China descrie activitatea sa spațială — inclusiv lansarea de sateliți extrem de manevrabili, sateliți echipați cu brațe robotizate și misiuni lunare — ca fiind non-militară. Însă oficialii din Statele Unite și Taiwan, precum și experți spațiali independenți, se tem că China nu face altceva decât să pună la cale „repetiții”, pentru când sateliții vor fi utilizați ca arme spațiale în primele zile ale unei invazii.
Vorbind la cea de-a 8-a Conferință anuală privind securitatea spațială, care a avut loc aici săptămâna aceasta, Holmes Liao, consilier principal al Agenției Spațiale din Taiwan, a declarat că recentele activități spațiale ale Chinei „nu sunt doar demonstrații logice, ci ar putea fi, poate, repetiții pentru viitoare operațiuni de proiectare spațială”, scrie Defense One.
Aceste activități includ utilizarea mai multor sateliți pentru a efectua manevre complexe – ceea ce generalul Michael Guetlein, comandantul adjunct al Forțelor Spațiale ale SUA, a descris în martie ca „lupte aeriene” în spațiu, un termen pe care Liao l-a repetat luni. Liao a povestit și despre un incident din ianuarie 2024, când China a lansat o rachetă de la Centrul de lansare a sateliților Xichang din provincia Sichuan: „Din cauza traiectoriei”, a spus el, „radarul taiwanez a detectat lansarea ca pe o rachetă care se apropia”.
Acest incident reflectă o tactică din ce în ce mai frecventă a Chinei: utilizarea exercițiilor militare, a lansărilor sau a patrulelor aeriene pentru a declanșa alarme în Taiwan. Săptămâna trecută, la forumul de securitate GLOBSEC – tot la Praga – ministrul de externe al Taiwanului, Chen Ming-tong, a declarat că operațiunile Chinei din „zona gri” sunt menite să pună la încercare pregătirea și capacitatea de reacție a Taiwanului – uneori epuizând literalmente operatorii radar sau piloții.
Termenul se referă la acțiuni coercitive care se situează sub pragul conflictului armat.
Chen a adăugat că China extinde tactici similare și asupra partenerilor Taiwanului, inclusiv Japonia. Recenta desfășurare a două portavioane în apropierea Japoniei „servește aceluiași scop – epuizarea capacității lor de a face față provocării”, a afirmat el.
La fel ca Liao, Chen a folosit cuvântul „repetiție” pentru a caracteriza intenția. „Această activitate nu pare a fi un exercițiu. Seamănă mai degrabă cu o repetiție pentru o invazie la scară largă”, a spus el.
Comportamentul Chinei în orbită reflectă strategia sa pe mare, a spus John Huth, directorul Oficiului pentru Spațiu și Contraspațiu al Agenției de Informații a Apărării.
Strategia Marea Chinei de Sud este mutată în spațiu
„Cred că Marea Chinei de Sud este exemplul perfect al ceea ce face PCC atunci când dezvoltă pârghii de influență”, a spus Huth. „Acolo erau pur și simplu atoli la care au adăugat nisip. Au creat un aerodrom, au exercitat influență asupra lui și acum îl apără cu navele lor de pază de coastă. Au făcut asta într-o zonă cu revendicări teritoriale suprapuse din partea vecinilor lor.”
Obiectivul final al Chinei ar putea fi extinderea acestei strategii în spațiu, unde teritoriul ar putea fi traiectoria orbitală a unui satelit, o constelație de sateliți sau chiar dominarea lunii, a spus Huth.
„Dacă sunt primii care aterizează pe lună și construiesc o bază cis-lunară, asta îi pune în poziția de conducere.”
Chen a spus că Taiwanul, la rândul său, se adaptează pentru a reduce oboseala și presiunea asupra resurselor.
„Nu avem suficiente nave și avioane pentru a face față provocării pe mare. Așadar, trebuie să găsim o modalitate mai inovatoare de a rezolva această problemă.”
Aceasta include utilizarea inteligenței artificiale pentru a analiza o gamă mai largă de date din sateliți și alte senzori, pentru a determina dacă manevrele Chinei sunt de rutină sau un precursor al unui atac.
Taiwan aplică aceeași analiză asistată de IA pentru a contracara tacticile chineze din zona gri în orbită, a spus Liao. Agenția Spațială din Taiwan construiește un centru de supraveghere spațială unde operatorii vor utiliza IA și date de conștientizare a situației spațiale pentru a interpreta mai bine manevrele sateliților și lansările de rachete.
Ambele misiuni necesită cantități mari de date, în special radar. Dar, în timp ce radarele terestre și maritime sunt comune, radarele spațiale sunt mult mai rare.
Tony Frazier, CEO al companiei de radare spațiale LeoLabs, a declarat că cererea de radare spațiale pentru urmărirea obiectelor în orbită este în creștere la nivel global.
„Vedem cerere în Asia. Am semnat [un memorandum de înțelegere] cu Singapore”, a spus Frazier. „Există și alte activități în curs de desfășurare, și văd oportunități similare apărând în Europa și Orientul Mijlociu”, pe lângă colaborarea continuă cu guvernul SUA.
Editor : Sebastian Eduard
