După ce a trecut prin unul dintre cele mai grele momente din cariera sa, când a pierdut o a doua candidatură a sa la conducerea Partidului Laburist, în 2015, Andy Burnham a vorbit despre durerea de a fi „respins de oamenii pe care îi cunoşti” şi a plecat la Manchester pentru a scăpa de politica londoneză. Un deceniu mai târziu, omul care, în timpul mandatului său de primar al Greater Manchester, a fost supranumit „Regele Nordului”, a preluat conducerea Partidului Laburist, devenind al şaptelea prim-ministru pe care Marea Britanie îl are în zece ani, scrie Reuters.
Înfrângerea şi exilul autoimpus în 2015, care păreau să-i pună capăt şanselor de a deveni vreodată prim-ministru, dimpotrivă, l-au ajutat să ajungă – fără opoziţie internă în Partidul Laburist – în cea mai puternică funcţie din Marea Britanie.
În primul său discurs în calitate de prim-ministru, ţinut luni pe treptele de la Downing Street, Burnham a promis un nou model economic şi un stat mai activ pentru a pune capăt anilor de instabilitate politică. „Nu am fost suficient de buni şi trebuie să fim mai buni”, a spus el. „Marea Britanie trebuie să arate lumii că putem să ne recâştigăm din nou stabilitatea”, a pledat el.
BURNHAM ADUCE SPERANŢĂ, CARISMĂ, DAR ŞI ÎNDOIELI
Cunoscut pentru maniera sa degajată şi optimismul său natural, Burnham, în vârstă de 56 de ani, oferă un contrast marcant faţă de stilul mai reţinut şi mai formal al predecesorului său, Keir Starmer.
În cei peste nouă ani petrecuţi în funcţia de primar al Greater Manchester, Burnham şi-a câştigat reputaţia de comunicator priceput, pregătit să se confrunte cu guvernul central în încercarea de a obţine condiţii mai bune pentru regiunea sa din nord-vestul Angliei.
Argumentul lui Burnham în faţa partidului său a fost că are experienţa şi viziunea necesare pentru a stabili o legătură cu alegătorii şi a învinge partidul populist anti-imigraţie Reform UK, condus de veteranul campaniei pentru Brexit, Nigel Farage, care se află de luni de zile în fruntea sondajelor de opinie. Un parlamentar laburist a declarat că victoria lui Burnham a schimbat starea de spirit în rândul colegilor, convingând pe mulţi că partidul a găsit în sfârşit un lider capabil să înfrunte – şi să învingă – partidul Reform UK înainte de următoarele alegeri naţionale din 2029.
Cu toate acestea, în ciuda entuziasmului care îl înconjoară pe Burnham, există îngrijorare în rândul unor membri ai partidului său cu privire la forma pe care o va lua de fapt guvernul său. Burnham a afirmat în repetate rânduri că una dintre temele principale ale guvernului său va fi transferul puterii de la guvernul central către liderii regionali, un proces pe care l-a numit „cea mai mare reechilibrare a puterii” din istoria recentă a Marii Britanii.
Această ambiţie se alătură convingerii sale în „socialismul favorabil mediului de afaceri”, o filosofie care urmăreşte să combine un control mai mare al statului asupra serviciilor esenţiale, precum energia şi transporturile, cu o cooperare strânsă între guvern şi mediul de afaceri. Această abordare i-a lăsat pe investitori în incertitudine cu privire la măsura în care va acorda prioritate intervenţiei statului sau forţelor pieţei.
Cei care au lucrat cu el la Manchester spun că acesta este modul în care lui Burnham îi place să lucreze: ascultând şi testând idei. „Îşi petrecea ziua pe teren, vorbind cu oamenii, mai degrabă decât scriind rapoarte”, a declarat Rose Marley, consilier al primarului din Manchester şi şefă a Co-operatives UK, o organizaţie non-profit care sprijină întreprinderile deţinute de membri. De altfel, luni, înainte de a ţine primul său discurs ca prim-ministru, Burnham s-a întâlnit cu reprezentanţii organizaţiei caritabile londoneze „The Passage” şi, alături de personalul organizaţiei, el s-a întâlnit şi cu persoane fără adăpost pe străzile Londrei.
A AVANSAT ÎN IERARHIE SUB CONDUCEAREA LUI TONY BLAIR ŞI GORDON BROWN
Burnham s-a născut în Liverpool, unde tatăl său lucra ca tehnician în telefonie, iar mama sa ca recepţioneră.
A absolvit facultatea de limba engleză la Cambridge şi a urmat apoi o traiectorie obişnuită în politică, lucrând mai întâi ca funcţionar şi apoi consilier în parlament.
A ocupat mai întâi funcţia de ministru adjunct sub conducerea prim-ministrului de atunci, Tony Blair, iar mai târziu a fost ministru al culturii şi apoi al sănătăţii sub conducerea succesorului lui Blair, Gordon Brown.
