Busola morală a lumii pare într-o derivă profundă. Unele state, organizații sau individizi interpretează legile internaţionale după bunul plac şi pretind că au dreptate. Confuzia este amplificată de retragerea relativă a Statelor Unite din poziția de apărător global al binelui. Acest lucru lasă în urmă un vid, unde adevărul și justiția devin chestiuni de perspectivă. Analiza îi aparţine lui Ken Endo, şeful catedrei de politică internaţională de la Universitatea din Tokyo.
Cristina Cileacu: Ken Endo, șef al catedrei de politică internațională de la Universitatea din Tokyo, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Ken Endo: Mulțumesc pentru invitație.
Lumea fără busolă
Cristina Cileacu: Domnule profesor, să luăm doar două exemple din democrații. Recent, premierul Japoniei a demisionat. Și aproape în același timp, guvernul Franței s-a prăbușit. Autocrațiile nu au astfel de probleme. În principal, liderii lor încearcă să obțină mai multă putere pentru ei înșiși și să-și impună voința cel puțin în regiuni, dacă nu în întreaga lume. Și întrebarea este dacă această Realpolitik pe care o vedem acum desfășurată pe toată harta lumii poate fi un mediu în care democrațiile pot prospera sau supraviețui?
Ken Endo: Democrația poate prospera pe baza voinței poporului, dar în același timp, în mediul internațional favorabil mai larg. Și pe ambele fronturi, avem dificultăți. Statele Unite, care au susținut lumea postbelică, sunt acum în dezordine. Și mediul pe care Statele Unite l-au crescut oarecum, acum este cam putred. Și să reflectezi voința oamenilor, este întotdeauna dificil. Așa-numitele forțe populiste amenință ipotezele liberale ale democrațiilor liberale, așa că este corect să spunem că suntem în dificultate și nu este chiar ușor. Guvernul cu legitimitate democratică va supraviețui probabil, pentru că legitimitatea oferă guvernului fundația durabilă. Autocrația nu are așa ceva. Deci, presupun că mai avem un viitor și trebuie să ne luptăm pentru a avea un astfel de viitor.
O fotografie, multe semnale
Cristina Cileacu: Am văzut recent o fotografie făcută la Beijing cu anumiți lideri mondiali în jurul liderului Chinei, Xi Jinping, iar această imagine ar trebui să fie un semn de unitate între acești lideri. Este așa?
Ken Endo: Da, vor să se prezinte în fața Statelor Unite ale Americii și au reușit în acest sens, să prezinte Rusia, China, Coreea de Nord împreună. Dar nu este chiar surprinzător, sunt cam asemănători, în felul lor. Deci, vor să arate putere suplimentară adunându-se, ceea ce facem și noi, în rândul partenerilor liberali, care au aceleași idei. Ce este mai îngrijorător este că unele dintre țările din tabăra liberală ar putea fi tentate să…
Cristina Cileacu: Facă parte din celălalt grup.
Ken Endo: Da, acum 10 ani, când se sărbătorea același eveniment, liderul Coreei de Sud era printre acei oameni. A fost cu adevărat șocant. Și de data aceasta, și mai îngrijorător este faptul că liderul Statelor Unite felicită acest tip de adunare. Este îngrijorător, chiar dacă dl. Trump nu a fost printre liderii de la Beijing.
Beijingul rescrie regulile
Cristina Cileacu: Și ce înseamnă aceste noi alianțe pentru contextul actual din lume?
Ken Endo: Cred că ce este cel mai izbitor este amploarea și sfera voinței pe care China o are în încercarea de a reformula lumea, așa-numita lume post-americană. Am fost familiarizați cu acest tip de lume condusă de SUA, dar acum acest gen de lucruri încep să treacă în spate, iar China a început să simtă acel tip de vid. China încearcă să arate că lumea se schimbă, se schimbă în direcția lor, acesta este un fel de semnal pe care l-am putea simți de la acel summmit (n.r. de la Beijing).
SUA uită de bine și rău
Cristina Cileacu: Dar Statele Unite renunță într-adevăr la puterea sa asupra lumii așa cum o știm, sau este doar o fază nouă, o fază tranzacțională? Pentru că lui Donald Trump îi place puterea. Asta e clar. Pe de altă parte, așa cum ați spus, simte puterea Chinei care-i respiră în ceafă. De ce să renunți la ceea ce ai deja?
