Președintele ales al Poloniei, Karol Nawrocki, a menționat de două ori într-un mesaj de mulțumire adresat președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, „soluționarea problemelor istorice restante”. Zelenski a fost printre primii lideri străini care l-a felicitat pentru victoria în alegeri pe naționalistul Nawrocki, scriind, în mesajul său, că speră la „o cooperare fructuoasă” cu viitorul președinte polonez, deși acesta este critic față de planurile de aderare a Kievului la UE și NATO.
„Sper să continuăm o cooperare fructuoasă cu Polonia și cu președintele Nawrocki personal”, a declarat șeful statului ucrainean pe X, felicitându-l pe câștigătorul alegerilor prezidențiale.
Polonia, a scris Zelenski, care își păstrează forța spiritului național și credința în dreptate, a fost și rămâne un pilon al securității regionale și europene și o voce puternică care apără libertatea și demnitatea pentru fiecare națiune. „Consolidându-ne reciproc pe continentul nostru, dăm mai multă forță Europei în competiția globală și aducem mai aproape realizarea unei păci reale și durabile. Aștept cu interes continuarea cooperării fructuoase cu Polonia și cu președintele Nawrocki personal”, a punctat Zelenski.
În răspunsul său, Nawrocki a scris că așteaptă „cu interes continuarea parteneriatului dintre Ucraina și Polonia, bazat pe respect și înțelegere reciprocă”.
„Consider că acest lucru necesită nu numai un dialog constructiv, ci și soluționarea problemelor istorice restante. Polonia a fost cel mai puternic susținător al Ucrainei împotriva agresiunii rusești, nicio altă națiune nu înțelege această amenințare mai bine decât noi și sper că vom continua să colaborăm pentru binele comun, pentru soluționarea problemelor din trecut și pentru construirea unui viitor sigur împreună”, a scris Nawrocki pe X.
Un inamic comun, Rusia, dar și probleme nerezolvate
Cele două țări sunt legate istoric și cultural, într-o regiune în care granițele au fost, timp de secole, extrem de volatile. Relațiile dintre Polonia și Ucraina au în comun definirea Rusiei ca cea mai mare amenințare la adresa securității proprii.
Istoricul Timothy Snyder consideră că actuala arhitectură europeană se datorează, în mare măsură, deciziei elitei politice poloneze de a renunța la pretenții teritoriale ceea ce plasa în plan secundar conflictele istorice, în favoarea unei politici de apropiere și recunoaștere a dreptului la existență ca state independente a fostelor republici sovietice. „Marea strategie poloneză”, după cum o numește Snyder, își are rădăcinile în ideile promovate, după cel de-al Doilea Război Mondial, de gruparea din jurul revistei „Kultura”, privind necesitarea unei Europe unite din care Polonia să facă parte.
Când independența Ucrainei a fost consfințită prin referendumul din decembrie 1991, Polonia a fost primul stat care a recunoscut oficial Republica Ucraina.
Evenimente sângeroase din trecutul îndepărtat
Polonia și Ucraina sunt aliați apropiați atunci când trebuie să își învingă inamicul comun, Rusia, dar relațiile dintre cele două țări riscă să ajungă într-un punct critic din cauza unor evenimente sângeroase din trecutul îndepărtat pentru care niciuna dintre părți nu vrea să își recunoască vina, potrivit Politico.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o grupare de gherilă numită Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) a masacrat zeci de mii de polonezi în încercarea de a epura ținuturi care făceau parte din Polonia înainte de război, dar care acum se află în vestul Ucrainei. Mii de ucraineni au fost omorâți în atacuri lansate ca răzbunare. Unii istorici ucraineni spun că și Polonia este parțial de vină pentru aceste masacre din cauza reprimării ambițiilor naționale ale ucrainenilor înainte de război.
În Polonia, acest episod negru din istoria comună a celor două state vecine este cunoscut sub numele de Masacrul din Volînia, iar asumarea responsabilității pentru uciderea în masă a polonezilor a ajuns din nou pe agenda politică a Kievului și Varșoviei.
Ministrul de Externe ucrainean, Andrii Sîbiha, a declarat în 2024 că Ucraina este „pregătită să discute” despre moștenirea dificilă a conflictului polonezo-ucrainean din timpul războiului. „Am discutat pași tehnici specifici, nu politici, pentru a rezolva problema exhumării, care ne-a otrăvit dialogul politic pentru o perioadă lungă. Nu ar trebui să existe niciun obstacol politic”, a mai spus Sîbiha, care a adăugat că trecutul „nu poate să pună în pericol viitorul familiei euro-atlantice.”
Ambele părți trebuie să ierte și să își ceară iertare
Kievul susține că ambele părți trebuie să ierte și să ceară iertare pentru „tragedia” petrecută în Volînia, refuzând să caracterizeze incidentele drept un masacru, așa cum fac polonezii.
În Polonia, incidentele din Volînia sunt ca o rană deschisă care afectează mai multe generații de polonezi ce au supraviețuit masacrelor și au transmis mai departe amintirile dureroase către copiii și nepoții lor.
Pentru Polonia, evenimentele din Volînia reprezintă o epurare etnică brutală: în 2016, parlamentul polonez a votat pentru recunoașterea uciderii în masă a polonezilor drept un „genocid al poporului polonez comis de naționaliști ucraineni în 1943-45”.
În Ucraina, însă, eforturile din timpul războiului de a crea un stat independent sunt considerate eroice și o sursă de motivație pentru soldații care luptă astăzi împotriva invadatorilor ruși. O stradă dintr-un sat de lângă Lvov poartă numele lui Levkovici, membrul UPA care a participat în atacul împotriva polonezilor din Uhly. Stepan Bandera, liderul naționalist de extremă dreapta din Ucraina care visa la o țară pură din punct de vedere etnic și care a inspirat UPA – și care este acuzat că a participat la Holocaust alături de naziștii din Germania – este sărbătorit ca un erou național la Kiev, în timp ce mulți polonezi îl văd ca pe un criminal de război. Rusia atacă, de asemenea, guvernul ucrainean pentru că îl ridică în slăvi pe Bandera.
Tensiuni vechi
Tensiunile dintre Polonia și Ucraina se trag dintr-o perioadă cu mult înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Polonia a controlat teritoriul de vest al Ucrainei de astăzi timp de mai multe secole.
Statul polonez de dinainte de război considera minoritatea ucraineană periculoasă și o persecuta. „Ucrainenii nu vor să își recunoască vina pentru Volînia și polonezii nu vor să își recunoască vina pentru politica poloneză îndreptată împotriva ucrainenilor, care a dus la această tragedie”, a spus istoricul ucrainean Iaroslav Hrițak. „Avem un impas care ar putea fi rezolvat dacă ar exista voința politică de ambele părți”, a mai spus Hrițak.
Varșovia, însă, consideră că cele două probleme nu pot fi considerate echivalente. „Polonia nu vrea să crească tensiunile, dar problema înhumării și comemorării acestor oameni este importantă pentru noi. Vorbim despre 100.000 de oameni uciși”, a spus un oficial polonez de la ministerul de externe pentru Politico. „Putem vorbi despre strămutările din era comunistă și comemorarea ucrainenilor, dar hai să rezolvăm problema mai mare mai întâi”, a adăugat oficialul.
Editor : M.C
