați subliniat, pentru că asistăm la o formulă de intermediere a mesajului în care politicienii transmit prin intermediul, să zic, noilor platforme, mesaje, fără ca cineva să facă așa cum eram obișnuiți pe vremuri, circuitul invers, în care jurnaliștii erau promotorii unor opinii, erau lideri care exprimau idei legitime, verificate din partea opiniei publice. Numai că nu mai avem acest sens. Și atunci ni se pare că nivelul acestor lideri a scăzut până la un nivel alarmant Și este într-adevăr o chestiune, dar ține efectiv și de dorințele și de năzuințele, să zic, națiunilor în general, în diferitele spații ale lumii. Pentru că mă uitam pe statisticile care ne indică cât de mult își respectă promisiunile sau nu, nu fac nicio referință la România în acest moment. Să știți că, în general, 70-80% din ceea ce se promite, se întâmplă.De exemplu, concret, că ne place sau nu, în Canada, îmi amintesc că tot și a dat demisia alaltaieri premierul Justin Trudeau venise în 2015 cu o platformă în care spunea Atenție! îmi amintesc perfect, era al treilea în preferințele electoratului, eu voi veni și voi face deficite publice. Nu voi prezenta nici măcar un buget echilibrat atâta timp cât mă voi afla la putere ca prim ministru, pentru că voi investi în lucrări publice. Ce credeți? De pe locul 3 a ajuns pe locul 1 și a condus Canada 10 ani, răstimp în care nu am avut nici măcar într-un singur an vreun buget echilibrat, iar în acest moment deficitul bugetar este undeva la stele, ca să mă exprim plastic. Dar a fost, puțină lume își amintește probabil, un angajament pe care chiar l-a ținut. Cu alte cuvinte, trebuie într-adevăr să resuscităm modul în care politicienii dau socoteală pentru ceea ce propun sau ceea ce fac în mod real. În momentul acesta se creează, și vedem foarte bine rezultatele peste tot, un clivaj între forma ,nici nu-mi place să zic elită politică, dar cea care este chemată să guverneze și restul națiunii.
