Adau, o tânără de 23 de ani din Sudanul de Sud, Africa, a declarat că anul trecut a fost atrasă în Zona Economică Specială Alabuga, din Republica Tatarstan din Rusia, cu promisiunea unui loc de muncă stabil. În prima ei zi de muncă, Adau și-a dat seama că a făcut o greșeală uriașă. „Ni s-au dat uniforme, fără să știm exact ce vom face. Am fost duse la o fabrică de drone. Am intrat și am văzut peste tot drone și oameni care lucrau. Apoi ne-au împărțit la posturile de lucru”, a povestit ea, potrivit BBC.
Adau se înscrisese în programul „Alabuga Start”, o schemă de recrutare care viza femei cu vârste între 18 și 22 de ani, în special din Africa, dar tot mai des și din America Latină sau Asia de Sud-Est. Programul promitea instruire profesională în domenii precum logistică, catering și ospitalitate.
Însă programul a fost acuzat că își recrutează participantele prin metode înșelătoare și că le face să lucreze în condiții periculoase, pentru salarii mult mai mici decât cele promise. Reprezentanții Alabuga Start neagă acuzațiile, dar admit că unele angajate participă la producția de drone.
Programul a ajuns în atenția opiniei publice internaționale după ce influenceri din Africa de Sud care îl promovau au fost acuzați că susțin traficul de persoane. Potrivit unor estimări, citate de BBC, peste o mie de femei din Africa au fost recrutate să lucreze în fabricile de armament din Alabuga. Guvernul sud-african a lansat o anchetă în august și le-a cerut cetățenilor să nu se înscrie în program.
Adau, care a cerut să nu-i fie publicat numele de familie și nicio imagine, spune că a auzit prima dată despre program în 2023. „O prietenă a postat pe Facebook un anunț despre o bursă în Rusia, distribuit de Ministerul Educației din Sudanul de Sud”, a povestit tânăra.
„Nu ni s-a dat nicio opțiune”
Ea a contactat organizatorii: „Mi-au cerut să completez un formular cu numele, vârsta și motivele pentru care vreau să merg la Alabuga. Apoi mi-au spus să aleg trei domenii în care aș vrea să lucrez”, spune Adau.
A ales ca primă opțiune să devină operator de macara turn. „Întotdeauna am fost pasionată de tehnologie și chiar am participat o dată la o competiție de robotică în străinătate. Mi-am dorit mereu să lucrez într-un domeniu tehnic, neobișnuit pentru femei, mai ales în țara mea”.
Procesul de aplicare a durat aproape un an, din cauza vizelor. În martie anul trecut, a ajuns în Rusia.
„Când am coborât din avion, era un frig cumplit. Am ajuns la sfârșitul iernii. Prima impresie, însă, a fost bună: am văzut fabrici, mașini, companii agricole – exact cum îmi imaginasem”, spune ea.
Adau a urmat trei luni de cursuri de limba rusă, iar în iulie a început munca propriu-zisă. „Nu ni s-a dat nicio opțiune. Toate am fost trimise la fabrica de drone. Semnasem acorduri de confidențialitate, așa că nu aveam voie să vorbim nici cu familiile noastre despre ce făceam acolo”, a spus ea.
Deși programul Alabuga Start susține că toate domeniile de muncă sunt publicate pe site-ul său, BBC i-a arătat Adei imagini difuzate de televiziunea rusă RT, dintr-o fabrică unde se construiesc drone iraniene Shahed 136. Tânăra a confirmat că acolo lucra și ea.
„Au descoperit o realitate dură”
„În realitate, zona economică Alabuga este o bază de producție militară”, a spus Spencer Faragasso, expert la „Institute for Science and International Security”. „Rusia a recunoscut public că acolo se produc drone Shahed 136”.
Faragasso a explicat faptul că multe dintre femeile intervievate nu știau că vor lucra în industria armamentului. „Pentru ele părea o oportunitate extraordinară – să vadă lumea, să câștige un salariu decent. Dar odată ajunse acolo, au descoperit o realitate dură, complet diferită de ceea ce li s-a promis.”
Adau a declarat că a știut imediat că nu poate continua. „Mi-am dat seama de toate minciunile din spatele aplicației. Nu puteam lucra pentru oameni care mă mințeau. Mi-am dorit mai mult de la viață decât să vopsesc carcase de drone”.
În perioada de preaviz de două săptămâni, a trebuit totuși să muncească, vopsind părțile exterioare ale dronelor cu substanțe chimice care i-au ars pielea. „Când m-am întors acasă mi-am verificat pielea și se decojea. Purtam echipament de protecție, combinezoane albe din material textil, dar chimicalele treceau prin ele”.
Martore la un atac ucrainean
Compania susține că toți angajații primesc echipament de protecție corespunzător.
La doar două săptămâni după sosirea ei în Rusia, pe 2 aprilie 2024, Zona Economică Specială Alabuga a fost ținta unui atac cu drone ucrainene.
„Ne-am trezit cu alarma de incendiu, dar părea diferită. Geamurile de la etajul superior al căminului nostru erau sparte. Câteva fete s-au trezit din cauza unei explozii. Când am ieșit afară, am văzut drone pe cer – și am început să fug”.
Imaginile trimise de Adau au fost verificate de BBC și corespund cu atacul respectiv, cel mai mare raid cu drone ucrainene pe teritoriul Rusiei la acel moment.
„Dronele au lovit căminul de lângă al nostru. Clădirea a fost complet distrusă, iar a noastră a fost grav avariată”, a afirmat tânăra.
„Ni se spunea că toate acuzațiile sunt minciuni ale Occidentului”
Abia mai târziu, după ce a aflat că fabrica produce drone militare, a înțeles motivul atacului. „Ucraina știa că acolo locuiau fetele africane care lucrau în fabricile de drone. Acuzată că lovește civili, Ucraina a spus: ‘Nu, aceia sunt muncitori din fabrici de drone’”.
După atac, câteva femei au fugit fără să anunțe. Organizatorii au confiscat temporar pașapoartele tuturor angajatelor.
Întrebată de ce nu a bănuit nimic, Adau a spus că personalul le-a asigurat mereu că vor lucra doar în domeniile pentru care aplicaseră. „Părea doar propagandă anti-rusă. Ni se spunea că toate acuzațiile sunt minciuni ale Occidentului”, a explicat ea.
Când și-a dat demisia, familia i-a trimis un bilet de avion pentru întoarcere. Dar multe alte femei nu au avut bani să plece. Salariile reale sunt mult mai mici decât cele promise: în loc de 600 de dolari pe lună, Adau a primit doar o șesime.
„Era dureros să știu că particip, chiar și indirect, la construirea unor arme care iau vieți omenești”
„Ne opreau bani pentru chirie, pentru cursurile de rusă, pentru Wi-Fi, transport, taxe. Dacă lipseai o zi de la muncă – minus 50 de dolari. Dacă declanșai alarma de incendiu – minus 60. Dacă nu predai tema la cursul de rusă – iarăși tăieri din salariu”.
Reprezentanții programului au declarat pentru BBC că plata depinde de performanță și comportament.
O altă participantă, care a cerut să rămână anonimă, a spus însă că a avut o experiență pozitivă. „Fiecare companie are reguli. Dacă lipsești, e normal să nu primești tot salariul. Nimeni nu e forțat să rămână. Poți pleca oricând”, a spus ea.
Pentru Adau, experiența a fost devastatoare. „Mă simțeam îngrozitor. Mă gândeam: ‘Nu pot să cred că fac asta.’ Era dureros să știu că particip, chiar și indirect, la construirea unor arme care iau vieți omenești”.
Editor : C.S.
