Donald Trump vrea pace în lume și asta este, de altfel, ceva ce ne dorim toți. Doar că în realitate pacea care să facă dreptate victimei și să descurajeze agresorul să atace din nou este un proces negociat îndelung. Războiul ilegal început de Rusia în Ucraina și multiplele conflicte din Orientul Mijlociu sunt dificil de încheiat într-o manieră durabilă și corectă. Dr. Ioana Constantin Bercean este cercetător în relații internaționale și vorbește despre posibilitățile noii administrații a Statelor Unite într-o nouă ediție Pașaport diplomatic.
Cristina Cileacu: Dr. Ioana Constantin Bercean, cercetător în relații internaționale, bine ați revenit la Pașaport diplomatic!
Dr. Ioana Constantin Bercean: Mulțumesc frumos pentru invitație. Bine v-am regăsit!
„Păcile” lui Donald Trump
Cristina Cileacu: Discutăm despre păcile lui Donald Trump, le-am numit așa informal, mai degrabă, pentru că așteptăm să se instaureze noua administrație Donald Trump. Așteptăm, desigur, să vedem și rezolvări de situații de conflict, de războaie. Și aș începe în primul rând cu pacea din Ucraina, pe care Donald Trump, într-o primă fază, a anunțat că o va rezolva în 24 de ore. Evident, nu se poate face așa ceva. Dar ce argumente ar putea folosi administrația americană să îl convingă pe Vladimir Putin să oprească războiul ilegal pe care l-a început împotriva ucrainenilor?
Dr. Ioana Constantin Bercean: Planurile președintelui Trump par destul de ambițioase și probabil, așa cum a declarat, își dorește și un premiu Nobel, pentru că pare într-o permanentă competiție cu președintele Obama. Este imposibilă o pace în 24 de ore în Ucraina sau oriunde în altă parte în lume. Și în primul rând cred că trebuie definit acest concept de pace. Ce anume înțelegem prin pace? Înțelegem un agreement de încetare a focului, o cedare teritorială? Ce anume va dori să facă Vladimir Putin? Ce anume va accepta președintele Zelensky, societatea ucraineană în ansamblul ei? Pentru că așa putem să spunem pace, care se poate întâmpla pentru trei zile și peste trei zile să vedem din nou o invazie sau un alt un alt război. Argumentele lui Donald Trump pentru Vladimir Putin sunt destul de puține, pentru că sunt două puteri foste superputeri sau cele două puteri care au dominat realul internațional în toată perioada Războiului Rece. Sunt cele mai mari puteri nucleare și iată că revine din nou în discuție această capabilitate nucleară, nu, care de altfel împiedică un ajutor mai consistent sau unul care să nu fie neapărat incremental în favoarea Ucrainei. Argumentele sigur, ele pot fi de natură financiară, dacă vreți ridicarea unor sancțiuni, poate o integrare sau reintegrare treptată pe o perioadă îndelungată în realul internațional, diplomatic sau poate ar fi și de altă natură, poate din realul intelligence, pe care sigur noi nu le vom cunoaște niciodată în profunzimea lor. Problema va fi aici de acceptare a celor două părți a unor condiții, pentru că aceste condiții se vor întâlni la mijloc. Nu va fi o pace de tipul loose-loose (n.r. pierdem-pierdem) sau loose-win (n.r. pierdem-câștigăm), pentru o parte, se vor face anumite compromisuri, pentru că altfel, la modul în care arată acum frontul din Ucraina, este aproape imposibil ca una dintre părți să și poată revendica victoria sau ca una dintre părți să fie de acord cu o încetare în termeni prestabiliți și neagreați.
O idee franceză
Cristina Cileacu: În vreme ce Donald Trump vorbește despre pace, în Europa vedem că sunt voci, cum ar fi, de pildă, cea a președintelui Macron, care spune că poate nu ar fi rău ca Europa să trimită în Ucraina forțe de menținere a păcii. A avut recent o astfel de conversație publică lângă premierul Poloniei. Este fezabil acest scenariu?
Dr. Ioana Constantin Bercean: În acest moment sau pe termen mediu, nu, nu aș îndrăzni să fac o afirmație definitivă în acest sens, pentru că o prezență europeană la granița sau o prezență a trupelor NATO mai mult, la granița dintre Ucraina și Federația Rusă ar fi …
Cristina Cileacu: A spus trupe europene, nu a menționat NATO.