În 2010 a candidat pentru prima dată, fără succes, la conducerea Partidului Laburist, iar a doua oară a făcut-o cinci ani mai târziu.
Unii critici ai Partidului Laburist îl acuză pe Burnham că şi-a schimbat în repetate rânduri priorităţile de-a lungul carierei sale.
În ultimul an, Burnham a criticat guvernul pentru că „este la mâna pieţelor de obligaţiuni” prin conservatorismul său fiscal. El a cerut naţionalizarea industriilor-cheie şi reintegrarea Marii Britanii în Uniunea Europeană.
Însă, în ultimele săptămâni, şi-a modificat mesajul. El a afirmat că remarca sa privind „pieţele de obligaţiuni” a fost interpretată greşit, că finanţele naţionale sunt prea limitate pentru naţionalizări pe scară largă şi că Marea Britanie nu urmeazî să se reîntoarcă în UE în viitorul apropiat.
În 2022, după ultima Cupă Mondială de fotbal, Starmer, în calitate de lider al opoziţiei, l-a ironizat pe Burnham, considerat întotdeauna un rival, comparându-l cu cineva care şi-ar schimba loialitatea în favoarea celui care ar câştiga turneul. „Burnham a avut ocazia să-şi vadă «echipa din copilărie», Argentina, câştigând Cupa Mondială”, a spus el într-un discurs. „A fost o experienţă cu bune şi rele, pentru că a avut ocazia să-şi vadă şi «echipa din copilărie», Franţa, pierzând finala, iar «echipele din copilărie» ale sale, Maroc şi Croaţia, pierzând în semifinale”, a spus atunci Starmer.
Cu toate acestea, Starmer însuşi şi-a subminat în cele din urmă propria poziţie pe durata mandatului său prin schimbări constante de poziţie atunci când politicile sale se confruntau cu rezistenţă.
Pentru a evita această capcană şi a-şi recâştiga sprijinul înainte de următoarele alegeri parlamentare, mai mulţi parlamentari au afirmat că Burnham va trebui să demonstreze că poate conduce cu curaj. În caz contrar, a spus un parlamentar laburist, s-ar putea să se trezească şi el fără putere peste doi ani.
COPILĂRIA: SUPORTER AL ECHIPEI EVERTON ŞI PASIONAT DE MUZICĂ INDIE
Născut la Liverpool în 1970, Burnham a crescut în Culcheth, un sat liniştit din zona suburbană a comitatului Cheshire, lângă Warrington. Tatăl său, tehnician la British Telecom, şi mama sa, recepţioneră la un cabinet medical, erau amândoi susţinători fervenţi ai Partidului Laburist, iar el a dezvoltat de timpuriu un interes pentru politică, relatează BBC.
Burnham a povestit cum a fost inspirat să se înscrie în Partidul Laburist la vârsta de 14 ani, după ce a fost impresionat de serialul BBC „Boys from the Blackstuff”, care prezenta viaţa şomerilor din Liverpool.
Fan al echipei Everton de-o viaţă, prietenii îşi amintesc de Burnham ca fiind un copil competitiv şi pasionat de sport, care juca în echipa de cricket a elevilor din Lancashire.
La şcoală, liceul catolic local, profesorul său de engleză îşi aminteşte cum a candidat din partea Partidului Laburist la alegeri simulate – şi a câştigat cu o majoritate zdrobitoare.
Burnham atribuie educaţiei sale catolice din clasa muncitoare un impact major asupra orientării sale politice, în special în ceea ce priveşte învăţăturile legate de justiţia socială.
UN CATOLIC LA DOWNING STREET
El s-a descris ca fiind „catolic prin educaţie”, deşi „nu deosebit de religios”, dar a depus jurământul în Parlament pe Biblie şi este primul prim-ministru al Regatului Unit care vine în Downing Street în calitate de catolic.
În timp ce Burnham a declarat pentru The Times că mama sa „îşi va uza rozariul” pentru a sărbători faptul că el a devenit prim-ministru, tatăl său, Roy, nu va fi, din păcate, conştient de realizarea fiului său din cauza demenţei de care suferă. „Este trist, pentru că el ar fi (mândru). Din punctul meu de vedere, este şi realizarea lui. O realizare a întregii familii, chiar dacă el nu ştie asta”, a declarat Burnham.
Burnham şi cei doi fraţi ai săi au fost primii din familie care au mers la universitate, Andy studiind limba engleză la Cambridge. În cartea sa, „Head North”, Burnham a scris că „i-a fost greu să se simtă parte din comunitate” la universitate şi se simţea ca un „impostor”.
Cu toate acestea, iubitorul de muzică – este fan al trupelor indie din Manchester, precum The Smiths şi The Stone Roses – spune că „interesul său crescând pentru muzica din Manchester i-a oferit o identitate şi un avantaj”.
După absolvire, şi-a început cariera în jurnalism, lucrând pentru reviste de specialitate, printre care „Tank World” şi „Passenger World Management”.
