Generalul (r), Virgil Bălăceanu, fostul reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, consideră că atunci când vorbim despre Revoluţia din Decembrie 1989 şi şi ce a însemnat Armata României în acele momente trebuie să facem o disctincţie foarte clară între Armata ca instrument de opresiune, sub jurământ, şi cea care a asigurat stabilitatea statului într-un moment de vid.
„Armata care era sub un jurământ în momentul în care au început mişcările iniţiate, prin acel Iaşi, fără să se reuşească, continuate la Timişoara şi apoi extinse în toată ţara, în Bucureşti mai ales pentru că punctul de apogeu al Revoluţiei de data asta îl reprezintă Bucureştiul, să analizăm postura extrem de dificilă a acestei dileme în care te situezi tu, ca militar, între jurământ şi a proteja viaţa cetăţenilor, dincolo de toate greşelile şi, sigur, nişte evidenţe ale unui exces de zel, dar ele sunt particularizate, nu sunt ale instituţiei în sine”, a declarat pentru News.ro generalul Virgil Bălăceanu.
Acesta a spus că fiecare român a suportat, mai mult sau mai puţin, rolul pe care îl are Armata României în decembrie 89 de a asigura stabilitatea şi funcţionarea statului în sine, într-un moment de vid de conducere foarte scurt, de până la 24 de ore.
”Armata a fost însă instituţia care a devenit absolut determinantă în trecerea la o perioadă foarte tulbure a democratizării României, proces pe care nu l-am încheiat nici acum. Deci noi trebuie să facem o distincţie fundamentală între ceea ce s-ar spune Armata ca instrument de opresiune, sub jurământ, şi această trecere sub opresiune a moralului foarte mare din instrumentul de forţă al statului, într-un instrument care a asigurat stabilitatea statului român prin preluarea indirectă a controlului. Nu putem face excepţie de un asemenea adevăr”, a afirmat Bălăceanu.
Armata ca instrument al lui Ceauşescu versus ”Armata e cu noi”
El a arătat că, într-o situaţie extrem de dificilă, Armata folosită de către Ceauşescu ca instrument de forţă devine un instrument care asigură continuitatea şi supravieţuirea statului român.
„De aici şi, sigur, momentul iniţial de respingere a Armatei scoase în stradă, iar ulterior de mare bucurie pe care toţi o manifestau prin acel „Armata este cu noi”, care are înţelesul că armata a fost cu România pentru a asigura continuitatea. Sigur că aici pot fi ample dezbateri prin cine s-a asigurat continuitatea. Nu armata a impus conducerea, nu armata a preluat conducerea statului, ci a asigurat continuitatea funcţionării instituţiilor statului”, afirmă Bălăceanu.
El aminteşte „momentul extrem de confuz, în plin război informaţional pe care URSS-ul, dar şi alţii, l-au aplicat statului român pentru o schimbare a puterii, nu neapărat a regimului”.
„Şi atunci nu este drept să interpretăm armata în decembrie 89, cum se face de cele mai multe ori, ca de opresiune. Chiar şi în privinţa fratricidului trebuie să înţelegem mai profund acest fenomen pentru că Armata în decembrie 89 era pregătită să riposteze în cazul unei agresiuni dinspre Vest. Informaţiile care veneau cel puţin în prima etapă până la alarma de luptă parţială când s-a primit în 17 decembrie indicativul „Radu cel Frumos”, dar chiar şi în perioada respectivă s-a crezut în multe unităţi ale Armatei că România este foarte probabilă să fie supusă unei agresiuni din afară, care avea similarităţi cu august 1968 (n. red – Invazia Cehoslovaciei de către forţe armate din cinci state membre în Pactul de la Varşovia, între care URSS). Nu ne pregăteam să ripostăm unei invazii şi unei agresiuni a NATO, ci din nou unei invazii şi agresiuni din partea URSS”, explică Bălăceanu.
Etapa „armatei gonflabile”
Potrivit generalului, după decembrie 89, Armata trece printr-un proces „destul de complex”, o etapă a unei „armate gonflabile”, pentru că la timp scurt după crearea mai multor structuri militare, a unor noi comandamente mai ales, Armata a trecut apoi, începând cu 1998, la o „restructurare dureroasă”, în condiţiile în care mulţi militari şi-au pierdut locul de muncă chiar dacă ei au primit compensaţii a căror valoare „s-a pierdut foarte repede în timp”. „Unele consecinţe din punct de vedere al moralului celor care au suportat această reducere masivă a armatei se mai simt şi la ora actuală”, spune generalul.
Bălăceanu menţionează că Armata devine apoi ambasadorul României prin misiunile în teatrele de operaţii în Balcanii de Vest, misiunile în Africa sub egida ONU, misiunile în Irak şi Afganistan, cu „sacrificiul de sânge” ştiut.
„În definitiv, Armata pregăteşte intrarea României în NATO şi prin aceasta, intrarea României în Uniunea Europeană. Vorbim de o aramată care nu s-a mai instruit pentru apărarea teritoriului naţional, ci a trebuit să-şi adapteze formele de pregătire a operaţiilor de tip expediţionar şi pregătirea din punct de vedere al interoperabilităţii”, afirmă Bălăceanu.
Degringolada pensiilor militare de stat
În acest context, generalul (r) aminteşte etapa privind „degringolada pensiilor militare de stat”.
„Sunt 15 ani de când s-a declanşat un întreg proces care continuă să afecteze onoarea şi demnitatea militarilor. La ora actuală, segmentul cel mai vitregit din punct de vedere al unor drepturi sunt militarii în rezervă şi retragere. (…) Nu avem solidaritatea din partea decidenţilor politici şi de asta s-a ajuns ca Armata, prin corpul rezerviştilor, să fie în stradă. Din păcate, nu este un lucru care să ţină de mentalitatea şi de aptitudinile noastre de militar, dar nu mai avem altă soluţie şi,în timp, Piaţa Victoriei se transformă într-o piaţă a rezerviştilor. Iată că armata – partea de corp în rezervă şi retragere – este desconsiderată”, spune generalul.
Eeşecul partidelor politice şi al unor instituţii ale statului
Bălăceanu mentţionează că cea care va fi chemată să restabilească ordinea şi stabilitatea, în condiţiile agravării situaţiei, este tot Armata.
„Să sperăm că nu va apărea aşa ceva, dar noi suntem într-un moment în care, prin acest eşec al partidelor politice şi al unor instituţii ale statului, antagonizăm segmente foarte importante ale populaţiei”, a spus Bălăceanu, avertizând că nu pot fi excluse mişcări sociale extrem de ample, „chiar cu note violente”.
Întrebat dacă chiar există un asemenea pericol în acest moment, Bălăceanu a răspuns că atunci când este vorba de statul român, trebuie luate în calcul orice tip de vulnerabilitate şi de ameninţare.
„Armata este ultima instanţă pe care o poate folosi statul român ca să aibă continuitate. Nici Ministerul de Interne, nici alte ministere nu au asemenea atribute şi asemenea capacitate. Armata reprezintă statul român în condiţii de criză, care trebuie să fie apărat din punct de vedere al stabilităţii sociale, al graniţelor, al independenţei şi suveranităţii. De asta noi trebuie să înţelegem să respectăm Armata României din perspectiva acelor două corpuri – în activitate şi în rezervă. Acum, în armata în rezervă includem în dezvoltare şi corpul rezerviştilor voluntari, care şi ei au devenit parte a instituţiei militare”, a mai spus generalul în rezervă Virgil Bălăceanu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
