La Timișoara sunt zile de doliu pentru a cinsti memoria celor care au pierit sub gloanțele regimului comunist în Revoluția din 1989. Zeci de oameni și-au pierdut viața în urma ordinului de foc dat de autoritățile de la București, iar trupurile unora dintre ei au fost incinerate în secret. În ciuda represaliilor, dorința de libertate i-a ținut pe manifestanți în stradă, iar orașul onorează acum sacrificiul eroilor. „Sentimentul a fost cel pe care îl așteptam de mult și anume că se apropie libertatea”.
În urma ordinului de foc dat de la București, forțele de ordine au început să tragă în manifestanții care cereau libertate, iar masacrul a fost ascuns de autoritățile regimului. După aceste evenimente, Elena Ceaușescu a ordonat incinerarea secretă a zeci de cadavre, încercând să elimine orice dovadă a faptelor comise de regimul comunist.
Printre cei care au trăit acele momente dramatice se numără Ioan Savu, revoluționar, care povestește, pentru Digi24, clipele prin care a trecut.
„În 18, am trecut un pic mai devreme prin fața Catedralei, cu câteva minute înainte de a se trage în copiii de pe treptele catedralei. A fost dramatic”, menționează el.
În paralel, medicii de la Spitalul Județean din Timișoara lucrau neîncetat, în regim de război, pentru a salva victimele. Sute de persoane cu răni prin împușcare au fost aduse în unitatea medicală, iar personalul spitalului a fost copleșit de numărul mare de răniți.
Corneliu Vaida, revoluționar, povestește cum adrenalina l-a împins să reziste într-un moment de mare pericol.
„În primul rând, înainte de a se trage s-a încercat să treacă cu tabul peste mine”, povestește el.
În momentele alea, adrenalina te îndârjește, frica dispare, nici nu știi care este granița între curaj și inconștiență.
„Am știut că nu se mai poate da înapoi. Ăsta a fost sentimentul, adică nu mai era cale de întors, trebuia cucerită libertatea asta cu orice preț”, a transmis Corneliu Vaida.
Deși represaliile regimului comunist au fost brutale, mulțimea de manifestanți nu a cedat.
„În loc ca lumea să se liniștească, a explodat și mai tare, iar în 20 n-a fost decât o consecință a tot ceea ce se întâmplase de 40 și ceva de ani în perioada comunistă”, a povestit Petrișor Morar, un alt revoluționar.
Nu se știa cine trage, ce se întâmplă, nu întotdeauna avei dușmanul în față, acest lucru nu era clar.
În ciuda eforturilor autorităților de a-i înfricoșa pe oameni, dorința de libertate a fost mai puternică, iar evenimentele de la Timișoara au ajuns rapid la urechile românilor din întreaga țară prin intermediul Radio Europa Liberă. Autoritățile nu comunicau nimic despre masacrul din stradă și încercau să manipuleze opinia publică, dar vestea circula rapid.
Pe 19 decembrie, Petre Roman, fost prim-ministru al României, își amintește cum autoritățile au organizat o întâlnire cu scopul de a condamna „huliganismul de la Timișoara”.
„Ne-au convocat la Senatul Politehnicii din care făceam parte ca să ne exprimăm dezaprobarea categorică față de huliganismul de la Timișoara, ne-am adunat acolo și au simțit securiștii că s-ar putea să iasă exact invers și au anulat întâlnirea Senatului”, povestește el.
Pentru mine sentimentul a fost cel pe care îl așteptam de mult și anume că se apropie libertatea.
În 20 decembrie, Timișoara a fost primul oraș din România care s-a proclamat liber de comunism. În aceeași zi, Nicolae Ceaușescu pregătea un miting de susținere în capitală, care urma să se încheie cu fuga sa din sediul Comitetului Central, la bordul unui elicopter.
În memoria eroilor care au căzut în timpul Revoluției din 1989, instituțiile publice din Timișoara au arborat steagurile în bernă, iar manifestațiile artistice au fost suspendate. Orașul își cinstește eroii și păstrează vie amintirea sacrificiilor făcute pentru libertatea pe care o trăim astăzi.
Editor : Ș.A.
