Un Gay Pride a avut loc, sub soarele Kievului, cu megafoane, paiete şi steaguri curcubeu, deschis de militari în uniformă de camuflaj, care se disting în mulţime, clamând pe o singură voce că ”face parte din Ucraina”, relatează într-un reportaj AFP.
Ei purtau în mână portrete ale unor militari morţi luptând împotriva invaziei ruse a Ucainei.
După ei, mii de persoane venite să ceară, duminică, aceleaşi drepturi civile ca ale heterosexualilor.
În faţa lor, membri ai unor grupuscule de ultradreapta, cu feţele ascunse, îşi manifestau ostilitatea.
Într-o societate militarizată, comunitatea ucraineană a lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor se teme de un recul al libertălilor, accentuat, la sfârşitul lui aprilie, de adoptarea în plină lectură a unui Cod Civil care reafirmă uniunea ”între o femeie şi un bărbat”.
Amnesty International a denunţat o atingere a drepturilor omului ale lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor.
Acesta este un adevărat cutremut pentru militarii din comunitatea gay. În cazul în care sunt răniţi sau ucişi, partenerii lor – invizibili în faţa statului – sunt privaţi de drepturile acordate altor cupluri.
În apropiere de front, AFP s-a întâlnit cu Victoria, Arina şi Oksana.
Fiecare, în felul ei, încearcă să poarte o dublă luptă – împotriva Rusiei şi pentru ca să poară să iubească într-o ţară care întâmpină probleme să le recunoască
ACTIVISM
”Este dezamăgitor. Îmi este mai uşor să omor pe cineva decât să mă căsătoresc cu persoana pe care o iubesc”. Victoria este epuizată.
Această şefă de unitate de drone, în vârstă de 27 de ani, luptă atât împotriva trupelor ruse într-unul dintre cele mai tesnionate sectoare ale frontului de est, cât şi în intimitatea brigăzii sale, în favoarea recunoaşterii drepturilor sale.
Ea poartă pe uniformă un ecuson cu un unicorn. ”Unii cred că este o brigadă”, declară ea zâmbind.
În realitate este simbolul mişcării militarilor şi veteranilor LGBT+, care are aproximativ 600 de membri.
La fel ca ea, mulţi îşi folosesc angajamentul militar ca pe o pârghie pentru a schimba societatea ucraineană.
”Nimeni nu ve apăra interesele în locul nostru”, spune ea.
Potrivit unui sondaj al Institutului de Sociologie de la Kiev din 2025, peste 78% dintre ucraineni consideră că lesbienele, gay-ii, bisexualii şi transsexualii ar trebui să aibă aceleaţi drepturi ca toţi cetăţenii.
În 2022, 64% aveau această opinie.
Însă, ”la doi paşi înainte, facem unul înapoi”, constată ea, referindu-se la noul Cod Civil.
Iar din cauza pierderilor în rândul militarilor comunităţii gay, ea se teme de o pierdere a impulsului în această luptă.
”Din cauza acestui război, suntem tot mai puţini. Trebuie, cel puţin, să încercăm să ne transmitem iedeile”.
ANGAJARE
Arina, cu piercinguri în sprâncene, cu codiţe decolarate blonde, cu apă oxigenată, iese în evidenţă în atmosfera marţială a unui oraş garnizoană din estul Ucrainei.
În vârstă de 23 de ani, ea a ales să se instaleze aici din cauza peisajelor gri, dar şi să fie mai aproape de Anna, partenera sa de şase ani.
S-au îndrăgostit în 2020. Doi ani mai târziu au invadat ruşii.
Anna s-a angajat în iadul de la Bahmut, unde moartea lovea în fiecare zi.
Concubinilor femeilor militar, legea le dă multe drepturi: indemnizaţie, drept de vizită în caz de spitalizare, posibilitatea de lua decizii medicale atunci când celăalt nu mai este în stare s-o facă.
Însă nu şi lor. Atunci, în câteva săptămâni, Arina a intrat, la rândul ei, în armată. ”Pentru ca să murim împreună”, spune ea.
”Se poate întâmpla orice. Ne iubim, cel puţin, putem avea acces la spital, în caz de reeducare”, declară AFP tânăra.
În prezent, Anna se ocupă în principal de logistică şi de evacuarea răniţilor. Arina o ajută uneori.
Ea se uită, la o cafea, la o înregistrare video în care apare în timp ce curăţă sângele dintr-o ambulanţă.
După o lună de antrenament, speră să intre în aceeaşi unitate, să lucreze cu Anna şi să-i ”împartă munca”.
”În realitate, singurul lucru care ne sperie este să ne pierdem una de alta”, strecoară ea.
PLECARE
Oksana, în vârstă de 35 de ani, este medic de război. Treaba ei? ”Să nu las băieţii să moară”.
În timp ce aşteaptă răniţi într-o căsuţă, în estul Ucrainei, îşi strânge în palme cafeaua, un pic pierdută.
”De ce lupt?”, se întreabă ea. Poartă o verighetă.
La vârsta de 18 ani, părăsea Ucraina pentru a se căsători cu partenera sa străină, cu speranţa să întemeieze o familie.
”Mama mea mi-a spus că ar fi preferat să fiu o curvă”, îşi aminteşte ea.
În 2025 se întorcea în ţară pentru a se angaja, sacrificându-şi cuplul.
”Am plecat în străinătate pentru ca mama să fie mândră. Iar când s-a abătut războiul peste ea, m-am întors”, spune ea amară, respinsă în continuare de ai săi şi de societate.
În prezent este cuprinsă de îndoieli. Între stigmatizare şi dezbateri pe tema Codului Civil, spune că-şi vede angajamentul golindu-se ”de orice sens”.
La începutul lui iunie, preşedintele Volodimir Zelenski s-a declarat deschis unei dezbateri pe tema drepturilor lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor.
Însă Oksana rămâne pesimistă. Măcinată de impresia că ”nu se schimbă nimic”, are în vedere să plece din ţară.
”Această societate m-a frânt”, rezumă ea cu ochii în lacrimi.