PRIMII PAŞI ÎN POLITICĂ
Când încă nu împlinise 30 de ani, a avut prima sa şansă în politică, lucrând ca asistent parlamentar pentru regretata Tessa Jowell, pe atunci deputată pentru regiunea Dulwich şi West Norwood, care urma să devină ministru în guvernele lui Tony Blair şi Gordon Brown.
Burnham a avansat rapid în ierarhie, devenind consilier special al secretarului de stat pentru cultură, Chris Smith, înainte de a fi ales deputat pentru locul său natal, Leigh, din Greater Manchester, în 2001.
A ocupat iniţial funcţia de ministru adjunct în guvernul Blair, a intrat în cabinet ca secretar-şef al Trezoreriei, iar mai târziu a devenit secretar de stat pentru cultură şi secretar de stat pentru sănătate în guvernul Brown.
În calitate de secretar de stat pentru cultură, mass-media şi sport, Burnham a fost huiduit la o slujbă comemorativă organizată cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la dezastrul de la Hillsborough, când 97 de suporteri ai echipei Liverpool au murit în busculada de la stadion în 1989. Huiduielile l-au determinat pe Burnham să ridice problema în cadrul cabinetului, contribuind la demararea unei a doua anchete privind dezastrul.
Pasionat de fotbal, Burnham participa regulat la meciul anual dintre deputaţii laburişti şi jurnaliştii care se ocupau de domeniul politic.
DRUMUL CĂTRE PRIMĂRIE
În 2010, după ce Brown a demisionat în urma înfrângerii Partidului Laburist la alegerile generale, Burnham şi-a depus candidatura pentru funcţia de lider al partidului. A ieşit pe locul patru din cei cinci candidaţi, pierzând în faţa lui Ed Miliband, dar şi-a petrecut următorii cinci ani consolidându-şi popularitatea în rândul bazei partidului.
În 2015 a încercat din nou, fiind învins de data aceasta de Jeremy Corbyn.
Criticii lui Burnham l-au etichetat drept o „giruetă”, ale cărui opinii s-au schimbat în funcţie de curentele politice pentru a-i oferi cele mai bune şanse de succes.
A făcut parte din cabinetul din umbră al lui Corbyn, în calitate de ministru de interne din umbră, în ciuda faptului că era considerat un reprezentant al aripii de centru-dreapta, blairiste, a partidului.
Opiniile lui Burnham s-au orientat apoi din ce în ce mai mult spre stânga, susţinând naţionalizarea sectorului de apă şi energie.
El nu s-a numărat printre cei care au demisionat în semn de protest faţă de conducerea lui Corbyn în 2016. În schimb, şi-a dat demisia în 2017 pentru a candida la funcţia de primar al Greater Manchester. Burnham a câştigat alegerile cu peste 60% din voturi şi a fost reales cu o marjă şi mai mare în 2021.
CE A FĂCUT CA PRIMAR
În calitate de primar, a fost lăudat pentru transformarea sistemului de transport din regiune.
Sub conducerea sa, Greater Manchester a fost prima zonă din Anglia, în afara Londrei, care a readus serviciile de autobuze sub control public, integrându-le în acelaşi timp cu alte mijloace de transport sub marca „Bee Network”.
Alte promisiuni îndrăzneţe au inclus eliminarea fenomenului persoanelor fără adăpost din regiune până în 2020 – deşi obiectivul nu a fost atins.
Popularitatea sa a crescut şi mai mult în timpul pandemiei de Covid, când a acuzat guvernul conservator că tratează nordul Angliei cu „dispreţ” în ceea ce priveşte restricţiile regionale de carantină. Această confruntare i-a adus porecla de „Regele Nordului”.
CINE ESTE SOŢIA LUI ANDY BURNHAM?
În timp ce Andy Burnham, proaspăt numit prim-ministru al Regatului Unit, se îndrepta luni spre noua sa reşedinţă de la numărul 10 din Downing Street, la Londra, el a fost însoţit de soţia sa de peste 25 de ani, Marie-France van Heel.
Cei doi s-au cunoscut în timpul studiilor la Universitatea din Cambridge, în 1989, potrivit agenţiei de ştiri britanice PA, care a precizat că s-au apropiat datorită pasiunii comune pentru trupa de rock din Manchester, The Smiths, relatează CNN.
Van Heel s-a născut în Olanda în 1970 şi are cetăţenie olandeză, conform paginii sale de pe Companies House, o bază de date a guvernului britanic care furnizează informaţii despre companiile britanice. Acolo, ea figurează ca director al Iduna Infrastructure Limited, o companie care are ca scop „furnizarea infrastructurii de bază necesare pentru a susţine electrificarea sistemelor de transport şi energie”, după cum se menţionează pe site-ul acesteia.
Burnham şi van Heel s-au căsătorit în 2000 şi au trei copii, un fiu şi două fiice, precum şi un câine de rasă bichon frisé pe nume Axel.