Dr. Ioana Constantin Bercean: Trupele europene, dar da, majoritatea statelor Uniunii Europene sunt membre NATO. Sigur că ele nu vor avea eticheta NATO sau nu vor avea steagul NATO, dar sigur, este și o chestiune de percepție, de percepție și apoi de transmitere a mesajului. Pentru că de la Rusia mesajul va fi preluat și propagat sub forma unor știri false până la urmă, că acelea sunt trupe NATO. Și astfel Vladimir Putin va căuta un nou pretext, nu, de a justifica invazia din Ucraina. Deci, repet, pe termen mediu, nu cred că așa ceva s-ar întâmpla. Sigur, nu putem să excludem ce s-ar putea întâmpla peste zece ani, dar în următorii doi trei ani nu cred că asta este o soluție și nu cred că este o soluție de fond sau o soluție constructivă, pentru că noi ce urmărim acum, urmărim încheierea conflictului. Pentru că deja sunt pierderi de vieți aproape inutile. Ucraina deja se se străduie să adune din nou această resursă, capabilitate umană pentru a lupta în continuare, pentru că noi putem să furnizăm armament Ucrainei, dar câtă vreme Ucraina nu are o armată, vorbesc în termeni umani, suficient de numeroasă pentru a face față acestui asalt rusesc, atunci, sigur, calculele nu merg în direcția dorită. Pe de altă parte, sigur că Emmanuel Macron simte momentul acesta. Poate pentru Emmanuel Macron, victoria lui Donald Trump este, dacă vreți, așa un mare câștig, pentru că, sigur, relația dintre Uniunea Europeană și Statele Unite se discută în termenii aceștia de o oarecare, nu neapărat răcire, dar poate de o oarecare independență europeană față de anumite strategii americane. Și atunci, sigur că Emmanuel Macron, care mai are trei ani de mandat, și-ar putea reconfigura toată moștenirea de politică externă pe care o va lăsa, prin desemnarea domniei sale ca lider european. Pentru că, după Angela Merkel, noi nu am avut un adevărat lider european.
Competiția pentru atenția lui Trump
Cristina Cileacu: Dar vedem că atitudinea lui Donald Trump, deși a venit la Paris recent pentru inaugurarea, redeschiderea Catedralei Notre Dame, s-a întâlnit cu foarte mulți lideri europeni, dar pare că dintre toți o preferă totuși pe Georgia Meloni. Are șanse Macron să revină în acest top al preferințelor lui Donald Trump, în fața doamnei Meloni?
Dr. Ioana Constantin Bercean: Doamna Meloni vorbește…
Cristina Cileacu: Pe limba lui Trump.
Dr. Ioana Constantin Bercean: Aceeași limbă. Sigur că Donald Trump este o emanație, dacă vreți, a nemulțumirilor societale americane și e o discuție în sine. A reconfigurat acel Tea Party (n.r. mișcare populistă conservatoare) din perioada lui Barack Obama, din arealul republican. Georgia Meloni, în campania electorală a vorbit exact limbajul lui Donald Trump. Sigur, ulterior și-a mai ameliorat și ajustat discursul, dar ceea ce s-a întâmplat în America prin victoria lui Donald Trump a generat o emergență a acestui soi de excepționalism. Nu trebuie să ne ferim de termeni precum patriotism, naționalism, pentru că ei au conotație negativă doar atunci când sunt instrumentalizați ca atare. Dar Donald Trump a reînviat aceste sentimente și a repus o pe doamna Meloni pe calea aceea de drept, pe care domnia sa plecase în campanie. Și acum doamna Meloni sigur că își găsește o partidă sau un partid cu care poate discuta în termenii inițiali ai discursului său, dar nu are nici anvergura, nici capabilitatea sau Italia nu are capabilitatea financiară, economică, militară a Franței. De ce este mai bine poziționat Macron? Nu neapărat pentru că este președinte de stat, ci pentru că Franța este în acest moment singurul stat nuclear din Uniunea Europeană. Și atunci când vei vorbi cu un alt stat nuclear, o altă mare putere, pentru că ne place sau nu, totuși Rusia mai are anumite capabilități, va trebui să ai un partener de dialog care să vorbească, poate nu în aceiași termeni de capabilitate nucleară numerică, dar imagologic să fie pe același palier. Or, doamna Meloni încă nu este acolo. Și atunci probabil și domnul Trump îl va prefera pe dânsul…
Cristina Cileacu: Adică pe domnul Macron.
