În satele izolate din munți, votul e tăcere. Nu mai este glasul schimbării, ci ecoul unor promisiuni pierdute în timp, care pentru ei s-a oprit demult. Ar merge la vot, să-și facă datoria civică, dar secțiile de votare sunt la zeci de kilometri depărtare și nu au cu ce ajunge. Singura speranță a oamenilor e că cineva îi va duce cu mașina să voteze.
În satul Schitu de Sus, din județul Mehedinți, timpul doar apasă. Apasă pe umerii celor care au mai rămas să aibă grijă de locul în care s-au născut.
Localnic: Din ce în ce mai rău e.
Reporter: Încredere mai aveți că o să fie bine?
Localnic: Nu, niciodată!
Anamaria Ianc, jurnalist Digi24: Singura legătură pe care bătrânii ce mai locuiesc în satul Schitu de Sus o mai au cu civilizația este această cutie poștală. Aici postașul lasă, din când în când, cupoanele de pensie sau facturile pentru lumină.
Pe una dintre ulițe, despre care n-ai crede că duce undeva, locuiește bunicul Trică. Are 92 de ani și e singur de 30. Ar vrea să-și facă datoria și să meargă la vot, chiar dacă secția e la 40 de kilometri depărtare.
Trică, localnic: Am rămas numai eu cu vecinul, aici. Se zice că speranța moare ultima… Întotdeauna omul speră la mai bine!
Reporter: Unde-i secția de votare? Cât trebuie să mergeți până la secție?
Trică, localnic: La Izvorul Bârzii sau la Balotești. Întotdeauna m-am dus când am fost (n.red. tânăr). Dar nu pot să mă duc pe jos. Dacă vine cineva cu vreo mașină să ne ducă.
Ca el, mai sunt și alții. Și chiar dacă o duc greu, nu se plâng.
Localnică: E perit satul, domnișoară. Puțină lume, au murit că-s batrani, cei tineri au plecat. Nu știm, nu știm. Ce să vă spun, de dus ne-om duce, dar de votat, nu știm.
Reporter: Cu ce speranță vă mai duceți acum la vot?
Localnică: Cine știe, ce mai știm noi, de unde să știm pe cine să mai alegi, ce să mai faci.
Localnic: Nu ne-am hotărât, să vedem dacă ne ducem.
Reporter: Și dacă vă duceți?
Localnic: Că se va face ceva. Trăim cu speranțele.
reporter: Anamaria Ianc
operator: Ionuț Voinea
Editor : Izabela Zaharia