Ken Endo: Sper că nu vor renunța. Dar problema Statelor Unite este că nu este doar mușchiul militar, relativ vorbind, puterea sa economică este în declin, în timp ce China este în creștere. Cel mai important lucru este că lumea postbelică, în lumea postbelică, America, Statele Unite aveau un fel de, cum să spunem, sentiment de neprihănire de sine. S-au prezentat ca ceva, cineva corect, legitim, corect din punct de vedere normativ. Acest tip de postură a fost abandonat de dl. Trump. El este foarte unic, nu se preface că este corect. Ce este important pentru el este câștigul sau pierderea, nu binele și răul. Președinții anteriori ar fi putut face ceva dezastruos în termeni normativi, în Vietnam, în Irak, dar nu au renunțat niciodată la postura de virtute proprie. Domnul Trump nu are niciun interes în acest bine și rău. Acest lucru este foarte nou și afectează capacitatea Statelor Unite să conducă în această lume. Este destul de îngrijorător.
Vechile alianțe se clatină
Cristina Cileacu: Modul în care dl. Trump ne tratează pe noi, țările partenere, înseamnă acum mai multe taxe, din punct de vedere economic, și, de asemenea, o solicitare mai veche din partea americană, cel puțin în cazul Europei, de a investi mai mult în propria noastră securitate. Va mai fi această alianță numită alianță? Să o privim într-un mod diferit, este doar un parteneriat tranzacțional.
Ken Endo: Sunt tot mai pesimist, iar pentru dl. Trump, aliat înseamnă cineva pe care ar trebui să-l hărțuiască, pentru că aliații sunt țările care sunt oarecum răsfățate de Statele Unite, care profită de Statele Unite și beneficiază de asta. Și este hotărât să oprească situația. Deci, într-un sens, mai degrabă decât adversarii, aliații sunt ținta pentru el. Și în plus, gruparea dintre democrațiile liberale, obișnuiam să avem sentimentul că suntem în tabăra corectă, normativ vorbind: drepturile omului, statul de drept, democrația și astfel de lucruri. Dar nu este interesat de asta. Dacă ne uităm la discursul și acțiunile domnului Vance (n.r. vicepreședintele SUA) de la Conferința de Securitate de la München, el nu doar că încearcă să denunțe Europa ca fiind prea dependentă de Statele Unite, dar a legat administrația guvernamentală de forțe precum AFD (n.r. extrema dreaptă germană), iar elita politică din Europa reprimă AFD. Este un fel de situație perversă că Statele Unite este de partea greșită, nu chiar de partea corectă. Asta a semnalat decalajul din ce în ce mai adânc între Europa și Statele Unite, precum și unele democrații liberale dezvoltate și SUA.
Lumea își pierde busola morală
Cristina Cileacu: În această competiție globală pentru putere, țările mai puțin puternice și, de asemenea, unii actori non-statali își schimbă strategiile în privința Realpolitik. Va conta acest lucru pentru acest echilibru de putere din lume? Vor fi probabil atrași de China și mai puțin de Statele Unite? Care este părerea dvs despre asta?
Ken Endo: Ce vrei să spui prin actor non-statal?
Cristina Cileacu: Avem organizații teroriste, de exemplu, care pot schimba abordarea, vă dau exemplul Hamas, ei pot schimba abordarea față de diverse probleme în special.
Ken Endo: Cred că busola morală este într-o profundă confuzie. Toată lumea crede că are dreptate. Nu mai există criterii obiective, poate cu excepția unor organizații internaționale precum Curtea Penală Internațională, Curtea Internațională de Justiție. Dar acest lucru în sine este, de asemenea, îndoielnic, pentru ca fiecare actor, țara autocrată sau organizația teroristă au propriile pretenții presupuse legitime, pentru propriile drepturi. Acesta este genul de confuzie morală cu care ne confruntăm acum. Este un rezultat direct al unui fel de abandonare de către Statele Unite a binelui și răului.
Crește tensiunea în Indo-Pacific
Cristina Cileacu: Vedem acum în zona Indo-Pacific o nouă problemă. Nu este chiar atât de nouă, dar acum devine reală, sau mai reală, reapropierea armatelor Chinei și Rusiei, adăugând Coreea de Nord. Vorbeam înainte de a începe să înregistrăm acest interviu că Japonia se află într-o vecinătate complicată pe hartă. Ce înseamnă această nouă situație pentru o țară ca Japonia, în această regiune?
Ken Endo: Cu siguranță este profund îngrijorător, iar forțele combinate ale acestor autocrații pot fi văzute ca fiind remarcabile. Dar deja China însăși, singură, are o putere enormă cu care Japonia nu se poate descurca singură. De aceea avem nevoie de Statele Unite ca să contravină tendințelor expansive și revizioniste ale Chinei. Dar Statele Unite sunt din ce în ce mai puțin de încredere. Deci, un fel de situație îngrijorătoare. Trebuie să încercăm să implicăm Statele Unite în această regiune, în același timp, trebuie să încercăm să adunăm țările cu viziuni similare, cum ar fi Coreea de Sud, Australia și Europa însăși. Aceasta nu este neapărat un tip de situație închisă, dar aceasta este lumea cu care ne confruntăm.
