Se apropie prima sesiune de examene cu ChatGPT în peisaj – sistemul de Inteligență Artificială, lansat pe 30 noiembrie, si care preia o temă dată ca input de comandă de către Inteligența Umană (de exemplu, „Scrie un eseu istoric de 365 de cuvinte despre moartea lui Mihai Viteazu”) și, în câteva secunde, îți dă ca output un text aparent informat și coerent. Să vedem cum se va resimți asta în sistemul universitar românesc.
Average is over
De notat întâi cât de incredibil de repede se mișcă lucrurile în noua eră. Chestia a fost lansată pe 30 noiembrie 2022. Deci nici măcar acum 2 luni, 60 de zile! Și deja am devenit atât de familiarizați cu ideea, că pare că a fost de nu știu când în peisaj…
Doi: Implicațiile formidabile sunt deja vizibile. Un exemplu: dat fiind că algoritmul are, după toate aparențele, presetată linia corectă în conformitate cu doctrinele și liniile de propagandă acceptate, în mod automat sunt eliminați din joc toți cei care la platformele media precum cele românești făceau copy- paste, google translate ajustabil, preluând din sursele oficiale de propagandă occidentale și prezentând publicului românesc agitpropul în cauză ca știri sau analize externe sau internaționale.
Rodul muncii lor va fi inlocuit cu texte produse la comanda pe ChatGPT: „Scrie un eseu de 450 de cuvinte despre încălzirea globală și importanța hotărârilor de la Davos”. Nimeni nu va simți diferența.
Ce va rămâne după această bulversare? O consecință va fi că se va deschide calea celor care gândesc cu adevărat și folosesc inteligența umană vie și alertă, care dezvoltă puncte de vedere non-standardizate si ne-preformatate ideologic de la centru, care deviază de la clișeele, temele, prioritățile date de la centrală, care folosesc sursele de informație în manieră critică, refuzând linia și informația oficială…
Pe scurt, datorită inflației de propagandă jurnalistică pe pilot automat și datorită capacității pilotului automat artificial de a fi mai eficace și cost-eficient decât competitorul său uman aflat de la natură și îndoctrinare pe pilot automat (pseudo-jurnalistul român, în exemplul nostru), va apărea un premiu pentru inteligența umană bine folosită.
Vom vedea și ce se va întâmpla și cu piața scriitorilor de teze, lucrări și referate. E imposibil să nu aibă loc o reașezare. Indiferent ce se va întâmpla, factorul uman real, inteligența umană, vor ajunge să aibă un premium…
Asa cum spunea colegul si directorul meu, Tyler Cowen: Average is Over. Jurnaliștii mediocri, autorii mediocri de maculatură academică plagiată au o problemă….Intrăm într-o epocă în care doar treaba profund umană și care vizează excelența mai poate scăpa competiției cu algoritmul și digitalizarea…
Filosofia, ultima redută
Există însă o lecție mai mare și mai profundă în cele de mai sus, decât aceste până la urmă mărunte răutăți idiosincratice la adresa a doua categorii detestabile. Este vorba de observația că în competiția dintre inteligența umană și natura umană, pe de o parte, și tehnologie, pe de alta, intrăm într-o fază nouă.
Umanitatea este în retragere și defensivă. Fiecare zi aduce noi domenii în sfera digitalizării și le retrage sau anulează din sfera umană. Ce mai rămâne din noi? Ce putem să facem ca OAMENI ÎN CARNE ȘI OASE, oameni normali, oameni obișnuiți, în noua eră și în noul regim ce se ridică la orizont ne amenință în toate competențele și identitățile noastre?
(Așa cum s-a văzut deja, Inteligența Artificială e foarte bună la a scrie sau rezolva chestiuni de cibernetică ce inainte necesitau inteligența umană. Deci nu poți spune că salvarea vine din o specializare și mai mare în cibernetică, IT și digitalizare…Poate că va veni. Dar să nu uităm: Average is Over….)
Deci ce rămâne din noi? Ce vom putea face în noul sistem, ca să rămânem noi?
E momentul în care realizăm că Știința are o limită. Și e momentul în care esența umanității noastre este somată să se manifeste în propria-i apărare în fața Istoriei și Inteligenței Artificiale pe care le-a generat ea însăși…
Și este momentul ciudat în care brusc realizăm că Filosofia – care NU e știință- e ceva cu adevărat prețios în moduri pe care NICIODATĂ în istorie nu le-am imaginat. Și că ea este poate ultima redută a raționalității umane în fața asaltului raționalității artificiale și tehnologiei puse în mișcare de ea însăși.
E momentul în care lumea revoluției lui Francis Bacon și a urmașilor săi se fisurează sub propria greutate și cu spatele la perete fiind începem să zărim, prin fisurile ce devin tot mai mari, o nouă lumină ce pare să ne vină în ajutor… Și când pare din ce în ce mai plauzibil că abia acum se conturează cu adevărat momentul de glorie al Filosofiei și Teologiei…
În lipsa unui acord scris al QMagazine, pot fi preluate maxim 500 de caractere din acest text, fără a depăşi jumătate din articol. Este obligatorie citarea sursei www.qmagazine.ro, cu link către site, în primul paragraf, și cu precizarea „Citiţi integral pe www.qmagazine.ro”, cu link, la finalul paragrafului.