Donald Trump s-a prezentat mereu ca un „făuritor al păcii”, dar în ultimele luni a fost martor și poate chiar complice la o decizie care ar putea schimba echilibrul în Orientul Mijlociu: atacul aerian al Israelului asupra Iranului. În ciuda retoricii sale pașnice, Trump a permis ca ofensiva să se desfășoare, iar acum Statele Unite se află în pragul unei decizii majore, notează Reuters.
În urmă cu aproximativ o lună, de pe scena unui forum de investiții din Arabia Saudită, președintele american Donald Trump a lansat un avertisment către Iran care s-a dovedit profetic.
„Nu vom permite niciodată ca America și aliații săi să fie amenințați de terorism sau de un atac nuclear”, le-a spus Trump celor prezenți, transmițând un mesaj conducerii de la Teheran. „Acum este momentul să aleagă. Acum. Nu avem mult timp de pierdut. Lucrurile se întâmplă într-un ritm foarte rapid.”
Ultimatumul din 13 mai a trecut aproape neobservat la acea vreme. Dar, în culise, președintele știa deja că un atac asupra Iranului ar putea fi iminent și că s-ar putea să aibă prea puțină putere pentru a-l opri, potrivit a doi oficiali americani.
Până la jumătatea lunii mai, Pentagonul începuse să elaboreze planuri detaliate de urgență pentru a sprijini Israelul în cazul în care acesta și-ar duce la capăt ambiția veche de a ataca programul nuclear iranian. În același timp, SUA redirecționaseră deja mii de arme defensive din Ucraina sfâșiată de război către Orientul Mijlociu, în pregătirea unui posibil conflict, potrivit unei surse occidentale și unei surse ucrainene.
Un proces lung și secret
Relatarea acestor săptămâni și zile care au precedat decizia lui Trump de a sprijini campania aeriană a Israelului se bazează pe interviuri cu peste o duzină de oficiali din administrație, diplomați străini și apropiați ai lui Trump, majoritatea vorbind sub protecția anonimatului pentru Reuters.
Portretul care se conturează este acela al unui proces lung și secret de pregătire și al unui președinte care, timp de mai multe săptămâni, s-a aflat între diplomație și sprijinul pentru acțiunea militară, fiind, în cele din urmă, convins parțial de un aliat ale cărui acțiuni nu le controla în totalitate.
Deși Trump s-a descris mereu ca un făuritor de pace, trimițându-l de mai multe ori pe emisarul său pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, în regiune pentru a încheia un acord diplomatic, mai mulți aliați politici apropiați îl împingeau să susțină un atac israelian asupra instalațiilor nucleare ale Iranului.
Iar serviciile de informații americane indicau că un atac unilateral israelian era posibil, chiar probabil, indiferent dacă Trump dorea sau nu să aștepte, potrivit a doi oficiali americani.
Chiar dacă nu este clar dacă premierul israelian Benjamin Netanyahu sau aliații mai agresivi ai lui Trump au obținut un „da” explicit, în zilele premergătoare atacului Trump nu mai era un „nu”, potrivit a doi oficiali americani și a unei surse israeliene. Această ambiguitate, susțin sursele, a încurajat Israelul să acționeze.
„A lăsat atacul să se întâmple”
La șapte zile de la izbucnirea conflictului Israel-Iran, Trump se confruntă cu o dilemă, afirmă Aaron David Miller, diplomat veteran care a consiliat șase secretari de stat pe politici pentru Orientul Mijlociu. Trump poate încerca din nou să obțină o rezolvare diplomatică, poate lăsa Iranul și Israelul „să se lupte între ele” sau poate interveni direct cu lovituri aeriene asupra uzinei subterane Fordow, un pas cu consecințe imprevizibile pentru regiune.
„Trump a lăsat atacul să aibă loc”, spune Miller, în prezent cercetător senior la Carnegie Endowment for International Peace. „S-a urcat pe tigru și acum îl călărește.”
Biroul premierului israelian, Casa Albă și delegația iraniană la ONU nu au comentat pentru Reuters. Teheranul a susținut constant că programul său nuclear are scopuri exclusiv pașnice, o afirmație respinsă de Washington.
