Anul trecut, la început de noiembrie, lumea medicală, colegii, familia şi pacienţii îngrijiţi de medicul Bogdan Vîlsan, angajat încă din 2012 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu, la Unitatea de Primiri Urgenţe, primeau o veste cutremurătoare: medicul şi coordonatorul secţiei UPU suferise în toiul nopţii, după o gardă, un accident vascular cerebral. Din coleg al medicilor din spital s-a întors alături de ei, dar de data aceasta ca pacient. După ce a fost evaluat şi stabilizat la Giurgiu, medicul a fost trimis pentru îngrijiri de specialitate la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Capitală, acolo unde de altfel Dr. Vîlsan s-a şi format. La peste un an de la marea încercare a vieţii sale, unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi medici din Giurgiu a povestit prin ce a trecut atunci şi a mulţumit colegilor de la Giurgiu, dar şi de la Spitalul Floreasca.
„A fost ceva devastator. (…) am simţit odată poc, şi am început să-mi amorţească, să am parestezii pe partea stângă, după care plegic, nu am mai putut să mai mişc partea stângă a corpului, în câteva zeci de secunde”
„A trecut un an şi o lună, pe 1 noiembrie la 23.30, 23.35, am venit de la serviciu între 19 şi 19.20 seara, şi apoi pe la 11 şi ceva dintr-o dată s-a întâmplat nenorocirea.
Am avut şi probleme familiale, mama foarte bolnavă, socrul meu, amândoi pe moarte, amândoi au murit, eram stresat, eram şi foarte răcit, eram…ca orice medic de urgenţă, că nu pot să spun că un medic de urgenţă este odihnit vreodată, toţi suntem la fel. Adresabilitatea în UPU este foarte mare, de fapt singura şansă a unui pacient să intre în spital cred că este UPU în momentul de faţă, e foarte facil să intri în spital faţă de bilete de trimitere, programări care sunt cu lunile sau nici nu vreau să mă gândesc la spitalele astea mari.
A fost ceva devastator, nu credeam că e aşa, pe mine nu m-a durut capul, nu am avut ameţeală, întotdeauna m-am evaluat corespunzător. Atunci în seara respectivă am simţit odată poc, şi am început să-mi amorţească, să am parestezii pe partea stângă, după care plegic, nu am mai putut să mai mişc partea stângă a corpului, în câteva zeci de secunde”, îşi aminteşte medicul.
Clipele dramatice de după AVC. Medicul a ajuns ca pacient la spitalul unde lucrează de mai bine de 10 ani, a fost evaluat şi trimis apoi la Spitalul Floreasca din Capitală, unitate în care de altfel medicul s-a pregătit pentru meseria de urgentist. Deşi gărzile sunt foarte aglomerate şi volumul de muncă imens, medicul nu doreşte să pună în legătură ceea ce i s-a întâmplat cu activitatea sa. Şi-a dorit însă să transmită un mesaj puternic spre semeni: să-şi evalueze starea de sănătate, factorii de risc. Soţia medicului este cea care a observat imediat simptomatologia specifică unui AVC şi a cerut ajutor la 112. Este foarte important ca cei aflaţi în preajma pacientului care suferă un AVC să poată recunoaşte semnele bolii şi să poată astfel acţiona imediat, în fereastra de timp care permite tratamentul de urgenţă.
„Eu sunt un om cu handicap, fără discuţie, eu reuşesc să-mi depăşesc condiţia. (…) Sunt foarte sensibil la stres, la oboseală, la frig, acum îmi este foarte greu că mă spasticizez imediat, dar continui recuperarea şi asta este, adică îmi depăşesc condiţia”, spune medicul.
„Cred că a sunat soţia mea la 112 şi eu am vorbit cu colega de la neurologie, adică eu am fost tot timpul conştient în perioada aceea, după care am fost foare agitat, m-au luat colegii de la ambulanţă, soţia mea lucrează la ambulanţă, am fost în UPU, mi-au făcut CT , a fost vorba de un AVC hemoragic, după care am plecat la Floreasca unde am lucrat atâţia ani, am stat câteva zile, am avut o tensiune foarte mare, peste 20, am plecat, am revenit acasă şi am început recuperarea.
M-am recuperat la Giurgiu, aici la noi la spital, avem departament de recuperare, kinetoterapie. Eu sunt un om al locului, îmi este foarte greu să plec în altă parte, m-au sunat colegii din toată ţara că pot să mă interneze în centre din acestea de recuperare, dar nu am putut să stau, cel mai bine te recuperezi acasă.
