Timp de aproape patru decenii, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a navigat printre disensiuni interne, crize economice și războaie, dar atacurile fără precedent ale Israelului și Statelor Unite asupra Iranului reprezintă cea mai mare provocare de până acum, scrie CNN.
Decizia pe care o va lua în continuare va avea o importanță enormă pentru Iran și pentru restul Orientului Mijlociu. Dar costul atacului este atât de mare, încât opțiunile sale sunt puține. Este o încercare uriașă pentru un bărbat de 86 de ani, cu sănătatea în declin și fără un succesor desemnat.
Amploarea pagubelor provocate regimului lui Khamenei rămâne incertă, dar atacul a lovit în inima puterii sale. Garda Revoluționară Islamică, o forță militară cheie care susține idealurile Revoluției Islamice, a suferit pierderea unei serii de comandanți experimentați. Instalațiile nucleare ale Iranului, unde se îmbogățea uraniu aproape de gradul de armament, au fost grav avariate, iar oamenii de știință cheie care conduceau programul au fost asasinați.
Grupurile armate regionale ale lui Khamenei erau deja grav slăbite de atacurile israeliene, iar miliarde cheltuite pentru programul nuclear al regimului său au fost pierdute în 12 zile – o altă lovitură economică într-o perioadă marcată de sancțiuni și inflație galopantă.
Atacurile israeliene au fost atât de puternice încât Khamenei și-a ținut discursurile din timpul conflictului dintr-un loc secret, semnalând îngrijorarea persistentă cu privire la siguranța sa. El nu s-a numărat printre sutele de mii de persoane care au participat sâmbătă la funeraliile naționale ale comandanților militari și oamenilor de știință nucleari asasinați.
Și au trecut câteva zile de la intrarea în vigoare a încetării focului înainte ca liderul suprem să transmită un mesaj video provocator poporului iranian.
„Acest președinte (Donald Trump) a dezvăluit adevărul – a clarificat că americanii nu vor fi mulțumiți decât cu capitularea totală a Iranului, și nimic mai puțin”, a declarat Khamenei. De asemenea, în mod previzibil, el a declarat victoria asupra Israelului și a SUA – un mesaj care a declanșat o reacție dură din partea lui Trump.
„Uite, ești un om de mare credință, un om foarte respectat în țara ta”, a spus Trump. „Trebuie să spui adevărul. Ai fost bătut măr.”
Odată un lider agil, care folosea manevre politice și economice pentru a asigura supraviețuirea regimului său, Khamenei, acum îmbătrânit, guvernează un stat în declin și rigid. În contextul incertitudinii privind succesiunea sa, starea programului său nuclear și puterea grupurilor sale proxy, el se confruntă cu o alegere critică: să reconstruiască același regim sau să se deschidă într-un mod care ar putea amenința puterea sa.
Fără capitulare
De-a lungul deceniilor, Khamenei s-a confruntat cu o serie neîncetată de provocări care, împreună, i-au modelat regimul.
Moștenind o națiune care în 1989 era distrusă și izolată de războiul cu Irakul, el s-a confruntat cu sarcina dificilă de a resuscita economia și societatea fracturate. A trebuit să gestioneze disensiunile interne și rivalitățile din cercurile clericale complexe ale Iranului, să facă față presiunilor economice internaționale neîncetate, păstrând în același timp idealurile revoluționare de suveranitate și independență.
El a impus o represiune internă dură pe fondul scăderii sprijinului public, în special atunci când protestatarii pentru drepturile femeilor au manifestat timp de săptămâni întregi împotriva morții unei femei din cauza „poliției morale” și când au izbucnit proteste de masă în 2009 din cauza presupuselor fraude electorale.
Grupurile iraniene exilate au înființat mijloace de informare în masă care difuzează 24 de ore din 24 propagandă împotriva regimului, iar grupurile separatiste au divulgat secretele programului său nuclear. Agențiile de spionaj israeliene par să se fi infiltrat profund în Iran, asasinând oameni de știință din domeniul nuclear și lansând atacuri cibernetice împotriva infrastructurii iraniene.
Dar niciodată până acum țara sa nu a fost lovită de cea mai puternică armată din lume, iar un președinte american nu a vorbit despre posibila sa asasinare într-o postare pe rețelele de socializare.
Atacurile israeliene și americane asupra Iranului, mult așteptate, dar larg contestate, au marcat doar a doua oară de la Revoluția Islamică din 1979 când o națiune străină a atacat direct țara, după invazia Irakului sub Saddam Hussein în anii 1980.
Principalele pârghii externe ale lui Khamenei – un program nuclear avansat și o rețea de grupuri proxy care înconjoară Israelul – sunt acum paralizate.
Pe plan intern, Khamenei rămâne cea mai puternică figură din Iran, susținut de o bază loială și de instituții create pentru a-i proteja autoritatea. Cu toate acestea, în contextul în care Iranul se confruntă cu recentele atacuri și Khamenei se află în ascuns, liderul în vârstă ar putea intensifica represiunea pentru a păstra idealurile conservatoare ale revoluției.
„Doctrina iraniană a fost construită în jurul proiecției puterii în regiune și a descurajării adversarilor, dar prima a scăzut, iar a doua a eșuat. Având ca obiectiv minim supraviețuirea, regimul trăiește pentru a lupta în continuare, dar fără îndoială că este slăbit”, a declarat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran al International Crisis Group.
