România are o evaziune fiscală uriașă, posibilă din cauza protecției politice, iar cel mai fertil teren este comerțul extern. Avem granițe permeabile, mărfurile se plimbă subevaluate sau fără a fi taxate pentru că e permis. De la vameși care strângeau șpaga în găleta la scannere de TIR-uri, ce coincidență… nefuncționale.
Avem peste două mii de kilometri de graniță externă a Uniunii Europene și Schengen. Dincolo de coprupție și lungimea este o vulnerabilitate.
În urmă cu circa o lună, procurorul-șef european, Laura Codruța Kovesi, acuza că la București e politica struțului în privința portul Constanța. Kovesi spune că autoritățile române nu răspund solicitărilor venite de la Parchetul European și dădea un contraexemplu cu ce s-a întâmplat în Grecia, într-o anchetă din portul Pireu.
Ceea ce procurorul arată reprezintă fix evaziunea protejată. Se fac prea mulți bani pe persoană fizică pentru a se împiedica de detalii precum reducerea evaziunii, încasări bugetare sau corectitudine.
Polonia nu a reușit să reducă evaziunea până nu a ținut sub control activitatea din portul Dansk. Până nu au spus „gata s-a terminat cu huzurul”, nu s-au vindecat.
Portul Constanța este principala poartă de intrare a mărfurilor în țară.
Anul trecut tranzitul de mărfuri a fost de 77,5 milioane de tone, în scădere față de 2023. În acest an, scăderea a continuat pe măsură ce se reduce cantitatea de cereale din Ucraina.
Sunt oameni care știu finanțe, și în același timp știu și cum se desfășoară treaba în portul Constanța, iar astfel de oameni spun că o treime din evaziunea cu TVA din România are legătură, direct sau indirect cu portul Constanța.
În vară, un grup de avertizori de integritate din vamă au transmis public o scrisoare în care arată că birourile vamale din Constanța, Prahova, Cluj și Bihor sunt vârfurile corupției din sistem, iar evaziunea în aceste puncte depășește un miliard de euro pe an.
Ani la rând în portul Constanța a fost un singur scanner și acela funcționa doar din când în când. Atunci când se dorea ca să nu bată la ochi. Controalele se făceau și se mai fac prin sondare.
Dincolo de tehnologie, care ajută, e nevoie de autoritate. De autoritate fiscală. Sunt mărfuri care trec subevaluate sau intră fără declarație. E contrabandă extinsă. Toate acestea produc pagube uriașe. E nevoie ca statul să spună „Stop”, pentru că oricât de ingenioși ar fi evazioniștii, fără corupție nu e posibilă frauda la scară largă. Eradicarea corupției este nerealistă, reducerea însă trebuie făcută. Altfel trăim în același cerc vicios.
Editor : Liviu Cojan
