Filozoful și
sociologul Petre Andrei a avut un cult pentru educație, iar acest lucru se
observă în perioada în care a fost subsecretar de stat în Ministerul
Instrucțiunii Publice (n.r. 1932-1933) și ministru al Educației Naționale (n.r.
1938-1940) deoarece întreaga sa concepție asupra educației nu a fost numai un
capriciu teoretic, ci un proiect asumat care a funcționat cât timp acesta a
avut pârghiile necesare, mi-a declarat, într-un interviu, rectorul
Universității ”Petre Andrei” din Iași, prof.univ.dr. Sorin Bocancea. De
asemenea, pe parcursul acestui interviu, mai puteți citi despre opera
filozofică și sociologică a savantului Petre Andrei, cât și despre
valorificarea acesteia la împlinirea a o sută treizeci de ani de la nașterea sa.
Rectorul Universității ”Petre Andrei” din Iași, prof.univ.dr. Sorin Bocancea Foto Arhiva personală
Sebastian Rusu: Anul
trecut s-a împlinit o sută treizeci de ani de la nașterea savantului Petre
Andrei. Cum ați marcat acest moment special pentru comunitatea academică și
științifică ieșeană?
Sorin Bocancea: Universitatea
„Petre Andrei” din Iași, care-l are patron spiritual pe sociologul, filosoful
și omul politic Petre Andrei, a marcat cei 130 de ani de la nașterea lui prin
realizarea unor proiecte editoriale. În primul rând este vorba de un număr
special al revistei Polis (numărul
34/2021), dedicat vieții și operei lui Petre Andrei. Am reunit contribuțiile a
cinsprezece specialiști în științe socioumane ce l-au avut ca subiect pe Petre
Andrei.
Începând de anul trecut, am lucrat la
reeditarea a două lucrări ce au apărut în anii ’90. Este vorba
despre Jurnal, memorialistică și
corespondență, volum ce reunea jurnalul și o mică parte din corespondența
lui Petre Andrei, și de volumul Confesiuni,
ce conține un interviu realizat cu Profesorul Petru P. Andrei – unul dintre cei
patru fii ai lui Petre Andrei, cel care s-a ocupat de editarea și de
valorizarea operei savantului. Am completat cele două cărți cu documente din
mai multe arhive și a rezultat
volumul Memorii și istorii, apărut în
condiții excelente la Editura Institutul European din Iași, ce-i are ca autori
pe cei doi Andrei: Petre și Petru P.
Un proiect editorial care ar fi trebuit să fie
lansat tot în anul aniversar este ediția în limba italiană a lucrării Fascismul – pe care Petre Andrei a
publicat-o în 1927, când puțini intelectuali au putut să prevadă pericolele
fascismului și ale bolșevismului. Este un proiect la care au lucrat Profesorul
Angelo Chielli, de la Universitatea „Aldo Moro” din Bari, Doctor honoris causa
al Universității „Petre Andrei” din Iași și colegul nostru, Profesorul Sabin
Drăgulin, Decanul Facultății de Științe Politice și Administrative a universității
noastre, traducerea fiind realizată de doamna dr. Ioana Drăgulin. Acest proiect
a câștigat licitația organizată de ICR, dar nici după doi ani de la această
reușită nu au fost deblocate fondurile necesare editării. Am mobilizat alte
resurse care vor face posibil ca în acest an, când se împlinesc o sută de ani
de la celebrul „Marș asupra Romei”, să lansăm în Italia Fascismul lui Petre Andrei.
Care este moștenirea științifică a savantului
și omului de cultură Petre Andrei?
O întrebare grea, ce necesită un răspuns
care ar putea fi cuprins în cel puțin zece volume, câte sunt în prezent cele
ce-i reunesc opera. Sociologii cunosc foarte bine concepția lui cu privire la
sociologie ca „știință integrală” și teoria sa cu privire la „sociologia
revoluției”. De asemenea, este relevantă filosofia valorii pe care a elaborat-o
în lucrarea omonimă și sunt de actualitate preocupările sale de filosofie și de
pedagogie. Tocmai am vorbit despre lucrarea sa de politologie. De aici, putem
merge spre opera sa politică și legislativă: redactarea proiectului de lege a
descentralizării, a proiectului de lege cu privire la școlile profesionale,
implicarea în proiectul gustian ce s-a soldat cu legea serviciului social,
proiecte care, din păcate, odată cu venirea regimului comunist, au fost
abandonate.
