Campionul mondial la 100 și 200 de metri liber David Popovici a revenit în țară duminică seara și a fost întâmpinat cu aplauze de un număr mare de fani pe aeroportul Otopeni. El a declarat că este mândru de el și de echipa lui și că a reușit să se autodepăşească în Singapore. De asemenea, el a respins zvonurile că ar avea de gând să se retragă: „Iubesc înotul în continuare”.

„Suntem rupți de oboseală. A fost o întreagă experiență, a fost un concurs revelator în care am reușit să mă autodepășesc foarte mult. Nu o să vă dau nicio veste proastă. Iubesc înotul în continuare. Chiar dacă a fost un concurs și o perioadă dificilă pentru mine, am reușit să mă autodepășesc, sunt super mândru de mine și de echipa mea, așa că nu, nicio șansă să mă retrag,” a declarat David Popovici.

Sportivul a adăugat că „Mult mai mândru decât de medalii şi timpi sunt de faptul că deşi am vrut să renunţ şi am fost aproape de a renunţa am găsit cumva puterea în mine să continui şi să-mi demonstrez că pot şi că poate n-ar trebui să mă îndoiesc atât de mult de mine. Cât mai mulţi sportivi ar trebui să vorbească de astfel de momente, când s-au îndoit de propriile forțe”, a spus Popovici.

Campionul a adăugat că se pregătește de vacanţă. „Următorul pas este să avem o vacanţă frumoasă, să îmi conduc maşina, să învăţ să gătesc, să iau permisul de motor, să petrec timp cu familia…”.

„Faptul am reuşit să văd drapelul mai sus decât cel al SUA mă face să mă simt bine”

Popovici a mai declarat că a fost un an dificil, dar a ajuns la stadiul în care nu îl mai interesează neapărat titlurile. „Tot anul trecut a fost un an foarte dificil, dar şi de succes, care a venit la pachet cu un set nou de provocări. Nu mi-a spus nimeni cât de greu va fi şi când este bine. Pot spune că mi s-a ridicat o piatră de pe inimă în sensul că nu mă mai interesează titlurile, parcă uşor uşor mă întrept spre plăcerea aia a copilului David Popovici. Ştiind că am reuşit să înving ţările pe care ei le reprezintă superputeri mondiale, pe mine, un băiat din Pantelimon, faptul am reuşit să văd drapelul mai sus decât cel al SUA mă face să mă simt bine”, a precizat el.

Sportivul a spus că pentru el medaliile din Singapore au însemnat mai mult decât cele de la Jocurile Olimpice, deoarece, pentru prima dată, a simţit că îi era frică și a reușit să învingă.

„De mic aveam visul să ajuns campion olimpic, dar atunci trăiam cu iluzia că odată ce o voi face totul se va schimba. Fals. În interior rămâi la fel. Ştiam că e o iluzie că totul se va schimba aşa că de-asta am putut fi un pic mai relaxat. Pentru mine au însemnat poate un pic mai mult medaliile astea de aur, pentru prima dată în cariera mea am simţit că mi-e frică. Mi-am demonstrat că pot să o fac şi fiind campion olimpic. Mi-am demonstrat că pot în continuare”.

El a acuzat politicienii că nu acordă importanța cuvenită sportului. „Nu mi se pare că statul face tot ce ar putea face în direcţia de a face din sport o prioritate naţională. Una dintre dorinţele mele personale sau obiective este să încerc să împing renovarea bazinului Lia Manoliu, să ajut să se realizeze. Am vorbit despre asta acum fix un an, după Paris, vorbesc şi acum. Încă aştept”, a adăugat campionul.

 

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Înainte de sosirea în România, Popovici a postat un mesaj pe Instagram în care a vorbit despre emoţiile dinaintea curselor.

„Ştiţi ce iubesc la înot? E emoţia dinaintea cursei, când stai în sala de aşteptare alături de cei mai buni 7 oameni din lume la disciplina respectivă – simţi tensiunea din aer, ştii că toţi vor să câştige… vor să ducă acasă medalia de aur şi să dea tot ce au mai bun. Exact în acele momente simţi că timpul se opreşte şi totul devine stresant şi înfricoşător, când mintea îţi este inundată de gânduri de îndoială, încredere, frică şi succes. Pentru mine, acelea sunt momentele în care mă simt cel mai viu – când ceva din adâncul meu, nu ştiu ce, reuşeşte să mă convingă că pot să o fac, că sunt suficient de bun şi că toate îndoielile şi frica de eşec nu fac decât să mă împingă înainte, ajutându-mă să devin un om mai bun şi mai curajos.

Dacă nu ar fi fost familia mea iubitoare şi echipa care mă susţine, nu aş fi persoana care sunt astăzi. Îi iubesc şi iubesc înotul”.

Editor : A.P.

Share.
Exit mobile version