Moartea lui Decebal a pus capăt celor mai sângeroase războaie dintre daci și romani, în care au fost mobilizate forțe impresionante. Savanții au încercat să afle ce impact a avut regele antic asupra Imperiului Roman.
Regele Decebal, înfățișat pe o stâncă, la Cazanele Dunării (Orșova). Foto: Daniel Guță
Decebal
a fost ultimul rege al Daciei și un personaj legendar din istoria poporului
român. A condus armatele dacilor în timpul celor mai faimoase
războaie antice de pe teritoriul României.
Războaie daco romane sângeroase
Scena
dramatică a morții sale, ilustrată pe Columna lui Traian și descrisă de unii
autori antici, i-a adus regelui dac aura unui personaj legendar. Fresca îl
înfăţişează pe acesta înconjurat de ostaşii romani, în timp ce îşi taie gâtul
cu un pumnal.
„Decebal
ştia bine că după ce totul a fost pierdut urma să fie târât în robie, să
împodobească triumful împăratului învingător. Mândria lui nu suporta o asemenea
ruşine şi de aceea a preferat să-şi curme singur viaţa”, explica istoricul Ioan
Horaţiu Crişan.
Campaniile militare conduse de Traian împotriva dacilor au reprezentat un război major, care a avut
una dintre marile concentrații de forțe militare romane, văzute vreodată, este
una dintre concluziile oamenilor de știință care au cercetat vestigiile
arheologice și mărturiile autorilor antici despre ele.
Unii
istorici susțin că, în primul război de cucerire a Daciei, romanii au folosit o
armată care ajungea la 150.000 de militari. Armata lui Decebal s-ar fi ridicat la 60.000 de oameni, dintre care 40.000 erau daci, iar restul proveneau din rândurile triburilor germanice şi sarmatice, care le-au fost aliate dacilor împotriva romanilor, arătau uni cercetători.
Scena morții lui Decebal. Columna lui Traian. Foto: Wikipedia Common
Primele bătălii din cele două războaie daco-romane, în vremea împăratului Traian, au început în primăvara
anului 101. Aurul şi celelalte resurse
naturale ale Daciei şi forţa ameninţătoare a statului lui Decebal au fost cauze
pentru care împăratul Traian a dorit cucerirea acestui teritoriu.
Romanii
au reuşit să distrugă mai multe fortăreţe din Munţii Orăştiei, dar apropierea
iernii i-a obligat să îşi încetinească înaintarea.
Al
doilea război daco-roman a început în primăvara anului 105, când Decebal, bazat
pe susţinerea aliaţilor săi, a atacat legiunile romane cantonate în Dacia, cu
intenţia de a recupera teritoriile pierdute.
Legenda lui Decebal, răspândită de romani
Represaliile
romanilor au fost puternice și au dus în vara anului
106, la cucerirea şi distrugerea Sarmizegetusei Regia. Războiul
s-a încheiat astfel cu înfrângerea dacilor, cu moartea regelui Decebal şi cu
proclamarea unor teritorii ale Daciei ca provicie romană.
Moartea lui Decebal ar fi pus capăt unei perioade de aproape două decenii de
conflicte sângeroase între daci și romani.
„Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată
ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat
prizonier, îşi curmă zilele. Capul său fu dus la Roma. În felul acesta Dacia
ajunse sub ascultarea romanilor şi Traian stabili în ea oraşe de colonişti”,
relata Dio Cassius, autor al Istoriei Romanilor.
Sarmziegetusa Regia. Capitala Daciei în vremea lui Decebal. Foto: Daniel Guță
Legenda morții regelului dac
devenise faimoasă în Imperiul Roman, chiar și într-o epocă în care informațiile
circulau extrem de greu dintr-o parte în cealaltă a continentului și în care,
deși dacii sunt menționați frecvent în izvoarele istorice, numele regelui lor
apărea mai rar.
„Odată
ce regele Decebal a murit, autoritățile romane au profitat
la maximum de capturarea sa în formarea opiniei publice. Regele
nu putea fi adus în triumf de către romani pentru a fi executat. Dar s-a
întâmplat al doilea cel mai bun lucru: capul său a fost arătat armatelor și
poporului din Roma”, arăta istoricul Christer Bruun, în lucrarea „Legenda lui
Decebal” (Toronto, 2004).
Capul regelui dac ar fi fost aruncat pe treptele Gemonii,
un loc din Roma unde erau expuse trupurile duşmanilor împăratului spre a fi
batjocorite de mulţime, iar în final a fost ajuns în apele Tibrului, potrivit
istoricilor.
Daci înfățișați pe Columna lui Traian. Foto: Wikipedia common.
Columna
ridicată de Traian, la Roma, pe care erau înfățișate scene ale războaielor
daco-romane a avut un impact mai redus asupra populației din Imperiul Roman,
monumentul putând fi văzut doar de o mică parte a locuitorilor lui.
Însă
veștile despre moartea lui Decebal și decapitarea sa au circulat peste tot în
imperiu, potrivit oamenilor de știință, chiar și fără a păstra acuratețea.
„Întâi
de toate, soldații reîntorși din Dacia, nu puțini, au adus cu ei numeroase
anecdote despre război, care cu siguranță l-au implicat și pe Decebal. Iar când
au primit ”Honesta missio” (n.r. eliberarea onorabilă din serviciul militar în
Imperiul Roman, cu anumite privilegii) veteranii au dus poveștile lor mai
departe în regiunile din afara războiului”, arăta autorul cercetării „Legenda
lui Decebal”.