Europa se transformă sub presiune
Cristina Cileacu: Cunoașteți Europa destul de bine și trebuie să vă întreb dacă, așa cum știți Europa acum, credeți că Europa poate fi încă de încredere, având în vedere faptul că influența sa scade în fiecare zi.
Ken Endo: Odată cu retragerea Statelor Unite din Europa, Europa se luptă să aibă o autonomie strategică, încercând să-și sporească armamentul. Acest tip de direcție este o mișcare binevenită. Dar, în timp ce simt acel gol pe care SUA îl creează, Europa se grăbește să umple acel spațiu. Aceasta este o cursă lungă, poate dura mai mult de un deceniu. Aveți o altă întrecere, pentru că că trebuie să faceți partea de înarmare în timp ce vedem forțele populiste care sunt în creștere și în unele țări preiau puterea. Deci aveți două curse. Trebuie să umpleți golul lăsat de SUA în timp ce aveți de limitat forțele populiste. Dacă Europa poate fi văzută ca fiind de încredere sau nu depinde de performanța în aceste două curse gemene.
Democrația cere echilibru social
Cristina Cileacu: Pentru că ai menționat populiști. Această mișcare populistă crește în întreaga lume, nu numai în Europa, și asistăm, de asemenea, la un război cognitiv care duce de fapt la creșterea populismului în multe țări, inclusiv în Japonia. Pot cetățenii să se protejeze, pentru că se pare că statele nu reușesc să-și apere propriii cetățeni împotriva acestui război cognitiv?
Ken Endo: Este un front nou pe care trebuie să-l explorăm cu adevărat. Dar, în opinia mea, în timp ce combatem războiul de dezinformare care vine din țările îndepărtate, trebuie, de asemenea, să ne îngrijim propriile grădini democratice. Trebuie să fim ca un grădinar în încercarea de a pune în ordine propria democrație, cu un spațiu amplu pentru clasa de mijloc, într-o oarecare măsură să controlom imigrația, și mai ales sentimentul clasei de mijloc, în special clasa de mijloc inferioară, cu privire la acest tip de imigrare. În același timp, trebuie să tratăm decalajul dintre bogați și săraci, astfel încât întreaga populație, într-un sens relativ, să rămână cu un sentiment de satisfacție. Altfel, democrația nu va supraviețui. Clasa mijlocie inferioară, care constituie cea mai mare parte a electoratului, ei sunt cheia. Trebuie să îmbrățișăm imigranții, trebuie să ne ocupăm de sărăcie, dar, în același timp, trebuie să ne îngrijim de această clasă mijlocie inferioară, pentru că ei sunt oamenii care plătesc impozite, care creează resurse pentru a face față sărăciei și imigranților. Dar, în cele din urmă, dacă această clasă de mijloc inferioară nu este satisfăcută, starea calității democrației va fi una proastă. Acest tip de triplu tratament al calității democrației este cheia, în ochii mei.
Dezinformarea învăluie lumea
Cristina Cileacu: Imigrația este folosită acum împotriva democrației în întreaga lume. Din nou, este o parte din narațiunile care sunt spuse din Statele Unite până în România. În acest secol, democrațiile sunt afectate cu adevărat de utilizarea tehnologiei, care este amplu dezvoltată și în creștere. Credeți că, în acest nou tip de Realpolitik, tehnologia va prelua efectiv lumea?
Ken Endo: Vrei să spui lucruri de tipul TikTok?
Cristina Cileacu: Lucruri precum TikTok și alte rețele sociale, inteligența artificială, este un amestec.
Ken Endo: Da, dar aceasta este într-adevăr o parte dificilă, deoarece oamenii obișnuiți nu pot spune ce este creat de inteligența artificială, aceste dezinformări și lucrurile reale. Nu există nici un leac miraculos, aș spune, cu excepția poate încercării de a educa, de a informa publicul, astfel încât să poată discerne ce este dubios, și ce nu. Nu văd nici un leac miraculos, dar de asta avem nevoie.
Cristina Cileacu: Un miracol?
Ken Endo: Nu stiu! Dacă nu crezi în miracole, nu ești realist, asta a spus cineva. Dar oricum, nu putem paria pe miracole pentru a ne păstra democrația. Dar cred că capacitatea de a te îndoi de ceea ce ai în față este cheia și asta cred că educația poate ajuta la maturizare.
Cristina Cileacu: Să păstrăm această speranță, pentru a încheia acest interviu. Dle profesor Ken Endo, vă mulțumesc foarte mult pentru această conversație.
Ken Endo: Mulțumesc.
