VIDEOREPORTAJ Povești de război: ”Rușii au ocupat școala și au făcut focul cu băncile elevilor. Au turnat în fântâni detergent, ca să nu le putem folosi”

​Lukashivka e un sat care se află pe drumul dintre Cernihiv și capitala Ucrainei, Kiev. Ca zeci de alte localități de pe această axă, s-a aflat sub ocupația rușilor pentru mai bine de o lună, povestește corespondentul Radio România Actualități, Ilie Pintea.

Școală distrusă Foto: Ilie Pintea/RRA

Luptele date pentru eliberarea zonei au fost unele intense și de lungă durată, iar rușii s-au ascuns inclusiv în biserica din sat, care a fost distrusă cu loviturile tancurilor. Școala din sat, care a fost folosită pe post de comandament, a fost complet devastată, iar rușii s-au încălzit făcând focul cu băncile elevilor.

Video: Ilie Pintea/RRA

Casele din sat au fost ocupate de ruși, care s-au instalat în locuințele din care se refugiaseră localnicii. Cei care au rămas în sat s-au adăpostit în beciuri și ieșeau doar să facă rost de provizii, de teamă să nu fie împușcați.

Svetlana a reușit să plece din sat cu o jumătate de oră înainte de venirea rușilor, dar alții nu au fost atât de norocoși.

Școală distrusă de ruși. Foto: Ilie Pintea/RRA

Un taximetrist care a venit să ia o familie din Lukashivka a fost ucis după ce în mașina lui s-a tras cu tancul, iar soția a putut ajunge abia după trei săptămâni să recupereze și să îngroape trupul carbonizat.

Alți 12 oameni au murit în sat în timpul ocupației. Unul dintre ei s-a sinucis. În casa Svetlanei s-au instalat 16 militari, care au locuit acolo până când în sat au intrat trupele ucrainene.

Casă bombardată. Foto: Ilie Pintea/RRA

”La noi în casă au intrat pe 9 martie 16 oameni, din care unul era lunetist şi stătea tot timpul în pod. În sat au murit cei care au fost torturaţi, care au murit din cauza şocului, unul s-a spânzurat. În total au fost 12 persoane. La noi în casă, cât au stat, au făcut dezastru.

În momentul în care s-au retras, au tunat în fântână detergent pentru vase, ca să nu ne putem folosi de apă. Puteam spăla rufele, dar de băut nu. Locuiau practic în toate casele din sat”, mai spune femeia.

Urmele războiului. Foto: Ilie Pintea/RRA

”Pe proprietari îi închideau în beciuri. În primele zece zile, lumea a trăit în beci, nu i se permitea să iasă de acolo. Au mâncat tot ce s-a putut, au cotrobăit peste tot. Îi speriau pe oameni.

De la noi au scos tot ce s-a putut. Ce nu au putut lua cu ei, pur şi simplu au stricat. Din spusele vecinului nostru, am aflat că ne căutau pe noi din cauză că, mai devreme, la noi în casă a fost adus un militar ucrainean rănit pe care l-am îngrijit.

A stat la noi o perioadă de timp, după care a fost luat de medicii militare, au scos din el trei schije. Au venit la noi cu el și doar ne-au întrebat dacă îl pot duce în casă. I-am răspuns „sigur că se poate”. Era un băiat de 20-21 de ani” – a mai povestit Svetlana.

Biserică bombardată. Foto: Ilie Pintea/RRA

”Eu am un fiu de 21 de ani. Cum să le spun că nu se poate, mai ales că se făcea palid la faţă şi avea pierderi mari de sânge. Soţul meu i-a dat lapte cu miere şi slavă Domnului că l-am salvat. Din această probabil voiau să se răfuiască cu mine”, a mai spus femeia.

În urma rușilor, Svetlana a găsit un pisoi, care n-a mai vrut să plece din casa ei. L-a botezat Ivan.

Pisoiul Ivan. Foto: Ilie Pintea/RRA

Nu departe, la câteva străzi, în beciul Irinei, s-a născut Victoria, o fetiță care a venit pe lume într-un adăpost aglomerat , cu ajutorul unui sanitar rus, chemat de localnici pentru a-i acorda mamei primul ajutor, pentru că dispensarul din sat fusese distrus.

Detalii despre acest subiect, găsiți aici: VIDEOREPORTAJ Povestea Victoriei, fetița născută într-un beci, în timpul bombardamentelor

Cele mai recente știri
Știri similare