Cât de
importantă a fost activitatea sa din domeniul educației?
Petre Andrei avea un cult pentru acest
domeniu, în fiecare dintre lucrările sale fiind prezent imperativul educației.
El a fost un iluminist. Proiectul în care s-a implicat în „școala Gusti”
presupunea tocmai transformarea învățătorilor și a profesorilor în reformatori
sociali. În perioada interbelică, majoritatea populației României era
analfabetă, iar Petre Andrei a susținut că nu se poate vorbi de o societate
modernă și funcțională decât după aplicarea unui program educațional. Este
suficient să urmărim ce a făcut în perioada în care a fost secretar de stat în
Ministerul Instrucțiunii Publice și Ministru al Educației pentru a ne convinge
că întreaga lui concepție asupra educației nu a fost doar un capriciu teoretic,
ci o concepție asumată pe care el a pus-o la lucru atunci când a avut pârghiile
necesare. Păcat că nu a mai avut timp să-și ducă proiectul la capăt.
Cum se explică faptul că marele savant și
implicit opera sa se află încă „într-un con de umbră” în societatea românească?
Opera sa a avut de suferit în vechiul regim
pentru că savantul a respins categoric bolșevismul. Deci, sub aspect ideologic
era indezirabilă. Cele patru volume apărute la Editura Academiei, ca urmare a
eforturilor lui Petru P. Andrei și ale sociologului Mircea Mâciu, au multe
„croșete”, pasajele neconforme ideologiei oficiale fiind scoase. După căderea
comunismului, piața cărții a fost invadată cu produsele altor indetectuali
români, ale căror opere au valoare literară și științifică dar ale căror
poziționări în perioada interbelică au fost clar de partea mișcărișor
antidemocratice.
Petre Andrei, un intelectual democrat, dar nu
atât de spectaculos în discurs, nu atât de metaforic și de mobilizator, a fost
mai puțin prizat, rămânând un autor „de nișă”, de care mai vorbesc doar câțiva
inițiați. Să ne uităm și la drama sociologiei în postcomunism. În România, sunt
doar patru programe academice de sociologie, ce rezistă doar pentru că au și componenta
„resurse umane”. În primul rând, știința pe care a slujit-o Petre Andrei are o
problemă în România; de opera lui, ce să mai spunem? Când analizele sociologice
le fac sportivii, cântăreții și „influencerii” cine se mai uită la un sociolog?
Petre Andrei, Foto: galeriaportretelor.ro
Societatea
românească încă se află într-o tranziție prelungită și acest lucru se reflectă
și asupra unor personalități de talia savantului Petre Andrei, peste care s-a
așternut colbul neputinței și al uitării.
Nu aș putea spune că s-a așternut
uitarea, proiectele despre care v-am vorbit fiind o dovadă. Și aș vrea să salut
și aici eforturile echipei profesorului Zoltán Rostás în această direcție. Sunt
în România oameni care se preocupă cu pasiune și chiar cu încăpățânare de opera
lui Petre Andrei, dar eforturile și rezultatele cercetărilor lor nu deschid
buletinele de știri.
Este de ajuns ca numai universitatea care îi
poartă numele grație eforturilor fiului său, Petru P. Andrei, să îi valorifice
opera științifică?
Firește că nu este de ajuns. Important
este că noi, cei de la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, împreună cu o
minoritate științifică, nu am abandonat acest efort de menținere în atenția
publică a operei lui Petre Andrei. În anul 2001, Petru P. Andrei și Doru Tompea
au primit premiul Academiei pentru editarea operei lui Petre Andrei. Și nu era
editată în totalitate.
De atunci, s-au mai scris studii despre
Petre Andrei, iar la două decenii de la acel moment de recunoaștere a valorii
și importanței operei lui Petre Andrei ne gândim la o reeditare a acesteia, de
această dată cu ediții critice ale lucrărilor. Avem de lucru.
Ce ar putea
învăța tânara generație din personalitatea și opera marelui savant Petre
Andrei?
Iar o întrebare dificilă, la care am să
răspund simplu, cu ideea din Petre Andrei: adevărul este posibil doar acolo
unde există libertate. Deci: credeți în libertate și adevărul va prinde contur.