Aproape un sfert dintre medicii din România sunt trecuți de vârsta pensionării. Mulți dintre ei nu mai fac gărzi și nici nu consultă mulți pacienți, dar ocupă în continuare posturi plătite din bani publici. În paralel, tinerii rezidenți duc greul în spitale. Fac gărzi epuizante, multe neplătite, suplinesc lipsuri și, de multe ori, lucrează fără îndrumarea supervizorilor. Ei vorbesc, în exclusivitate, la „Pacient în România”, despre burnout, abuzuri tacite și un exod al rezidenţilor care lovește atât în cei care ar trebui să fie viitorul medicinei, cât și în bolnavi.
În multe spitale din România, medicii rezidenți sunt mai mult decât tineri în formare, sunt cei care țin gărzile, completează documente și acoperă responsabilități care uneori nu ar trebui să le revină.
„Sunt atât coordonatori extraordinari care se implică în problemele rezidenților, dar sunt și coordonatori pentru care rezidenții înseamnă doar mâna de lucru gratis într-un spital. Repari imprimante, faci muncă de registrator, duci pacienți într-o parte, în alta: rezidentul e soluția gratis și universală la orice problemă”, a mărturisit un medic rezident, sub protecția anonimatului.
Mulți dintre ei spun că nu sunt plătiți pentru toate gărzile, iar volumul de muncă nu este contabilizat în niciun document oficial.
„Cel mai descurajant, pe lângă faptul că nu sunt plătite, e faptul că ne aflăm într-o zonă gri, suntem într-o zonă nereglementată, care lasă loc foarte multor abuzuri. Sunt spitale unde responsabilitatea noastră, a rezidenților, este să acoperim liniile de gardă, iar celor de la conducere nu le pasă decât de acele linii, care trebuie să fie acoperite”, continuă dezvăluirile medicul rezident.
Iar de aici și burnout-ul de care se plâng rezidenții.
„Colegii care nu rezistă acestui stres își schimbă specialitatea și de aceea sunt specialități care nu presupun multe gărzi”. explică rezidentul.
Medicii care îi formează le cunosc problemele și cer schimbarea legislației.
„În primul rând modul în care sunt pontați, adică să figureze într-un sistem care să reflecte ceea ce muncesc ei și, evident, să și primească o remunerație. Cred că ar trebui să figureze vechime de muncă, pentru că acești tineri care stau zile și ore întregi din, să spunem, viața familiei lor, cu care ar trebui să fie, ei și-o dedică profesiei”, este de părere conf. dr. Mihai Craiu.
În acest tăvălug al orelor de muncă epuizante sunt rezidenți care spun că au o presiune uriașă. În plus, sunt împinși să se descurce singuri cu cazurile, deși sunt încă în formare și ar avea nevoie de îndrumarea medicului superior.
„În general, suntem încurajați să ne depășim competența. Un rezident care face toată treaba și apelează cât mai puțin la medicul superior o să aibă un medic superior fericit, indiferent de ce înseamnă asta, de fapt, și faptul că uneori asta se întâmplă și cu risc în plus față de pacient”, dezvăluie medicul rezident.
„Da, există în toate ramurile corpurilor profesionale, la fel ca la arhitecți, ingineri sau militari… Există coordonatori sau tutori care sunt foarte buni profesioniști, dar sunt mai puțin dascăli, nu-i o acuză nefondată”, confirmă conf. dr. Mihai Craiu.
România are aproximativ 60.000 de medici, dar aproape 14.000 dintre ei au trecut de 60 de ani. Un sfert din sistem e aproape de pensionare, iar cei tineri nu găsesc posturi.
„Din păcate, acești medici tineri ne asigură gărzile, dar nu au locuri de muncă, cu contract în spital, ci doar pentru gărzi este contractul. Avem medici vârstnici, peste 65 de ani, care ocupă aceste locuri prin diverse situații legale, că au doctorat, că au cerut prelungirea activității în mod legal și care ocupă în continuare aceste posturi pe care noi am putea să le oferim medicilor tineri”, spune dr. Letiția Coriu, managerul Spitalului Colțea.
35% dintre medicii Spitalului Colțea au unu-doi pacienți pe săptămână, fie că vorbim de medici tineri, fie că vorbim de medici cu vârste mai înaintate. Salariul mediu pe care îl încasează însă și acești medici cu pacienți puțini, dar și doctorii care au pacienți de ordinul zecilor, este în medie de 12.000 lei, adică același, fără nicio diferență.
„Medicii peste 65 de ani și nu numai, chiar și mai tineri, au redus motoarele în mod foarte serios și în primul rând nu mai fac gărzi, au scutiri de boli cronice, scutiri medicale, pentru a nu mai face gărzi”, spune dr. Letiția Coriu, managerul Spitalului Colțea.
Managerii și șefii de secție atrag atenția că nu există legislație pentru a corecta aceste dezechilibre.
„Nu există instrumente suficiente la îndemâna managerilor ca să să poată face o evaluare și să existe consecințe directe asupra angajaților atunci când ei nu-și fac treaba, atunci când ei refuză în mod conștient efectuarea activităților care rezultă din fișa de post”, declară conf. dr. Beatrice Mahler, medic primar pneumolog, fost manager al Institutului „Marius Nasta”.
„Remunerarea activității trebuie să fie făcută în funcție de volumul de muncă și în funcție de responsabilitatea pe care o presupune munca respectivă”, afirmă prof. dr. Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România.
Deși România este una dintre țările din Europa care produce cei mai mulți medici, când vine vorba de îngrijirea pacienților suntem sub media europeană la numărul de doctori la 1000 de locuitori. Exodul cadrelor medicale, care a destabilizat sistemul, pare că pornește acum cu un nou val.
„Când am început rezidențiatul eram idealist. Am spus că nu o să plec. Acum, sincer, mă gândesc și cred că o să urmeze un exod al medicilor rezidenți. În general, sistemul nu te încurajează foarte mult să evoluezi”, spune medicul rezident.
Un alt motiv care îi descurajează pe tinerii medici să rămână în țară sunt conflictele care apar cu unii pacienți. Un rezident a fost lovit de curând de tatăl unui pacient nemulțumit că a așteptat prea mult în camera de gardă.
„Ei nu vin la spital ca să fie consultați, vin la spital cerând investigația cutare, pe cealaltă, și tu trebuie să le explici de ce nu este necesară sau, uneori, culmea, îți dorești, să faci anumite investigații și ei le refuză”, punctează medicul rezident.
Iar în centrul acestui sistem care epuizează, frustrează și limitează evoluția unor medici se află pacientul. Chinuiți deja de boli, oamenii simt că atunci când vin la spital sunt obligați să ducă alte lupte ca să fie tratați cum trebuie. Este și cazul acestei femei care povestește că a fost pusă să găsească singură o soluție pentru transferul mamei la un alt spital.
„Răspunsul lor acesta a fost: «găsiți dumneavoastră și noi aprobăm transferul». Să dăm un search pe Google, să-l fi pus pe Tataia, pe bunicul meu să dea un search pe Google și să găsească un spital. Probabil un număr de telefon de la un dispecerat sau o recepție și acolo să vorbească el. Dar cum să facă una ca asta când este în competența medicilor să ne îndrume și să ne sprijine?”, spune femeia.
Reducerea calității serviciilor medicale care afectează pacienții este unul dintre efectele suprasolicitării unor medici aflați mai mereu în prima linie.
