Câinii cărora le este mereu foame şi care sunt predispuşi la a fi supraponderali au în comun o parte de biologie cu unii oameni predispuşi la obezitate, arată un studiu publicat în revista Science. Este vorba despre o sursă genetică a tendinţei multora dintre câinii labrador – şi a unor oameni – de a mânca prea mult.

Cercetătorii au descoperit că modificările unei anumite gene, una dintre cărămizile codului biologic care produce schema după care funcţionează corpul nostru, alterează semnalele chimice care îi spun creierului nostru că am mâncat destul.

Oamenii de ştiinţă britanici spun că descoperirile lor, publicate în revista Science, arată un lucru „puternic” despre biologia riscului de obezitate.

„Studiind câinii, am identificat o nouă biologie interesantă”, a explicat cercetătorul-şef dr Eleanor Raffan de la departamentul de fiziologie, dezvoltare şi neuroştiinţe al Universităţii Cambridge, potrivit BBC, preluată de News.ro.

Ea a adăugat că descoperirea arată că „proprietarii de câini supli nu sunt superiori moral – şi acest lucru este valabil şi pentru oamenii supli”.

„Dacă ai un risc genetic ridicat pentru obezitate, eşti predispus să iei în greutate dacă nu faci eforturi uriaşe să nu se întâmple asta. Iar cei cu un risc genetic scăzut nu trebuie, pur şi simplu, să se străduiască atât de mult”, a spus ea.

Gena DENND1B

Această legătură biologică între câini şi oameni a venit din examinarea de către cercetători a geneticii a 250 de labradori. Echipa a căutat piese din codul genetic care erau comune la câinii supraponderali.

Ei au ales o genă anume – numită DENND1B – care a fost asociată cu o masă corporală mai mare la labradori. Iar când au căutat într-o bibliotecă de informaţii genetice de la mii de persoane, ei au descoperit că aceeaşi genă era asociată cu o masă corporală mai mare şi la oameni.

Înainte de acest studiu privind genetica labradorilor, a spus dr. Raffan, „nimeni nu suspecta că genele au vreo legătură cu obezitatea”.

Gena interferează cu o cale neuronală care ajută la reglarea apetitului.

Dr. Raffan a explicat: „Ea schimbă predispoziţia la creştere în greutate pentru că modifică un sistem care este implicat în reglarea senzaţiei de foame şi a câtă energie consumăm”.

„Obezitatea nu este legată de voinţă scăzută”

Descoperirea ar putea ajuta la dezvoltarea, în viitor, de noi medicamente pentru obezitate. Însă oamenii de ştiinţă afirmă că ele arată cât de mult trebuie să se străduiască oamenii – şi proprietarii de câini – care au această predispoziţie genetică pentru a contrabalansa efectele.

Un alt membru al echipei de cercetare, Alyce McClellan, de la Universitatea Cambridge, a adăugat că rezultatele subliniază „importanţa unor căi neuronale în controlul apetitului şi al greutăţii corporale”.

Descoperirea adaugă la o imagine care se creionează a acelor căi neuronale şi a impulsurilor biologice aflate în spatele acţiunii de a mânca prea mult.

O serie de medicamente pentru slăbit, între care Ozempic, ţintesc o parte din această biologie, iar popularitatea lor a explodat în ultimii ani.

„Ce am identificat aici este o cale neuronală diferită (de cea ţintită de aceste medicamente)”, a explicat dr. Raffan.

„Dar este vorba despre aceeaşi importantă parte biologică, aceea că obezitatea nu este legată de a avea o voinţă scăzută”, a spus ea.

Editor : B.P.

Share.
Exit mobile version