Niciun ostatic nu fusese eliberat, niciun armistițiu nu fusese încheiat oficial, dar aclamațiile se întețeau. Biroul premierului israelian Benjamin Netanyahu a publicat o imagine generată de inteligența artificială în care liderul israelian stătea lângă președintele american Donald Trump, care purta la gât o medalie gigantică de aur a Premiului Nobel. Mesajul care însoțea postarea – emis după ce liderul american a anunțat un acord pentru încetarea focului în Gaza și eliberarea tuturor ostaticilor israelieni încă ținuți captivi de gruparea Hamas – îndemna comitetul care se ocupă de Premiul Nobel pentru Pace să îi acorde distincția lui Trump, notează jurnalistul Ishaan Tharoor într-un articol pentru Washington Post.
Conform sursei citate, premierul israelian nu a fost singurul. Președintele israelian Isaac Herzog i-a urmat exemplul joi, ca și omologul egiptean Abdel Fatah El-Sisi, alăturându-se altor lideri mondiali care au susținut deja meritele lui Trump pentru acest premiu.
Liderul de la Casa Albă a susținut recent că nu vrea acest premiu pentru sine, însă atât el, cât și numeroși colaboratori ai săi vorbesc în mod regulat despre cât de mult merită să fie laureat al Premiului Nobel.
Hamas a acceptat „aceleași condiții în septembrie 2024”
Cel de-al 47-lea președinte al SUA ar urma să meargă în Israel duminică, înainte de eliberarea planificată a ostaticiilor rămași în captivitatea Hamas, luni. Acesta urmează să țină un discurs în fața Knessetului, parlamentul israelian, al cărui președinte l-a numit pe Trump drept „președintele păcii”.
Atât în Fâșia Gaza, cât și în Israel, au avut loc scene de sărbătoare. Situația dificilă a ostaticilor israelieni a unit publicul israelian, adesea divizat, și a alimentat furia față de guvernul Netanyahu pentru că a refuzat un acord în etapele anterioare ale conflictului.
În martie, Israelul a încălcat un scurt armistițiu, o mișcare care a precedat luni de suferință și foamete pentru palestinienii din Gaza — peste 67.000 dintre aceștia, inclusiv multe femei și copii, au fost uciși în război, potrivit Ministerului Sănătății din enclavă.
Parametrii acordului propus au fost stabiliți cu aproximativ un an în urmă. Prima fază a acordului actual, care va duce la eliberarea a sute de palestinieni aflați în detenție în Israel, este similară cu a doua fază a acordului anterior, care a eșuat în luna martie.
Gershon Baskin, un activist israelian pentru pace care a dezvoltat în ultimii doi ani o relație secretă cu conducerea politică a Hamas, a declarat joi într-o postare pe rețelele sociale că gruparea islamistă palestiniană „a acceptat aceleași condiții în septembrie 2024”, dar Netanyahu nu era dispus să accepte planul la momentul respectiv, iar administrația Biden nu a putut sau nu a vrut să facă presiunile necesare pentru ca acesta să se realizeze.
Timp de mai multe luni, premierul israelian s-a opus unui armistițiu, acuzând Hamas că a compromis un acord avantajos sau sugerând că obiectivele militare ale Israelului nu au fost încă îndeplinite. Aliații săi de extremă dreapta s-au opus oricărui rezultat care nu era o victorie militară totală asupra Hamas și cucerirea Gazei, în timp ce procesele de corupție ale lui Netanyahu urmau să revină în centrul atenției într-un Israel postbelic.
Rolul Casei Albe în încheierea acordului
„În decursul a doi ani, Netanyahu nu a reușit niciodată să convingă opinia publică israeliană că Hamas era de vină” pentru absența unui armistițiu, a afirmat Dahlia Scheindlin, analist politic și realizator de sondaje israelian. „Sondajele au arătat în repetate rânduri că majoritatea considera că el își folosea considerentele politice sau personale în luarea deciziilor pe tot parcursul războiului, uneori chiar și în legătură cu un acord privind ostaticii.”
Chiar și criticii lui Trump au recunoscut rolul important pe care Casa Albă l-a avut în încheierea acordului de încetare a focului. Printre acestea se numără eforturile personale ale trimisului lui Trump, Steve Witkoff, și intervențiile ginerelui său, Jared Kushner, care s-a ocupat de politica din Orientul Mijlociu în primul mandat.
