Bucureştenii se definesc „gălăgioşi” (41%) şi descurcăreţi (37%), se simt mândri de oraşul lor (33%), diversitatea timpului liber este ceea ce îi leagă de oraş (66%), unul din trei bucureşteni ia în calcul posibilitatea de a părăsi oraşul pentru casă cu curte (40%) sau zonă mai puţin poluată (39%). Acestea sunt câteva dintre concluziile studiului „Made of Bucharest – Cum văd bucureştenii Bucureştiul?”, realizat de Fundaţia Comunitară Bucureşti, în parteneriat cu Unlock Research. Analiza a fost realizată pe 400 de respondenţi în august 2025.
Potrivit acestui studiu, prezentat marţi în cadrul Bucharest Design Festival, bucureştenii îşi iubesc oraşul pentru ceea ce le oferă, nu pentru ce construiesc împreună în el. Ataşamentul faţă de oraş este ridicat (7,8 din 10), dar apartenenţa la o comunitate este mai slabă (6,9) şi, mai important, difuză. Oamenii se simt legaţi de oraş la nivel individual – prin job, oportunităţi, cultură, energie – dar nu se recunosc într-un „corp comun” numit Bucureşti.
Bucureştiul este un oras colorat, energic şi dinamic, deschis şi primitor. Oamenii sunt incluzivi şi prietenoşi în mare parte. „Poate nu ne cunoaştem bine unii pe alţii şi nu suntem atât de apropiaţi ca în oraşe mai mici, dar faţă de locuitorii altor capitale, bucureştenii sunt clar mai calzi şi mai primitori… chiar şi faţă de cei din Cluj mi se par mai deschişi”, spune un respondent citat în studiu.
Locuitorii se simt în mare parte ataşaţi de Bucureşti, 36%, iar mândri de oraşul lor – 33%. Emoţional, oraşul stârneşte mândrie, admiraţie şi chiar ataşament (oferă oportunitaăţi pentru fiecare), dar şi frustrări legate de nepăsare, sentiment care reflectă spiritul mai individualist, mai puţin orientat spre ceilalţi, arată studiul.
„Mai este mult de lucru până să creăm o comunitate la nivel de Bucureşti, pentru că oraşul nu are în momentul acesta o identitate şi o viziune comună şi este foarte important ca la nivel de relaţie între autorităţi, jucători locali şi oameni să existe mult mai multă comunicare şi mult mai multă atenţie la ce nevoi au oamenii şi să creeze proiecte în relaţie cu oamenii, în aşa fel încât ei să-şi facă timp să se implice în viaţa comunităţii”, a declarat Adina Vlad, managing partner la Unlock Research.
Pentru majoritatea, a fi bucureştean ţine de origine şi de acte – 8 din 10 cred că trebuie să te fi născut aici ca să fii „cu adevărat” bucureştean. Implicarea zilnică, participarea, contribuţia cântăresc mai puţin. Identitatea e privită ca un statut moştenit, nu ca o relaţie activă cu oraşul. Relaţia cu oraşul e reală, dar tranzacţională. Oamenii sunt ataşaţi, dar legătura vine din ce le rezolvă oraşul: muncă, servicii, infrastructură, distracţie. Doar 51% declară mândrie faţă de oraş, semn că mai e drum până la o afiliere profundă.
1 din 3 bucureşteni iau în calcul mutarea – nu din lipsă de iubire pentru oraş, ci din motive pragmatice: aglomeraţie, poluare, calitatea mediului. Cei care vor mai degrabă să plece din oraş sunt persoane cu venit şi educatie înaltă, white collars, 25-34 ani, căsătoriţi.
„Bucureştenii fug din oraşul lor din cauza cozilor, a aerului, din cauza imprevizibilului”, a spus primarul Sectorului 1 George Tuţă, prezent la evenimentul de lansare a studiului. „Bucureşteanul nu are timp să se implice şi ce putem fac noi, ca administraţie, este să nu-i furăm timpul, să nu-i pierdem timpul”, a spus edilul.
