Foto „Bucureștiul cu bulină roșie” (I). Cum știm dacă blocul în care locuim ar putea fi avariat la un mare cutremur

Bucureștiul „e mult mai puțin pregătit” pentru un cutremur decât a fost în anul 1977, când un seism de 7.4 pe scara Richter a distrus peste 150.000 de apartamente și a omorât 1.500 de oameni. Știm, la nivel oficial, că sunt aproximativ 800 de clădiri vulnerabile în fața unui cutremur, în condițiile în care, în analizele experților, se vorbește de zeci de mii de astfel de clădiri. Digi24.ro vă prezintă, în primul articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”, cum ne putem da seama că blocul în care locuim ar putea fi avariat în cazul unui cutremur și de ce este importantă verificarea făcută de experți. 

Bucureștiul se regăsește printre primele zece orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate din punct de vedere seismic. Este cea mai vulnerabilă capitală europeană din acest punct de vedere. 

Chiar și în lipsa unui cutremur devastator, clădirile bucureștene cedează treptat. În ultimele luni au existat mai multe cazuri în care bucăți din balcoanele unor blocuri (din mai multe sectoare) s-au desprins și au căzut. Doar norocul a făcut ca în acel moment să nu fie niciun om pe stradă. 

Despre aproximativ 800 de clădiri se știe la nivel oficial că se pot prăbuși în totalitate, parțial sau pot avea avarii majore și că pot pune în pericol viața oamenilor care locuiesc în ele, în eventualitatea unui cutremur.

Situația, însă, e mult mai gravă decât ce reiese din statistici. 

Acesta este primul articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”. În următoarele articole vă vom prezenta, concret, motivele pentru care nu știm exact câte clădiri din București sunt, în realitate, vulnerabile în fața unui seism și cum au ajuns apartamente situate în clădiri vulnerabile să fie vândute la peste 2.000 de euro pe metrul pătrat. 

Cât de gravă este situația?

Estimările experților indică faptul că mii de clădiri ar putea fi afectate – de la prăbușire la avarii – de un cutremur similar celui din 1977. 

• În 1977, un cutremur cu o magnitudine de 7.4 pe scara Richter, cu epicentrul în Vrancea, a provocat peste 1.500 de morți și a avariat grav 156.000 de apartamente;
• Documentele oficiale, însă, subliniază că „un eveniment seismic comparabil cu cel din 1977 ar putea provoca în prezent chiar și mai multe pierderi și daune din cauza îmbătrânirii fondului construit, a urbanizării și a altor factori socio-economici”. 

„Din punct de vedere al infrastructurii, orașul e mult mai puțin pregătit decât în 1977. Avem clădiri mai îmbătrânite, clădiri care au trecut printr-unul sau mai multe cutremure mari și au rămas nereparate, neconsolidate, iar aceasta este principala vulnerabilitate”, a subliniat Matei Sumbasacu, inginer constructor și fondator al organizației Re:Rise. 

În cazul unui cutremur cu o magnitudine de 7.5 pe scara Richter, peste 50.000 de persoane sunt în pericol, în ideea în care locuințele lor vor suferi „avarii severe sau complete”, și vor exista peste 2.500 de morți, a indicat o analiză a Universității Tehnice de Construcții București, citată într-un raport al Băncii Mondiale, din 2021.

• În scenariul cutremurului de 7.5 pe scara Richter, produs la o adâncime de 100 de kilometri și cu un epicentru de 100 de km față de București (Vrancea, loc în care se produc des cutremure, se află în această arie), pierderile în ceea ce privește clădirile rezidențiale din Capitală s-ar ridica la 5.5 miliarde de euro;

• Cele mai mari pierderi, inclusiv decese, ar fi în Sectoarele 2, 3 și 6, iar cel mai mare număr de clădiri individuale avariate ar fi în Sectorul 1; 
• Peste 50.000 de persoane locuiesc în clădiri care se preconizează că vor suferi avarii severe sau complete în acest scenariu și se preconizează că vor fi peste 2500 de morți;

Clădirile din București sunt vulnerabile la cutremure din cauza materialelor folosite la construcție, perioadei în care au fost construite și înălțimii lor. Aceasta era concluzia experților Băncii Mondiale, întărită și de experții cu care Digi24.ro a stat de vorbă. 

Cum știm că o clădire este vulnerabilă la un eventual cutremur?

„În primul rând, anul de construcție este un identificator foarte bun”, a menționat Matei Sumbasacu pentru Digi24.ro. Acest lucru a fost întărit și de inginerii Valentin Archip, reprezentant al companiei Consild și Andrei Teodorescu, reprezentant al companiei Atectural Engineering.