Dr. Ioana Constantin Bercean: Pe domnul Macron. Și mai este încă un aspect domnul Macron mai are trei ani de mandat.Pe domnul Macron. Și mai este încă un aspect domnul Macron mai are trei ani de mandat. Își poate permite să facă lucruri pe care doamna Meloni, care va căuta realegerea, nu și le poate permite. Pentru că atunci când știi că intri într-o nouă campanie electorală, trebuie să fii foarte atent și la următoarele mișcări, la următoarea strategie, nu doar pe plan extern, cât și pe plan intern. Și atunci doamna Meloni va fi va fi nevoită să fie atentă și la cerințele societale, nu doar la cele externe. Iar războiul din Ucraina nu este o prioritate acum pentru populația Italiei. În schimb, domnul Macron își poate permite o politică externă și un discurs, poate chiar exuberant, poate chiar exotic, care poate da până la urmă rezultate, pentru că domnia sa nu va mai avea nicio altă campanie electorală de purtat.
Trump, scos la tablă de Orientul Mijlociu
Cristina Cileacu: Dacă părăsim Europa, în discuția noastră, și ne mutăm mai departe, o altă zonă care are nevoie de pace și care nu prea cunoaște pacea este, desigur, Orientul Mijlociu. Donald Trump are de rezolvat acolo o situație și mai complicată decât cea din, să spunem, prima administrație pe care a avut-o. Ce soluții poate să aibă Donald Trump într-o regiune care devine mai complicată practic, în fiecare zi?
Dr. Ioana Constantin Bercean: Aici sunt două lucruri care trebuie neapărat subliniate. Ultimul acord de pace sau ultima pace care s-a întâmplat în Orientul Mijlociu, a fost în 1979 și mă refer la tratatul de pace dintre Israel și Egipt. Acela a fost ultimul acord sustenabil. Este un tratat, de fapt. A mai fost și acel moment, 2015, când s-a semnat acordul nuclear cu Iranul, acel Joint incomprehensibilă non-fiction , care, din păcate, a fost subminat de către prima administrației Trump, pentru că în 2018 Donald Trump a decis retragerea unilaterală din acord, iar după aceea Iranul a devenit din ce în ce mai asertiv, inclusiv prin forța sa proxi Hezbollah. Pentru că în perioada în care acordul era încă în vigoare, inclusiv atacurile Hezbollah asupra Israelului au fost limitate, sau au fost mai reduse ca număr. Bun, deci acestea au fost ultimele încercări reușite, dacă vreți. Sigur că am mai avut în anii ’90, anii 2000, dar și aici, desigur, trebuie definită pacea. Apoi, trebuie să ne gândim că, celălalt lucru foarte important, atunci când vorbim despre Orientul Mijlociu, erau două viziuni până la Donald Trump era viziunea republicană, care orice pace sau orice alt agreement se discuta, începea dinspre Israel înspre lumea arabă sau, să spunem, pan-musulmană, ca să includem aici și statele musulmane, dar care nu sunt arabe și mă refer în special la Iran. Deci era această viziune dinspre Israel înspre lumea pan-islamică și a fost viziunea lui Barack Obama, care de fapt, a avut niște rădăcini în viziunea lui John Kennedy, JKF, care a încercat o reconciliere între sunni și șia, în Egipt, care a durat doar un an de zile. Dar este viziunea lui Obama, care nu s-a mai dus prima dată la Tel Aviv sau Ierusalim, ci a mers în Cairo, în 2009 și a susținut acel discurs faimos la Universitatea din Cairo, care s-a numit „A New Begining”, „Un nou început.” Și el a fost foarte criticat. A fost foarte criticat pentru că de la Cairo nu s-a mai dus la Ierusalim, așa cum obișnuiau toți