În mijlocul haosului, regimul iranian trebuie să abordeze acum aceste probleme interne și externe, a spus Vaez, ceea ce necesită „o regândire mai fundamentală decât cea pe care Khamenei este dispus să o ia în considerare”.
„Chiar dacă pe frontul militar este liniște, trebuie să existe o reglare de conturi în cadrul sistemului și, probabil, acuzații considerabile în culise. Eșecul serviciilor de informații a fost total, eșaloanele superioare ale armatei au fost eliminate, iar Iranul trebuie să se confrunte în continuare cu provocări profunde care au precedat războiul – o economie în dificultate, nemulțumiri sociale și politice profunde”, a spus Vaez.
Neîncredere profundă
Confruntat cu o presiune fără precedent și cu opțiuni din ce în ce mai puține, Khamenei, care a emis anterior o fatwa prin care renunța la dezvoltarea armelor nucleare, ar putea considera militarizarea programului nuclear al Iranului ca fiind cea mai bună formă de protecție. Parlamentul a semnalat săptămâna trecută intenția sa de a suspenda cooperarea cu agenția de control nuclear a Națiunilor Unite.
Dezvoltarea unei bombe nucleare ar reprezenta o schimbare majoră în poziția publică a Iranului – Israelul afirmă că ofensiva sa a avut ca scop împiedicarea Iranului să obțină o armă nucleară, dar Teheranul a insistat întotdeauna că programul său este pașnic.
Când a fost întrebat dacă ar lua în considerare bombardarea Iranului din nou în cazul în care rapoartele serviciilor de informații ar concluziona că Teheranul ar putea îmbogăți uraniu la niveluri îngrijorătoare, Trump a răspuns: „Sigur, fără îndoială, absolut”.
Trump a afirmat însă că „ultimul lucru la care se gândește Iranul este o armă nucleară”.
O posibilitate pentru Khamenei este să profite de ocazia oferită de rara unitate din Iran împotriva atacurilor Israelului, de exemplu prin introducerea de noi reforme. În discursul său, el a reflectat asupra acestui moment ca fiind unul de forță colectivă.
„Prin harul lui Dumnezeu, o națiune de aproape 90 de milioane de oameni a stat unită – cu o singură voce și un singur scop – umăr la umăr, fără diviziuni în cerințe sau intenții”, a spus el.
Dar, așa cum a susținut Vaez, Khamenei ar putea avea un apetit limitat pentru o regândire politică și economică fundamentală. Acest conservatorism ar putea exclude și o altă opțiune – acceptarea unei regiuni vecine în curs de încălzire și urmărirea unui nou acord cu Washingtonul.
Vecinii arabi ai Iranului au considerat întotdeauna politicile expansioniste ale Iranului drept o amenințare, dar mai recent au optat pentru refacerea relațiilor cu Teheranul și și-au exprimat dorința de a coopera pentru a evita conflictele costisitoare.
Însă neîncrederea lui Khamenei față de Occident, adâncită de abrogarea unilaterală a tratatului nuclear de către Trump în primul său mandat și de atacurile fără precedent ale Israelului din această lună – lansate cu două zile înainte ca o delegație iraniană să participe la o nouă rundă de negocieri cu SUA – lasă incertitudine cu privire la modul în care va aborda viitoarele negocieri.
Într-o încercare tot mai intensă de a readuce Teheranul la masa negocierilor, administrația Trump a discutat posibilitatea de a ajuta Iranul să acceseze până la 30 de miliarde de dolari pentru a construi un program nuclear civil de producere a energiei, să relaxeze sancțiunile și să elibereze miliarde de dolari din fondurile iraniene restricționate, a relatat CNN săptămâna aceasta, citând patru surse familiarizate cu problema. Trump a negat informația.
Dar dacă Trump dorește un acord cu Iranul, mesajele sale publice neortodoxe adresate lui Khamenei, inclusiv amenințarea implicită cu asasinarea acestuia, ar putea în cele din urmă să compromită negocierile, au declarat oficiali iranieni.
„Dacă președintele Trump dorește cu adevărat un acord, ar trebui să renunțe la tonul lipsit de respect și inacceptabil față de liderul suprem al Iranului, marele ayatollah Khamenei, și să înceteze să le rănească pe milioanele sale de adepți sinceri”, a scris vineri ministrul iranian de externe Abbas Araghchi pe X.
În ultimul său discurs, liderul suprem a proiectat o imagine de rezistență neclintită, semnalând Statelor Unite și Israelului – ambele puteri nucleare – că acțiunea militară nu poate singură să distrugă republica sa, afectată, dar încă fortificată. Însă, în condițiile unei succesiuni neclare la conducere și a pierderii pârghiilor sale puternice, el se confruntă acum cu sarcina de a garanta supraviețuirea Republicii Islamice pe care a moștenit-o.
Citește și:
ANALIZĂ „SS, Comintern și mafia la un loc”. Forța care-l păstrează pe Ali Khamenei în fruntea Iranului transformă eșecul în martiriu
Ayatollahul încolțit. Ali Khamenei, apărătorul nemilos al revoluției iraniene, e în situația pe care a încercat s-o evite toată viața
Editor : B.E.
