Lungmetrajul „A House of Dynamite”, regizat de Kathryn Bigelow, care imaginează Washingtonul confruntat cu un atac nuclear, provoacă nemulţumirea administraţiei americane, pentru care calitatea sistemului său antirachetă a fost subestimată.
Acum 60 de ani, filmul „Docteur Folamour / Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb” (Dr. Strangelove sau cum am învățat să nu mă mai tem și să iubesc bomba) al lui Stanley Kubrick ridiculiza statul major american şi falsul sentiment de siguranţă oferit de deţinerea armei atomice în plin Război Rece. În 2025, în momentul în care Donald Trump tocmai a anunţat reluarea testelor nucleare de către Statele Unite, filmul lui Kathryn Bigelow, „A House of Dynamite”, preia ştafeta, lăsând deoparte satira pentru a sublinia mai bine absurditatea sistemelor şi a oamenilor care ar trebui să protejeze ţara.
Deşi filmul a avut succes pe Netflix, cu 22 de milioane de vizionări în mai puţin de o săptămână, cea mai recentă producţie a regizoarei de filme de acţiune nu este pe placul autorităţilor de la Washington. Pentagonul o acuză pe regizoare că subestimează eficacitatea sistemului american de apărare antirachetă.
Filmul, scris de fostul jurnalist american Noah Oppenheim, imaginează anxietatea provocată de un atac nuclear iminent asupra Statelor Unite. O rachetă se îndreaptă spre Chicago, în timp ce Casa Albă, Pentagonul şi preşedintele încearcă să coordoneze un contraatac. Secretarul Apărării, interpretat de Jared Harris, descoperă că sistemul american de apărare antirachetă, finanţat cu 50 de miliarde de dolari, are doar 50% şanse să intercepteze ameninţarea.
Potrivit unei note interne, datată 16 octombrie, obţinută de Bloomberg, „A House of Dynamite” „spune o poveste foarte diferită de realitate”. Potrivit Agenţiei de Apărare Antirachetă (MDA), „cap sau pajură” interceptării unei rachete este o statistică bazată pe prototipuri anterioare. Interceptoarele actuale, explică agenţia, „au înregistrat o rată de precizie de 100% în timpul testelor efectuate pe parcursul a mai bine de un deceniu”.
Vestea i-a bucurat pe Kathryn Bigelow şi pe scenaristul Noah Oppenheim. „Dacă filmul a contribuit la declanşarea unei dezbateri mai ample, acesta este unul dintre motivele pentru care l-am realizat. Suntem încântaţi să vedem că se iniţiază un dialog între factorii de decizie politică şi experţi cu privire la mijloacele de a face lumea mai sigură”, subliniază scenaristul într-un interviu acordat The Hollywood Reporter .
În ceea ce priveşte credibilitatea filmului, regizoarea afirmă că nu a colaborat cu Pentagonul în timpul pregătirii filmului, pentru a-şi păstra independenţa. „Cea mai bună soluţie a fost să consultăm experţi”, explică ea. „Se poate afirma fără risc că persoanele care nu lucrează în prezent în cadrul guvernului sunt adesea mai libere să se exprime şi să ofere o imagine fidelă a situaţiei”, asigură Noah Oppenheim.
Editor : B.E.