Furtuna care se apropie
Unul dintre primele semnale că Trump ar putea aproba un atac israelian a apărut în aprilie. Pe 17 aprilie, într-o întâlnire cu ușile închise, ministrul apărării din Arabia Saudită i-a transmis președintelui iranian Masoud Pezeshkian un mesaj dur: să accepte oferta lui Trump de a negocia, pentru a evita riscul unui război cu Israelul.
Reuters nu a putut confirma dacă mesajul a fost transmis la cererea Washingtonului sau dacă Iranul l-a luat în serios. Privind înapoi, ar fi trebuit, notează publicația.
IDF (armata israeliană) și șeful Comandamentului Central al SUA, generalul Michael „Erik” Kurilla, discutau deja informații detaliate privind arsenalul iranian de rachete și programul nuclear, precum și măsurile necesare pentru apărarea trupelor americane și a Israelului.
SUA trimiteau arme către Israel potrivite pentru un război aerian. În mai, o livrare mare de rachete defensive destinată Ucrainei a fost redirecționată către Israel, provocând nemulțumire la Kiev și temeri privind lipsa de apărare în fața Rusiei.
De la Soleimani la Netanyahu
În primele luni ale mandatului său, Israelul prezentase deja Washingtonului o serie de opțiuni de atac. Trump refuzase atunci, preferând diplomația, dar apropiații spun că nu excludea complet forța militară.
În 2020, Trump ordonase deja un atac cu dronă care l-a ucis pe generalul iranian Qassem Soleimani. Ulterior, autoritățile americane au afirmat că Iranul a plănuit să-l asasineze pe Trump ca răzbunare, acuzație negată de Teheran.
Trump era sfâșiat între direcții contradictorii: unii aliați conservatori, precum Tucker Carlson, promovau ideea renunțării la războaiele externe, în timp ce alții, ca senatorul Lindsey Graham sau comentatorul Mark Levin, considerau un Iran nuclear o amenințare existențială. În acest timp el însuși se prezenta drept „unificator și făuritor de pace”.
„E un tango”
Un înalt oficial american a spus că lipsa progresului diplomatic, presiunea Israelului și apelurile aliaților duri l-au uzat treptat pe Trump.
Campania israeliană a început imediat după expirarea unui termen de 60 de zile impus de SUA pentru un acord cu Iranul. Administrația ar fi putut fi luată pe nepregătite dacă Israelul ataca singur, spun sursele, sau ar fi părut că se opune unui aliat apropiat.
În privat, Israelul a înțeles că Washingtonul va fi alături de el, chiar dacă în public Trump părea să-l evite pe Netanyahu.
- Pe 9 iunie, Trump și Netanyahu au vorbit la telefon. Trump nu a aprobat explicit atacul, dar nici nu l-a blocat.
- Pe 11 iunie, Washingtonul a înțeles că atacul era iminent. În aceeași zi, a început evacuarea parțială a ambasadei din Irak. A doua zi, SUA au trimis note diplomatice aliaților din regiune.
- În noaptea de 12 iunie, Israelul a lansat atacul. Trump și membrii cabinetului au urmărit desfășurarea evenimentelor în direct, din „camera JFK” a Casei Albe.
Atacul a reușit inițial, mai mulți consilieri ai liderului suprem Ali Khamenei au fost uciși, iar situri nucleare importante, avariate. La finalul weekendului, Israelul a luat în calcul asasinarea lui Khamenei, dar Trump s-a opus, potrivit a două surse americane.
Ce urmează?
În interiorul Partidului Republican, reacțiile au fost împărțite. Unii l-au acuzat pe Trump că a alimentat războiul. Și tabăra MAGA e divizată.
Serviciile americane de informații consideră că atacurile au întârziat programul nuclear iranian cu doar câteva luni. Un atac major asupra instalației Fordow, singura care ar necesita bombe penetrante, ar fi necesar pentru un impact decisiv. Doar SUA au acea capacitate. Trump a spus că ia în considerare un astfel de atac, dar intențiile sale rămân neclare după ce joi a anunțat că va lua o decizie în următoarele săptămâni.
Editor : M.I.