„Este foarte important dacă, la momentul construirii clădirii, existau normative de proiectare antiseismică”, a precizat inginerul Valentin Archip, pentru Digi24.ro. 

• Primele reglementări tehnice pentru proiectarea antiseismică au apărut în România în anii ”40, iar din 1963 în țara noastră a apărut primul normativ de proiectare antiseismică, actualizat constant în ultimii ani. 
• Despre normativul din 1963, Banca Mondială sublinia că a fost considerat „inadecvat” pentru că a lăsat expuse clădirile înalte. Acest lucru s-a văzut, practic, la cutremurul din 1977, cutremur care a afectat în special clădirile înalte și flexibile. Atunci s-a adoptat, practic, un nou normativ de proiectare antiseismică. 

Clădirile din București pot fi catalogate în funcție de momentul construirii, astfel: 

• Cele care au fost construite înainte de 1963, perioada de dinaintea existenței primului normativ;
• Cele construite în perioada „normativului cu prevederi reduse” – 1963 – 1977;
• Cele construite în perioada „normativului cu prevederi medii” – 1977 – 1992;
• Cele construite în perioada „normativului cu prevederi înalte” – 1992 – prezent; 

Experții se raportează la cutremurul din 1977 pentru că atunci s-a văzut, practic, cum acționează un cutremur vrâncean. 

• „Cutremurele noastre, mișcările pe care le induc, au frecvențe care intră în rezonanță cu clădiri mai înalte. Lucrurile astea se întâmplă în puține locuri din lume, Himalaya, America de Sud, dar abia în 1977 ne-am dat seama ce tip de cutremure avem aici, abia atunci am început să proiectăm clădirile în mod adecvat”, a subliniat Matei Sumbasacu.
• „E o discuție un pic mai mai amplă. Nu neapărat cutremurele din Vrancea, cât estimările probabilistice ale cutremurului din Vrancea. Tot ce este pe normativele de acum sunt niște estimări probabilistice. În țări precum Japonia, unde au cutremure mult mai regulat și au foarte multe înregistrări, pot să vadă la un anume interval cam ce fel de seism vine și exact care sunt caracteristicile lui. Noi ne bazăm pe o singură înregistrare și încercăm să extrapolăm cam ce ar urma să vină”, a explicatinginerul Andrei Teodorescu pentru Digi24.ro. 

Alte două aspecte de luat în calcul când vine vorba de a aprecia gradul de vulnerabilitate al unei clădiri sunt înălțimea și structura.  

• Inginerul Valentin Archip: „Având în vedere că încărcarea orizontală produsă de seism este una inerțială, deci care depinde de masa clădirii, și că aceasta se distribuie pe înălțimea clădirii, bineinteles ca o clădire este cu atât mai vulnerabilă la seism cu cat este mai înaltă”. 
• El a subliniat, astfel, că un cutremur produs în Vrancea va afecta „în special” clădirile înalte și flexibile, „cum sunt clădirile multietajate” și că cele mai vulnerabile sunt clădirile construite în perioada interbelică.
• Inginerul Andrei Teodorescu: „Cele mai vulnerabile, în principiu pentru zonele seismice, sunt clădirile vechi din zidărie unde nu prea se găsea beton armat. Erau doar niște pereți din zidărie simplă, cu toată zidăria țesută, nu existau stâlpișori, centuri, cum se face proiectarea în zilele noastre. Sunt destul de vulnerabile”
• Acesta a adăugat: „Cu cât crește regimul de înălțime, mai ales la structurile de acest gen, cu atât e mai rău. Forța seismică aplicată pe o structură este masa ei, greutatea, înmulțită cu accelerația. Accelerația este aceeași pe tot Bucureștiul, atunci cu cât structura are mai multe niveluri, cu atât este mai grea, cu atât suferă mai mult în cazul unui cutremur”. 

Clădirile mai pot avea și degradări survenite în timp care pot fi văzute cu ochiul liber, a precizat Matei Sumbasacu.

• „Ne putem uita după degradări, aici sunt mai multe degradări care pot apărea, unele mai greu de recunoscut și de confundat – fisuri seismice pe mai multe tipuri, dar cele mai ușor de recunoscut sunt fisuri în X, dacă vedem fisuri în X pe clădiri, 99% ele sunt fisuri seismice. Se prezintă la primele niveluri ale unei clădiri, deci între parter și etajul 3, așa, în principiu”, a dat ca exemplu fondatorul Re:Rise.
• „Dacă este o structură recent finisată integral, real vorbind, nu vezi absolut nicio degradare, adică poate să fie o structură foarte avariată, fisurată, dar dacă au îmbrăcat-o anul trecut în polistiren nu se mai vede absolut nimic”, a punctat, însă, inginerul Andrei Teodorescu. 

