Dincolo de armistițiu, ucrainenii ar fi disponibili să stabilească o agendă privind pacea. Însă, realitatea din teren arată că Federația Rusă nu a renunțat la niciunul dintre obiectivele sale. În plus, Rusia dorește și o fractură în relația transatlantică, a declarat, în exclusivitate pentru Digi24, Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe și fost consilier prezidențial. Urmăriți interviul integral în cadrul emisiunii „În fața ta”, sâmbătă, de la ora 14.00.
„Acordul de inițiativă Witkoff – Dmitriev nu a fost asumat total”
Planul de pace american în 28 de puncte, care vizează încetarea războiului dintre Rusia și Ucraina, a fost rezultatul negocierilor secrete dintre reprezentantul special al președintelui american, Steve Witkoff, și reprezentantul special al dictatorului rus, Kirill Dmitriev, relatează Bloomberg, citând surse care și-au păstrat anonimatul.
Fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu a oferit o perspectivă inedită în privința modului în care au decurs, inițial, aceste discuții ruso-americane.
„A fost acel tip de acord, inițiativa Witkoff-Dmitriev, (…), asumat nu total, fie de partea americană, fie de partea rusă, la care s-a adăugat demersul de la Geneva, prin implicarea europenilor. Contextul este unul, într-adevăr, extrem de complicat. Pe de o parte, situația militară pe front în Ucraina arată o insistență din partea Federației Ruse în ceea ce privește escaladarea. (…)”, remarcă Diaconescu.
„Ucrainenii nu mai dețin din Donbas decât 10% din teritoriu”
„În acest moment apar aceste elemente teritoriale și în aceste, să le spunem, acorduri. Este vorba despre Donbas, Donețk și Lugansk, regiune în care ofensiva Federației Ruse este cât se poate de categorică. Ucrainenii, practic, din Donbas, nu mai dețin decât aproximativ 10% din teritoriu, cam 5.000 de kilometri pătrați. În egală măsură, în partea de sud, Herson-Zaporojie, ofensiva Federației Ruse permițându-le – sau ei încercând – să ajungă spre zona Mării Negre, spre Crimeea – toate aceste elemente, ca de altfel și demersurile de natură politico-strategică, fac parte din dezbaterile de ceva timp între părțile implicate”, a subliniat fostul ministru.
„Sigur, subiectele au fost abordate într-o formă ceva mai multipolară, cum s-ar spune, în prima inițiativă, între negociatorii americani și ruși. Partea europeană, în primul rând, a adăugat atât Ucraina, cât și componenta multilaterală în ceea ce privește deciziile în Alianța Nord Atlantică și Uniunea Europeană”, a adăugat Cristian Diaconescu.
„Prima variantă a acordului era inacceptabilă pentru Ucraina”
Prima variantă a acestui acord era una dezastruoasă pentru Ucraina, a precizat invitatul emisiunii „În fața ta”.
„Probabil că în Ucraina, astăzi, nimeni, fără un acord referendal, constituțional, nu poate ceda teritoriu. În niciun stat așa ceva nu este posibil. În egală măsură, Alianța Nord-Atlantică își asuma o decizie negativă privind o perspectivă de aderare, dar nu numai a Ucrainei. Mă întreb cum s-a văzut în Bosia-Herțegovina acest tip de demers… Ar fi însemnat o schimbare a Tratatului de la Washington. Instrumentul legal fundamental al Alianței Nord Atlantice nu a fost amendat decât în condițiile aderării unor noi state. Niciodată pe conținut”, a subliniat Diaconescu.
„Aceleași state aliate pot fi și inamice în același timp. Sună paradoxal, dar asta e situația”
„Aflându-ne într-o variantă fluidă a discuțiilor, nu vreau să dau o perspectivă certă în legătură cu o zonă sau alta. Trebuie să vedem contextul mai larg. Nu mai putem discuta în actualele perspective de ceea ce înseamnă aliați sau inamici. Vorbim acum despre «frenemies», adică aceleași state care sunt aliate pot fi și inamice în același timp. Știu că sună paradoxal, dar asta este situația. În al doilea rând, lumea liberă, Coaliția de Voință, din Japonia până în Islanda, prin reprezentanți la cel mai înalt nivel, își doresc să nu mai moară oameni. Își doresc un armistițiu”, a subliniat fostul ministru de Externe.
Și ucrainenii sunt deschiși la negocieri, a adăugat demnitarul, însă Federația Rusă pare că vrea să impună o agendă diferită.
Ucrainenii, dacă ar înceta mâine agresiunea Federației Ruse, ar fi mult mai disponibili să stabilească o agendă. I-am auzit spunând acest lucru: o agendă privind pacea. Pacea trebuie să fie un proces comprehensiv. Dar realitatea din teren arată că, în acest moment, practic, Federația Rusă n-a renunțat la niciunul din obiective, ceea ce ne arată că nu este o negociere. Practic, pretențiile maximale din ziua invaziei au rămas neschimbate. Asta nu este o negociere, este un dictat. Mai mult, pretențiile din 2014 au rămas cam aceleași.
Implicațiile pactului de pace pentru România
Întreaga lume liberă este atentă la un lucru: a nu se schimba frontierele prin forță, a punctat Diaconescu.
„A nu se schimba frontierele prin forță a fost un principiu respectat și de Tratatul de la Varșovia și de NATO înainte de 1990. După 2014, Federația Rusă a încălcat acest principiu. Odată ce se dă conținut unui astfel de demers în legătură cu Federația Rusă, devine sustenabil precedentul. (…) Practic, am putea avea o problemă. Putem discuta și mai concret: este vorba despre Marea Neagră, de exemplu. Dacă ar apărea, să spunem, o recunoaștere de facto a apartenenței Crimeei la Federația Rusă, practic, ar putea fi pusă în discuție și întreaga procedură de delimitare a spațiilor maritime în Marea Neagră”, a concluzionat fostul ministru de Externe.
Editor : C.A.