Eu nu vreau să leg AVC-ul de activitatea mea, când se întâmplă o nenorocire, primul lucru, toată lumea îl leagă de activitate, aşa poate să păţească oricine în orice domeniu de activitate, le spun oamenilor că trebuie să se evalueze periodic, să aibă toată lumea un aparat de tensiune la domiciliu şi să-şi evalueze factorii de risc, să se prezinte la medicul de familie şi să aibă un istoric medical. Dar eu tot timpul la medicina muncii eram evaluat, tot timpul îmi luam tensiunea, asta ţine şi de hazard, de soartă”, a spus medicul.
Ce opinie are medicul Bogdan Vîlsan despre traseul pacientului cu AVC în sistem. Este extrem de importantă fereastra de timp în care trebuie făcut tratamentul, astfel încât să crească şansele de recuperare ale pacientului. Deşi medicul are anumite probleme de sănătate după ce a suferit AVC -ul, luptă clipă de clipă să le depăşească. Îl ajută enorm faptul că s-a putut întoarce printre colegi şi că poate să-şi ajute în continuare pacienţii, unii dintre ei ajungând în gardă chiar cu AVC. Adevărata recuperare, spune medicul, este printre colegi, făcând munca pe care o iubeşte atât de mult.
„Eu sunt un om cu handicap, fără discuţie, eu reuşesc să-mi depăşesc condiţia”
„Eu am avut AVC hemoragic, centrele de stroke sunt pentru AVC-uri ischemice. Lumea trebuie să conştientizeze că în cazul AVC-urilor ischemice, intervenţia să fie foarte foarte rapidă, de câteva zeci de minute, să se poată interveni cu succes în 3-4 ore, să se facă tromboliza, după care nu se mai poate interveni. Trombectomia se poate face în maximum 6 ore. Medicul Arafat a făcut centrele regionale de STEMI, pentru infarctul miocardic, probabil că aşa va trebui făcut şi la centrele de stroke, adică centre regionale unde să trimiţi pacientul repede pentru infarctele cerebrale, pentru AVC-urile ischemice, ca să se facă trombectomie, în special la pacienţii tineri unde intervenţia are succes destul de mare.
Am avut cazuri în care i-am trimis şi şi-au revenit complet. Ce să vă spun, eu mă uit la mine, câţi bani consumă societatea pentru recuperare, fără discuţii rămâi cu sechele. Eu sunt un om cu handicap, fără discuţie, eu reuşesc să-mi depăşesc condiţia, dar eu fără discuţie sunt un om cu handicap, sunt foarte sensibil la stres, la oboseală, la frig, acum îmi este foarte greu că mă spasticizez imediat, dar continui recuperarea şi asta este, adică îmi depăşesc condiţia, cum trebuie să facă toată lumea, adică nu mă consider un om cu handicap.
Pe 1 aprilie m-am întors la serviciu, pe mine reîntoarcerea în câmpul muncii m-a ajutat enorm de mult, asta m-a recuperat cu adevărat”, a precizat dr. Vâlsan.
Medic şi pacient cu AVC, pentru binele pacienţilor cu AVC. Bogdan Vîlsan a vorbit despre două cazuri ale unor pacienţi care au venit recent în Unitatea de Primiri Urgenţe de la Giurgiu cu AVC, amândoi cu obezitate. Medicul doreşte să tragă un semnal de alarmă referitor la această problemă majoră de sănătate publică:
„Cea mai mare nenorocire în ziua de azi pentru România şi pentru omenire este obezitatea, fără discuţie”
„Era un pacient care era în fereastră de tromboliză, dar era la limită şi a trebuit să intervenim rapid să-i facem tromboliză, era un pacient obez, cu obezitate morbidă, după aceea l-am trimis la Bucureşti pentru trombectomie, arteriografia care mi-a fost transmisă de colegii de la Bucureşti arăta că vasul a fost dezobstruat cu succes dar, având în vedere comorbidităţile lui, lucrurile nu au mers cum trebuie, nu s-a recuperat, din cauza obezităţii. Cea mai mare nenorocire în ziua de azi pentru România şi pentru omenire este obezitatea, fără discuţie. Pacienţii obezi, orice patologie au, se recuperează foarte foarte greu sau deloc.