Trebuie subliniat în acest context că întreținerea clădirii joacă un rol extrem de important în ceea ce privește vulnerabilitatea la cutremur. 

• „Apa poate face foarte mult rău imobilului. Tot ce înseamnă apa pe beton – se distruge betonul, coroziunea armăturii, se rup armăturile. Dacă vorbim de zidărie veche, cu mortare pe bază de var, varul e solubil în apă. Dacă nu am mai făcut tencuiala timp de 20 de ani, mortarul nu mai există acolo, în bună parte. Acest lucru poate influența foarte mult.
• Apa de ploaie poate face mai mult rău decât și-ar imagina mulți. După ce că imobilele sunt cum sunt, că au fost proiectate și executate în limita cunoștințelor din acea perioadă, dacă nici nu îl întreții, se poate schimba foarte mult situația”, a subliniat inginerul Andrei Teodorescu. 

Cum se stabilește oficial că o clădire este vulnerabilă la cutremur?

Cel mai bine, însă, apelăm la experți. Pe site-ul Ministerului Dezvoltării există o bază de date cu experți tehnici atestați care pot fi contactați pentru a elabora o expertiză tehnică a clădirii.

Expertiza tehnică se poate plăti din fonduri proprii ale proprietarilor sau prin programele de finanțare derulate de autorități. În general, această expertiză tehnică poate dura între 30 și 60 de zile. 

Expertiza presupune, practic, analiza clădirii din mai multe puncte de vedere și se face conform criteriilor stabilite în ultimul normativ de evaluare seismică a clădirilor, din 2019. 

Potrivit inginerului Valentin Archip, această evaluare presupune ca expertul tehnic să afle răspunsuri la mai multe întrebări: 

• În ce măsură clădirea existentă îndeplinește condițiile de alcătuire antiseismică pe care le îndeplinesc clădirile noi, proiectate după normativele în vigoare? 
• Care este starea de degradare a elementelor de structură?
• În ce măsură clădirea existentă îndeplinește cerințele de rezistență și stabilitate pe care le îndeplinește o clădire nouă?

Concret, o expertiză tehnică ar trebui să fie, în teorie, un proces amplu care îmbină mai multe tipuri de analiză, după cum a explicat, în termeni simpli, inginerul Andrei Teodorescu:

Este vorba, practic, de o inspecție vizuală a clădirii, crearea unei schițe a clădirii (care ulterior să ajungă într-un model 3D al clădirii pe care să îl supui unor diverse simulări seismice cu ajutorul programelor specifice), analize de laborator (pentru a cunoaște materialele folosite la construcția clădirii) și investigații geotehnice (pentru a înțelege starea fundației, de exemplu).

La finalul analizei, expertul tehnic încadrează clădirea într-una din cele patru clase de risc seismic. Potrivit Ministerului Dezvoltării, cele patru clase de risc seismic sunt: 

• „clasa de risc seismic RsI, din care fac parte clădirile cu susceptibilitate de prăbuşire, totală sau parţială, la acţiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime, respectiv acele clădiri care în situația unui cutremur puternic se pot prăbuși în totalitate sau parțial, cu pierderi umane și materiale semnificative”. Clădirile din această clasă sunt cele pe care apare acea bulină roșie. 

• „clasa de risc seismic RsII, din care fac parte clădirile susceptibile de avariere majoră la acţiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării limită ultime, care pune în pericol siguranţa utilizatorilor, dar la care prăbuşirea totală sau parţială este puţin probabilă”
• „clasa de risc seismic RsIII, din care fac parte clădirile susceptibile de avariere moderată la acţiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime, care poate pune în pericol siguranţa utilizatorilor, respectiv clădirile la care componentele structurale nu sunt afectate, dar unele componente nestructurale pot fi avariate;
• „clasa de risc seismic RsIV, din care fac parte clădirile la care răspunsul seismic aşteptat sub efectul cutremurului de proiectare, corespunzător stării-limită ultime, este similar celui aşteptat pentru clădirile proiectate pe baza reglementărilor tehnice în vigoare”

În București, în prezent, există aproximativ 400 de clădiri încadrate la clasa I de risc seismic și aproximativ 400 de clădiri încadrate la clasa a II-a de risc seismic, considerate drept cele mai vulnerabile clase în fața unui cutremur. În același timp, mai există alte aproximativ 1.500 încadrate la o altă categorie – „Urgență”, situație pe care o vom trata pe larg în al treilea articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”. 

