Mult timp s-a considerat că amintirile despre experienţele personale şi accesarea cunoştinţelor generale se bazează pe sisteme diferite din creier. Un studiu recent sugerează însă că această distincţie este mult mai puţin delimitată decât se presupunea, iar diferitele forme de memorie pot fi susţinute de mecanisme comune din creier.
Un studiu realizat de cercetători de la Facultatea de Psihologie a Universităţii din Nottingham şi de la Departamentul de Cogniţie şi Ştiinţele Creierului a Universităţii din Cambridge arată că recuperarea memoriei episodice şi a memoriei semantice implică activări cerebrale aproape identice.
Analiza oamenilor de ştiinţă nu a identificat diferenţe relevante între zonele creierului activate atunci când participanţii îşi aminteau fapte sau când retrăiau experienţe personale, contrazicând idei susţinute timp de decenii în cadrul studiilor de cercetare a memoriei.
Memoria episodică se referă la capacitatea de a reaminti evenimente personale, trăite într-un anumit timp şi într-un anumit loc. Acest tip de memorie permite să ne reamintim experienţe din trecut. Memoria semantică, în schimb, cuprinde cunoştinţele generale despre lume, precum fapte sau concepte, care nu sunt legate de contextul precis în care au fost învăţate.
Pentru a compara corect cele două tipuri de memorie, cercetătorii au conceput sarcini cât mai asemănătoare. Patruzeci de participanţi au fost rugaţi să îşi amintească asocieri între logo-uri şi mărci. Unele asocieri se bazau pe cunoştinţe deja existente şi au fost folosite pentru evaluarea memoriei semantice. Altele au fost învăţate anterior, în cadrul experimentului, şi au fost folosite pentru evaluarea memoriei episodice.
În timpul reamintirii informaţiilor, activitatea cerebrală a fost monitorizată cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (RMNf), o metodă neinvazivă care măsoară modificările fluxului sanguin din creier. Creşterea fluxului de sânge bogat în oxigen indică activarea unor regiuni cerebrale implicate în procese cognitive precum gândirea sau memoria.
Rezultatele au arătat că, atunci când participanţii îşi aminteau corect informaţiile, tipul de memorie folosit nu era asociat cu diferenţe clare de activare cerebrală, si că zonele implicate în recuperarea memoriei episodice şi a celei semantice s-au suprapus în mare măsură.
Coordonatoarea studiului, dr. Roni Tibon, a declarat că rezultatele sunt neaşteptate, având în vedere tradiţia îndelungată care susţine existenţa unor sisteme distincte pentru cele două tipuri de memorie. Diferenţele observate au fost minime şi nu au susţinut separarea clară dintre memoria episodică şi cea semantică.
Autorii subliniază că aceste constatări ar putea avea implicaţii pentru cercetarea bolilor asociate cu tulburări de memorie, precum demenţa sau boala Alzheimer, sugerând că întregul creier participă la diferitele forme de memorie.
În acelaşi timp, studiul ridică semne de întrebare asupra modului în care memoria este investigată, întrucât cele două tipuri au fost analizate, de regulă, separat.
Studiul a fost publicat marţi, în revista Nature Human Behaviour.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