Regele Decebal, barbarul învins sau luptător pentru libertate
Numele
lui Decebal a ajuns astfel să fie menționat în cel puțin șase provincii din
toate colțurile Imperiului Roman, arată inscripțiile epigrafice descoperite
de-a lungul timpului. Regele înfrânt a devenit apoi subiect al istoriilor
scrise de autori latini și greci.
„În
ce privește imaginea oficială dată lui Decebal, conținutul ”legendei” este
clar: barbarul rău a fost forțat să își ia viața. Dar a fost și o altă legendă?
Sursele onomastice indică această direcție. Sunt temeiuri în a presupune
existența unei ”legende anti-romane”, a legendei lui „Decebal, marele luptător
pentru libertate”. Sunt referințe literare care arată că miza războaielor a
fost libertatea dacilor”, arăta istoricul Christer Bruun.
O astfel de relatare, menționată de istoricul Dio Cassius arăta
că, în perioada de acalmie dintre primul și al doilea război daco-roman, Decebal
trimisese soli vecinilor săi, cu mesajul că „era mai sigur pentru ei să lupte
de partea lui înainte de a suferi orice vătămare, pentru a-și păstra
libertatea, decât ca mai târziu să fie subjugați”, mai adăuga cercetătorul.
Dion
Chrisostomos, un orator și filosof grec care ar fi călătorit în ținutul Daciei în
anii războaielor și ar fi vizitat cele două tabere, remarca, de asemenea,
dorințele care le impulsionau.
„Se
întâmplă că am făcut acum o călătorie lungă, drept la Istru şi în ţara geţilor
sau a misilor, aşa cum îi numeşte Homer şi cum e denumită astăzi populaţia. Acolo,
la ei, puteai să vezi peste tot săbii, platoşe, lănci, toate locurile fiind
pline de cai, arme şi oameni înarmaţi. În mijlocul atâtor oameni, eu singur mă
înfăţişam grozav de nepăsător, un spectator foarte paşnic al războiului,
neputincios la trup, înaintat în vârstă, om care nu purta sceptrul de aur şi
nici panglicuţele sfinte ale vreunui zeu, care venise pe drumul unde-l mâna
nevoia, în tabăra ostăşească – pentru a cere slobozirea fiicei, ci doritor de a
vedea oameni luptând. (Unii) pentru stăpânire şi putere, iar alţii pentru
libertate şi patrie”, arăta autorul grec, citat în „Izvoare privind istoria
României” (Bucureşti, 1964).
Cine a fost regele Decebal
Deși
înfrânt, regele Decebal a rămas în istorie ca un adversar de temut al
puternicul Imperiu Roman. Unii istorici susţin că numele Decebal înseamnă „cel
curajos” sau „cel puternic”, iar regele dac s-ar fi numit Diurpaneus.
„Decebal, regele dacilor, era priceput în ale
războaielor şi iscusit la faptă, ştiind când să năvălească şi când să se
retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi
cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere: pentru cari
lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut”, îl descria Dio Cassius, în
Istorii, volumele în care a descris războaiele daco-romane.
Potrivit
istoricilor, Decebal s-a născut între anii ‘50 şi ‘ 60 d. Hr. şi a ajuns la conducerea dacilor în anul 87,
într-o perioadă în care Dacia se afla sub ameninţarea armatelor romane.
Chipul lui Decebal. Foto: Daniel Guță
Puterea
i-a fost cedată de bunăvoie, potrivit relatărilor unor istorici antici, de
către regele Duras, iar decizia a permis astfel reorganizarea şi întărirea
statului dac.
În
vremea lui Decebal, regatul dac a cuprins Transilvania, Banatul, Oltenia,
centrul şi sudul Moldovei, fiind considerat mai puternic şi mai bine organizat
decât în vremea regelui Burebista, chiar dacă era mai puţin întins. Graniţele
statului dac erau cuprinse între Tisa, Prut și Dunăre, Dobrogea
fiind sub influenţă romană. Capitala statului dac era la
Sarmizegetusa Regia, în Munţii Orăştiei.
Războaie daco romane, întinse pe aproape două decenii
Din
primii ani de domnie ai lui Decebal, Dacia se afla în conflict cu Imperiul
Roman. În vremea împăratului Domiţian,
romanii au invadat teritoriile din sudul ţării, însă iniţial au fost înfrânţi.
În
anul 88, romanii au reușit să îi înfângă pe daci, la Tapae
(Porţile de fier ale Transilvaniei), de lângă Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, colonia înființată de Traian în Dacia. Foto: Daniel Guță
Deşi
Decebal fusese înfrânt, tratatul de pace încheiat cu Roma în anul următor îi era avantajos,
susţin istoricii. Decebal a fost numit rege clientelar al Romei, dar regatul
său beneficia de ajutor din partea Romei, care a trimis în Dacia ingineri
constructori şi instructori militari, astfel încât ţara să se poată dezvolta şi
organiza.
Conflictele
militare dintre daci și romani au reînceput în anul 101, când dacii au fost
înfrânţi de legiunile romane aflate sub comanda împăratului Traian, iar regele Decebal
a fost nevoit să accepte înfrângerea.
În anul 102, regele Decebal ceruse pace cu
romanii, însă nu şi-a respectat angajamentele, iar războiul a reînceput în
jurul anului 105 și a încheiat, în anul următor, lunga domnie a regelui antic.