Din acest raport reiese faptul că în cartiere există comunitatea, nu la nivel de oraş. Oamenii se conectează la cartier şi la vecini, mult mai puţin la sector sau la oraş ca întreg. Doar 22% sunt mulţumiţi de calitatea comunităţii locale (faţă de 55% mulţumiţi de jobul lor). Comunitatea e înţeleasă mai degrabă ca respect reciproc – „să nu ne deranjăm unii pe alţii” – şi mai puţin ca a face lucruri împreună. Dezvoltarea oraşului „pe bucăţi”, fără o viziune comună, întreţine exact acest sentiment de fragmentare.
Cele mai mari nemulţumiri ale bucureştenilor sunt: calitatea mediului/ poluarea, lipsa comunităţilor care să crească coeziunea socială, lipsa spaţiilor verzi.
Ce înseamnă comunitate la nivelul Bucureştiului
Bucureştenii simt că aparţin oraşului, dar nu simt că fac parte activ dintr-o comunitate, rezultă din studiu.

Bucureştiul nu are o identitate şi o viziune de dezvoltare clar conturată (de aceea şi dezvoltarea lui este fragmentată), arată analiza care subliniază că ritmul de viaţă agil îi face pe oameni să se concentreze mai degrabă pe viaţa lor personală şi mai puţin pe viaţa urbei (atunci când nu este vorba despre evenimente “fun”). Ideea de comunitate în sine şi solidaritate nu este un concept promovat, despre care se vorbeşte foarte mult în spaţiul public. Nu există o educaţie consistentă în ceea ce priveşte implicarea civică/ social.
Atunci când vorbesc despre comunităţi, oamenii au tendinţa de a se referi la comunităţi mici şi punctuale: hobby sau locaţie. „Lucrăm, împreună cu studenţii de la mai multe facultăţi, la un portal de cartier, în care să aducem nişte funcţionalităţi în care oamenii să identifice mult mai uşor cum pot sesiza o problemă, unde pot vedea ce investiţii sunt în cartier”, a anunţat George Tuţă.
Ce înseamnă asta pentru administraţie
Studiul descrie o oportunitate clară, nu un deficit. Bucureştenii au ataşament, ce lipseşte e cadrul în care el să se transforme în implicare.
Trei semnale sunt direct acţionabile:
Proximitatea e locul unde se naşte apartenenţa. Cartierul şi vecinătatea sunt singurele niveluri la care oamenii simt comunitate. Investiţiile vizibile în spaţiul de proximitate (verde, pieţe, locuri de joacă, spaţii publice de cartier) sunt şi cele mai cerute, şi cele mai criticate astăzi – adică pârghia cu cel mai bun raport efort/impact.
Vocea oamenilor contează – dacă produce efecte. Apartenenţa creşte când oamenii simt că pot semnala, propune şi vedea rezultatul. Platformele simple de dialog, cu feedback real din partea administraţiei, transformă locuitorul din consumator în participant.
Încrederea e distribuită, nu centralizată. Oamenii au mai multă încredere în ONG-uri şi în brandurile/ actorii locali decât în instituţiile publice. Pentru un primar, asta nu e un minus, ci o resursă: politicile publice au cel mai mare potenţial de impact, dar livrarea credibilă şi de proximitate vine din parteneriat cu societatea civilă, nu din comunicare instituţională directă. Administraţia dă cadrul şi resursa; ONG-urile şi comunităţile locale dau credibilitatea şi firul cu oamenii (nu ştim dacă acest lucru se schimbă odată cu noul primar general).
Societatea civilă beneficiază de încredere cu privire la proiecte sociale. Astfel: 44% dintre bucureşteni au încredere în branduri şi mărci locale, 43% în ONG-uri, 41% în primăria de sector şi 39% în Primăria Generală.
Bucureştiul este un oraş viu, exuberant, suprinzător, plin de viaţă, activ, deschis şi prietenos, inclusiv, vibrant şi fermecător prin multitudinea de poveşti vechi şi noi este una dintre principalele concluzii ale studiului. Deficitul de încredere dintre oameni trebuie depăşit prin acţiuni care pot sprijini dezvoltarea spiritului comunitar la nivelul oraşului Bucureşti: identificarea şi crearea de (micro)comunităţi locale cu scopuri şi interese comune, facilitarea interacţiunii şi colaborării între micro comunităţi pentru imact crescut al proiectelor şi crearea unui scop comun prin care să acţioneze comunităţile.