președinții americani. Deci sunt aceste două viziuni: dinspre Israel spre restul și viziunea lui Obama. Acum vine Donald Trump, care are o viziune mai degrabă mercantilă, tranzacțională. Domnia sa a încercat acorduril Abraham, care, dacă vrem să fim onești cu noi înșine, au fost un eșec. Sunt comentatori care spun că acordurile Abraham, pentru că au scos din orice fel de discuție chestiunea palestiniană, problema palestiniană, putem să spunem cum îl dorim, au stat oarecum și la baza atacurilor teroriste din 7 octombrie 2023. Acum lucrurile s-au mai complicat. După 7 octombrie, sigur, suntem într-o nouă paradigmă și ca lucrurile să fie și mai complicate, parcă n-ar fi fost deja, avem și o schimbare de regim în Siria. Deci Donald Trump nu cred că va reuși în cei patru ani de mandat, o pace așa cum o promovează dânsul, în termenii domniei sale, pentru că va trebui să acomodeze în primul rând Israelul față de care sau cu care Statele Unite au o relație privilegiată. Va trebui, într-o formă sau alta, să acomodeze și Iranul, pentru că în Orientul Mijlociu nu se poate vorbi de niciun aranjament de securitate fără Iran. Și sigur că vor trebui gestionate și celelalte sau ceilalți actori, pentru că Statele Unite au și alți aliați acolo, sigur, statele din Golf, Arabia Saudită, Iordania și așa mai departe.Și atunci iată că suntem deja, vorbim de 3 minute doar, și ne dăm seama că noi suntem într-o problemă mult mai complicată și într-o pânză din aceasta de păianjen mult mai deasă decât suntem în Ucraina. S-ar putea ca problema din Ucraina să își găsească o soluționare mult mai rapidă decât cea din Orientul Mijlociu. În Orientul Mijlociu ce ar putea să facă Donald Trump? Ar putea să înceapă un proces care să fie preluat de viitoarea administrație, dacă se va dori asta, în termenii domniei sale sau va putea pur și simplu să protejeze Israelul în continuare și lucrurile se vor opri acolo, dar asta nu înseamnă rezolvarea problemelor și nicidecum un acord de pace.
Posibilitatea unui nou acord iranian
Cristina Cileacu: Ați pomenit acordul nuclear iranian, cel semnat în 2015, din care Donald Trump a retras Statele Unite. Era un acord care ar fi rezolvat o serie de situații în Orientul Mijlociu. Există, măcar la nivel de zvonuri, să spunem, pentru că întotdeauna sunt lucruri care se aud în anumite cercuri, discuții în acest sens, poate nu un acord identic, dar ceva asemănător?
Dr. Ioana Constantin Bercean: Prima parte, acordul nuclear iranian a rezolvat o parte dintre probleme. Sigur, a fost criticat pentru că nu a pus, nu a considerat problema rachetelor balistice, iată, pe care noi le- am văzut zburând în acest an de o parte și de alta (n.r. între Israel și Iran), dar trebuie să înțelegem, pragmatic vorbind și realist vorbind, niciun acord, nici un tratat nu poate soluționa toate problemele. Poate cel mult să însemne un început, așa cum foarte bine ați subliniat. Da, există nu doar zvonuri, există fapte concrete care au fost publice, de altfel. Donald Trump, atunci când a retras Statele Unite din acordul nuclear iranian, a făcut-o pentru că domnia sa, de fapt, ca orice președinte american dintr-un real politic diferit de cel de dinainte, dorește să facă lucrurile altfel. George Bush și-a dorit să facă lucrurile altfel decât Bill Clinton. Barack Obama altfel decât George Bush.
Cristina Cileacu: Vrea să lase o urmă, o amprentă personală.