Cei doi au făcut naveta între capitalele Orientului Mijlociu, stabilind legături strânse cu factorii de decizie din regiune, în special cu monarhiile din Golf. Oficialii arabi spun că atacul Israelului de luna trecută asupra țintelor Hamas din Doha, capitala Qatarului, i-a iritat pe Trump și echipa sa și a dat un nou impuls eforturilor acestora de a-l convinge pe Netanyahu să accepte un acord. După atac, la cererea aparentă a lui Trump, Netanyahu a fost obligat să-și ceară scuze public prim-ministrului Qatarului în timpul unei vizite la Casa Albă.
„Trump merită apreciat pentru că a făcut ceva ce toți predecesorii săi, cel puțin de la Bill Clinton încoace, nu au vrut sau nu au îndrăznit să facă: să exercite o presiune reală asupra lui Netanyahu”, a declarat Alon Pinkas, fost diplomat israelian și critic fervent al lui Netanyahu.
Aaron David Miller, un fost diplomat american cu o vastă experiență în diplomația din Orientul Mijlociu, a sugerat că abordarea tranzacțională a lui Trump în diplomație și controlul total asupra Partidului Republican i-au oferit mai multă libertate de acțiune pentru a fi dur cu Netanyahu. Atât Clinton, cât și fostul președinte Joe Biden aveau o „identificare emoțională” cu Israelul, a spus el, iar Biden părea „ideologic incapabil” să exercite o influență reală asupra lui Netanyahu, chiar și atunci când politicienii din partidul său și oficialii din administrația sa cereau acest lucru.
Avertismentul șefului misiunii palestiniene în Marea Britanie
Trump, care i-a oferit numeroase cadouri politice liderului israelian de dreapta în primul său mandat, a reușit să-l constrângă mai bine pe Netanyahu în al doilea mandat. „Niciun președinte american pentru care am lucrat, republican sau democrat, nu a exercitat o astfel de presiune asupra unui prim-ministru israelian”, a mai adăugat Miller.
Ceea ce se va întâmpla în următoarele săptămâni va fi mult mai decisiv pentru moștenirea lui Trump decât victoria pe care o va sărbători în acest weekend. Multe elemente care ar contribui la un acord de pace durabil rămân încă nerezolvate, inclusiv aranjamentele privind dezarmarea Hamas, retragerea Israelului din Gaza și mecanismele care ar duce la o revigorare a unei reconcilieri mai ample între israelieni și palestinieni. „Întrebarea este dacă Trump va fi capabil să navigheze pe aceleași ape pe măsură ce negocierile devin cu adevărat complicate și dacă simte nevoia să acorde acest tip de atenție acestora, sau dacă acesta va fi un moment «unic și definitiv»”, a spus Miller.
Într-un interviu acordat CNN, Husam Zomlot, șeful misiunii palestiniene în Marea Britanie, a avertizat că Israelul ar putea pur și simplu să reia ostilitățile după eliberarea ostaticilor. „Netanyahu doar manevrează și așteaptă să apară o altă portiță de scăpare pentru a reveni la [luptă]”, a spus el, îndemnând la vigilență și sprijin internațional pentru a menține intactă pacea fragilă.
„Nu se poate ajunge la un acord fără ca președintele Trump să exercite presiuni asupra lui Benjamin Netanyahu”, a concluzionat Yousef Munayyer, cercetător principal la Arab Center Washington, un grup de reflecție. „Dar un acord este bun doar atât timp cât durează, iar pentru a se asigura că Netanyahu pune capăt genocidului și nu îl reia, va fi nevoie de un angajament la fel de puternic, dacă nu chiar mai puternic, din partea lui Trump, pentru a-l trage la răspundere pe Netanyahu. Nu cred că există un premiu pentru genocid, dar dacă Trump îl lasă pe Netanyahu să se eschiveze de la un acord pentru a pune capăt acestui lucru, acesta este singurul merit pe care îl va avea.”
Citește și:
Premiul Nobel pentru Pace pentru 2025 a fost câștigat de venezueleana María Corina Machado
Editor : A.M.G.
