Președintele Iranului a susținut că țara sa nu are de ales decât să-și mute capitala de la Teheran în sudul țării din cauza extinderii excesive a orașului, a lipsei de apă potabilă adecvată și a amenințării crescânde de tasare a terenului, potrivit The Guardian.
Masoud Pezeshkian a declarat joi că a adus în discuție propunerea cu liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, anul trecut. El a recunoscut că a primit multe critici, dar a susținut că criza de acumulare a resurselor este atât de profundă încât Iranul are acum obligația de a muta capitala și nu are altă opțiune decât să facă acest lucru.
El a făcut aceste remarci în timpul unei vizite în provincia Hormozgan, situată în Golful Persic, vizavi de Dubai.
„Această regiune este situată pe țărmurile Golfului Persic și oferă acces direct la apele deschise și dezvoltarea relațiilor comerciale și economice. Dacă avem o viziune diferită asupra capacităților acestei regiuni, putem crea o regiune foarte prosperă și avansată. Nu este suficient să acceptăm situația actuală și să nu proiectăm o hartă științifică, precisă și specifică viitorului”, a spus el.
„Problemele cu care se confruntă țara în prezent ne obligă să îndreptăm calea dezvoltării către Golful Persic. Teheranul, Karaj și Qazvin se confruntă în prezent cu o criză a apei, iar această criză nu poate fi rezolvată ușor.”
Teheranul a devenit un oraș cu peste 10 milioane de locuitori și consumă aproape un sfert din rezervele de apă ale Iranului.
Președinții anteriori au ridicat problema mutării capitalei, inclusiv Hassan Rouhani, care a mers chiar până la a întocmi un plan cu opțiuni.
Pezeshkian a tras de mult timp un semnal de alarmă cu privire la agravarea crizei apei din Iran. Joi, el a declarat: „Anul trecut, precipitațiile au fost de 140 mm, în timp ce standardul este de 260 mm; asta înseamnă că precipitațiile au scăzut cu aproximativ 50 până la 60%. Anul acesta, situația este la fel de critică.” Unele estimări recente plasează precipitațiile în 2025 la puțin sub 100 mm.
El a adăugat: „Reducerea cantității de apă din spatele barajelor, secarea unor puțuri și costurile ridicate ale transportului apei din alte zone indică necesitatea unei schimbări de abordare. Dacă vrem să transportăm apa din această zonă la Teheran, costul pe metru cub va ajunge până la 4 euro”.
Barajele din Teheran furnizau în mod normal 70% din apa capitalei, restul de 30% fiind furnizat de resursele subterane. Cu toate acestea, precipitațiile scăzute și evaporarea crescută au redus ponderea barajelor și au crescut presiunea asupra apelor subterane.
Președintele a declarat: „Dezvoltarea fără a lua în considerare impactul asupra resurselor și cheltuielilor nu va duce decât la distrugere. Dacă cineva nu poate stabili acest echilibru, dezvoltarea sa este sortită eșecului.”
„În unele zone, terenul se scufundă cu până la 30 cm pe an. Este un dezastru și arată că apa de sub picioarele noastre se epuizează.”
Editor : Ș.R.