Dr. Ioana Constantin Bercean: Exact. Și atunci, în momentul acela, Donald Trump a spus: voi face o afacere mai bună, un acord mai bun. A better deal. Ținem minte că erau aceste concepte, acest concept era repetat aproape obositor. Better deal, better deal. Sigur că neavând un al doilea mandat consecutiv, nu a reușit să facă acest lucru. Și dacă ar fi avut, nu avem de unde să știm dacă s- ar fi întâmplat. Pentru domnia sa, acordul nuclear cu Iranul este o afacere neterminată și sunt semnale foarte puternice, domnia sa fiind și un domn din acesta care dorește să termine lucrurile, rămâne de văzut în ce măsură va reuși.Da, a fost o întâlnire între Elon Musk și membri ai grupului iranian care au fost la Organizația Națiunilor Unite, s-au întâlnit și au discutat. A fost o întâlnire între Javad Zarif, fostul ministru de externe iranian, care a condus toate aceste negocieri în timpul administrației Rohani, respectiv Obama. Deci au existat astfel de contacte, pentru că, ce vreau să subliniez aici este aproape ironic, ne uităm înspre Orientul Mijlociu și de foarte multe ori avem impresia că am înțeles tot ce doresc, dar nu am înțeles mare lucru, dar ei au înțeles un lucru înaintea Uniunii Europene, și anume acela că Donald Trump va câștiga sau are șanse mai mari să câștige președinția Statelor Unite. Și ei s-au pregătit și aici, repet, inclusiv Israel, inclusiv Iran și celelalte state din Golf s-au pregătit pentru o a doua administrație Trump. Inclusiv Iranul, care Iranul sigur este un adversar declarat, ideologic și din toate punctele de vedere, nu doar al Statelor Unite sau în primul rând al Israelului, pentru că Israelul este văzut ca fiind reprezentantul Statelor Unite în regiune.
O relație stabilă, dar cu năbădăi
Cristina Cileacu: Ca să încheiem discuția, aș reveni totuși în Europa. Având în vedere cât de intens devine tot ce se întâmplă acum în Europa, în special aceste idei, că Donald Trump poate să scoată Statele Unite din NATO, că Europa nu ar putea să facă singură față unui război mai mare cu Rusia. Pe de altă parte, vedem că Rusia investește tot ce mai are în industria de război și într-un război mai mare, la ce să ne așteptăm în relația Statele Unite, Europa, Uniunea Europeană, având în vedere că, într-adevăr, exact ce spuneați, a fost mai degrabă entuziasm din partea Europei și mai puțin știință, să spun, în ceea ce privește evoluția lui Donald Trump către o a doua administrație.
Dr. Ioana Constantin Bercean: Să stabilim această linie peste care nu cred că se va trece în Statele Unite. Donald Trump, niciun alt președinte american, în termeni predictibili, pe termen lung, nu vor retrage Statele Unite din NATO. În primul rând, SUA este un beneficiar direct al apartenenței la Alianța Atlanticului de Nord. SUA este singurul stat din lume care a făcut apel și a avut o acțiune sub umbrela articolului 5. Cât de pregătită este Europa pentru un potențial sau pentru potențială confruntare cu Rusia? Sigur, asta este o întrebare destul de complicată. Nu aș spune că este complet nepregătită, dar cred că în primul rând ar trebui să ne pregătim mental pentru a aborda o politică cât mai realistă, cât mai pragmatică, pentru că vremurile s-au schimbat și avem nevoie de politicieni și strategii adecvate noii paradigme. Știți, era cum era în filmul Nașul, când Nașul și-a schimbat consilierul. Și a spus: Da’, de ce mă schimbi? Nu am servit bine? Ba da, ai servit bine. Păi și atunci de ce mă schimbi? Pentru că ai fost un consilier foarte bun pe vreme de pace.Ori, noi acum suntem în vreme de război și avem nevoie de consilieri care să gândească noua lume, noua strategie în termenii aceștia, atât vizavi de Federația Rusă și de potențialele strategii viitoare, cât și față de Administrația Donald Trump, care sigur va fi una foarte pragmatică și trebuie să gândim și puțin mai departe, nu facem doar pe termen scurt. S-ar putea foarte bine ca după Donald Trump să vină o nouă administrație republicană, fie a lui JD Vance, fie a lui de Santis, dar probabil a lui JD Vance, și atunci noi trebuie să fim pregătiți pentru lumea de mâine, pentru că dacă noi vom sta mereu în expectativă și vom contempla cât de frumoasă este Uniunea Europeană și vom aștepta mereu ca cineva să vină să ne salveze, așa cum a făcut în primele două Războaie Mondiale, nu vom reuși niciodată să ne regăsim identitar, strategic, militar, economic și așa mai departe.
Cristina Cileacu: Doctor Ioana Constantin Bercean, cercetător în relații internaționale, vă mulțumesc mult pentru această discuție.
Dr. Ioana Constantin Bercean: Vă mulțumesc și eu.