Am avut şi un tânăr de 37 de ani care tăia porcul şi a făcut un AVC. Era obez, de trei zile mânca la jumări şi la băutură, tot timpul trebuie să fim cumpătaţi. Sedentarismul…toată lumea se plânge în ţara asta dar aţi văzut municipiul Giurgiu cât de mic este, are peste 30.000 de maşini înmatriculate, nimeni nu mai merge, te duci la o şcoală, toţi copiii merg cu maşina, vin cu maşina, nimeni nu mai face 20 de metri pe jos. Eu îl mai duc pe cel mic, dacă îl laşi la 30 de metri de şcoală, este înnebunit, nu vrea să meargă, trebuie să îl laşi direct în faţa şcolii.
Eu nu sunt obez, sunt suplu, eu făceam cam zece mii de paşi într-o gardă, eu nu stăteam jos, în nicio gardă de 24 de ore, dar v-am spus, oricând, oricui se poate întâmpla, fără discuţie”, a subliniat medicul.
Un laringoscop pe care să îl poată folosi cu mâna stângă, atfel încât, chiar dacă poate fi şi dificil, să-şi poată îngriji pacienţii, o dorinţă a medicului, care a rămas cu anumite probleme după marea încercare.
„Am în jur de 20 de ani de activitate şi la Giurgiu peste 10. Mă ajută munca, sprijinul colegilor, îţi depăşeşti condiţia, mie îmi este foarte greu cu mâna stângă, pentru că laringoscopul, când trebuie să intubezi un pacient, se ţine cu mâna stângă. Mi-a fost greu, am depăşit momentul, am vorbit cu colegii de la achiziţii, există şi laringoscop pentru stângaci, cu lama inversă, am făcut comandă, nu există în România, să vedem, să aducă şi pentru mine un set de lame, nu reuşesc să găsesc”, a spus dr. Vîlsan.
Mesajul de mulţumire al medicului Bogdan Vâlsan pentru colegii care l-au îngrijit:
„Am făcut cam prăpăd pe acolo, eram foarte agitat. Le mulţumesc foarte mult şi nu o să uit niciodată că acolo m-am format şi nu o să uit niciodată sprijinul lor”
„Ce să spun, eu când am ajuns la Bucureşti după AVC am ajuns în stare critică, eram confuz, foarte agitat, am fost 24-48 de ore în care am fost foarte rău. Am făcut cam prăpăd pe acolo, eram foarte agitat. Le mulţumesc foarte mult şi nu o să uit niciodată că acolo m-am format şi nu o să uit niciodată sprijinul lor, atmosfera pe care au creat-o în jurul meu, toată lumea a fost alături de mine şi am simţit, şi colegii de la Giurgiu în frunte cu domnul manager, care m-au sprijinit foarte mult”, a transmis medicul.
Ce îşi doreşte medicul Bogdan Vâlsan pentru români: unitate, întoarcerea spre comunitate, spre legăturile dintre oameni, aşa cum erau odată în lumea satelor.
„Oamenii erau cu totul altfel unde am copilărit eu, lumea se mulţumea cu un codru de pâine, cu puţină mâncare, era toată lumea fericită, ne jucam, acum nu mai există aşa ceva”
„Unitate pentru români, mi se rupe sufletul de ţara asta, ce a ajuns aşa în general. Nu vorbesc din punct de vedere politic. Consider că nimeni nu ne va respecta, nu ne va respecta în lumea asta dacă noi nu ne respectăm între noi. Consider că în România s-a ajuns la un punct critic al relaţiilor interumane, nu ne mai înţelegem unul cu altul, şi la noi în UPU, toată lumea e cu baioneta la picior, este o societate în derivă, nu ştiu, crizată, nu ştiu de ce.
Noi suntem aici în Giurgiu o comunitate foarte mică cu rude toată lumea la ţară, avem origini în satele din jurul oraşului, oamenii erau cu totul altfel unde am copilărit eu, lumea se mulţumea cu un codru de pâine, cu puţină mâncare, era toată lumea fericită, ne jucam, acum nu mai există aşa ceva. Era explozie demografică, ne jucam, erau foarte mulţi copii, acum sunt câţiva şi aceştia închişi, toţi cu ochelari, nu ştiu să se joace, cred că de aici încep problemele mari”, a declarat într-un interviu acordat nNews.ro medicul Bogdan Vîlsan, medic de urgenţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Giurgiu şi medic şef UPU la unitatea sanitară.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