Problemele întâlnite la expertizare

În primul rând, potrivit experților consultați de Digi24.ro, echipa care începe demersurile pentru consolidarea clădirilor trebuie să vadă clădirea în totalitate, adică să aibă acces în toate apartamentele.

„E cel mai fericit caz acela în care ai ajuns la un 90%, mă refer la un bloc mare. Am avut și blocuri unde am intrat în 30%. O foarte bună parte dintre locatari nu era de acord cu așa ceva. Sunt situații, în special în centru, unde clădirile sunt încadrate în RSI, RSII, lumea nu mai stă în ele și le bagă în regim hotelier și e aproape imposibil să reușești să găsești proprietarul să intri în ele”, a subliniat inginerul Andrei Teodorescu.

Acesta a mai amintit că a avut cazuri în care oamenii nu au permis accesul experților în apartamente de frică, pentru că în acel apartament au existat diverse lucrări făcute de-a lungul timpului care au afectat structura. De exemplu, un perete spart între bucătărie și sufragerie.

„Oamenii au impresia că noi când venim să facem expertiza și venim să măsurăm la interior, căutăm să vedem dacă ei au făcut ceva modificări și să ajungem împotriva lor sau chestii de genul acesta. Asta e o premisă falsă. Eu și dacă găsesc, nu știu, că au fost demolați anumiți pereți sau lucruri de genul acesta, nu am cum să vin să spun că persoana X a demolat și că se va ajunge la un proces sau prostii de genul acesta”, a adăugat inginerul.

Inginerul Valentin Archip a scos în evidență o altă problemă când vine vorba de expertizarea unei clădiri, private sau de stat. 

„Cărțile tehnice ale clădirilor nu există, de cele mai multe ori, și la clădiri mai noi, din anii 80-90, nu doar la cele de la începutul secolului trecut. De asemenea, nu există o evidență a intervențiilor la care au fost supuse clădirile pe parcursul vieții lor”, a precizat Valentin Archip. 

Expertiza tehnică trebuie să fie însoțită de consolidare

Utilitatea expertizei tehnice, fără să fie urmată de o strategie de intervenție (proiectarea și execuția consolidării), „nu se justifică”, au subliniat reprezentanții Ministerului Dezvoltării într-un răspuns acordat Digi24.ro. 

Expertul tehnic trebuie, practic, să stabilească și ce lucrări de intervenție se impun în cazul clădirilor expertizate. 

După cum am subliniat mai sus, expertiza tehnică poate dura până la 60 de zile. Ulterior, urmează proiectarea, care poate dura până la patru luni și, în final, consolidarea propriu-zisă, care poate dura până la 2 ani. 

În tot acest timp trebuie să se aștepte avize de la autorități, iar acest lucru poate întârzia durata proiectului de consolidare al unei clădiri. 

• De exemplu, pentru o clădire din Sectorul 5 al Capitalei, primul contract s-a semnat în anul 2018; 
• în 2021 a fost necesară actualizarea expertizei tehnice (pentru că a fost nevoie ca expertiza tehnică să fie făcută în funcție de ultimul normativ, cel din 2019) 
• a urmat toate etapele birocratice până în anul 2024 – obținerea finanțării prin cadrul PNRR, eliberarea și verificarea documentației tehnice, obținerea tuturor avizelor și certificatelor, obținerea autorizației de construire, etc;
• Ordinul de începere a lucrărilor s-a dat în 3 martie 2024, lucrările au început în 5 martie 2024;
• Lucrările ar urma să se termine, astfel, în martie 2026, termenul de executare fiind de 24 de luni; 

Din momentul în care încep lucrările, însă, locatarii unui imobil trebuie să își părăsească, temporar, apartamentele.

„Se poate face o intervenție fără să se relocheze absolut toată lumea deodată, dar acest lucru ridică foarte mult costurile, s-ar putea să le și dubleze. Ori, să faci o lucrare izolată, etapizată, presupune că trebuie să creezi anumite fluxuri suplimentare pentru locatari – adică, dacă ajungi să lucrezi pe holuri, asta înseamnă că cel mai probabil trebuie să faci niște scări exterioare pe care să le utilizeze locatarii. Practic, sunt șanse mari să se dubleze costul și durata dacă se încearcă să se facă fără relocarea totală a locatarilor”, a explicat inginerul Andrei Teodorescu. 

Aceste lucrări sunt finanțate de stat pentru clădirile încadrate la clasele I și II de risc seismic prin Programul național de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat. În București, de exemplu, s-au mai putut finanța astfel de lucrări prin fonduri europene sau de la bugetul local.