„Pride s-a transformat într-un marș funerar pentru regimul lui Orban”. Acesta a fost titlul unui editorial din HVG, unul dintre principalele publicații independente din Ungaria, care evaluează evenimentele de la sfârșitul săptămânii trecute.
Această evaluare este oarecum simplistă. Încă nu există nicio garanție că Viktor Orban și partidul său Fidesz vor pierde alegerile. Dar este incontestabil că Orbán a făcut un pas mare spre înfrângere, scrie Andrei Filippov pentru European Pravda.
Mai mult de 100.000 de oameni au ieșit în stradă – un număr incredibil pentru un marș pentru drepturile minorităților. Dar majoritatea au avut alte motivații. Ei au mărșăluit nu doar pentru valorile mândriei, ci mai degrabă pentru a-i arăta lui Orban că își pierde controlul asupra puterii.
Criză gravă
Ungaria nu a fost întotdeauna atât de ne-liberală cum am ajuns să o vedem sub Orban. Evenimentele Pride au avut loc în Budapesta încă din anii 1990. Cea de anul acesta a fost cea de-a 30-a aniversare a Pride.
În plus, în urmă cu peste 30 de ani, Viktor Orban și-a început cariera politică ca liberal, fondându-și partidul Fidesz ca o asociație liberală. Cu toate acestea, Orban a realizat ulterior că în Ungaria era mai avantajos să fii conservator. Astfel, el a inversat ideologia partidului său, introducând chiar în Constituția Ungariei amendamente pe care Bruxelles-ul le consideră homofobe.
În 2025, partidul de guvernământ din Ungaria a modificat din nou constituția, introducând o politică de „protecție a copiilor împotriva LGBT”.
Nu a existat nicio îndoială de la bun început că Parada Pride va fi, de asemenea, interzisă. Acesta a fost, în esență, scopul amendamentelor constituționale. Prim-ministrul maghiar a urmărit să transforme această interdicție într-o victorie în materie de relații publice, prezentându-se ca un apărător al națiunii de propaganda LGBTQ+.
Cu toate acestea, în loc de triumf, acest lucru a devenit un dezastru de imagine pentru Orban.
În primul rând, a creat o poveste mediatică: directivele guvernamentale din Ungaria nu mai erau luate în serios.
În al doilea rând, nu numai că directivele guvernamentale nu au mai funcționat, ci și amenințările.
„Să mulțumim poliției pentru minunatele fotografii pe care ni le-a făcut cu camera AI”, a spus primarul Budapestei Gergely Karácsony mulțimii de pe scenă.
„Dictatorul a încetat să mai fie temut și a început să fie ridiculizat – un semn bine cunoscut al declinului unui regim”, scrie editorialistul European Pravda.
În al treilea rând: Orban a transformat Pride într-un protest împotriva sa.
Mitingul de sâmbătă a fost de câteva ori mai mare decât edițiile anterioare ale Pride. Marea majoritate a participanților nu mai participaseră niciodată la un eveniment dedicat drepturilor LGBTQ+. De data aceasta, au venit pentru că protestul lor era îndreptat împotriva regimului lui Orban în ansamblu.
Autoritățile maghiare, confruntate cu o tendință negativă, au început să caute o cale de ieșire din această criză a opiniei publice. Și era clar că nu prea știau ce să facă.
O altă narațiune populară în mediile pro-guvernamentale a fost aceea că Pride a unit sprijinul pentru homosexuali și ucraineni.
Narațiuni șubrede
În cele din urmă, guvernul s-a oprit asupra acestei narațiuni: da, Pride a fost masivă, dar numai pentru că a fost susținută de toate partidele de opoziție, inclusiv de principalul rival al lui Orban, Péter Magyar.
Această explicație are un defect fatal: este în mod evident falsă, deoarece Péter Magyar, pe care Orban dorea cel mai mult să îl atace, a fost de fapt singurul lider important al opoziției care nu a participat la Pride, realizând că aceasta va fi folosită împotriva sa.
În ultimele luni, Magyar a evitat cu abilitate capcanele politice întinse de guvern și, de fiecare dată când apare o problemă sau un eveniment major în Ungaria, popularitatea sa crește – și s-a întâmplat și de această dată.
Analiștii politici maghiari sunt de acord că guvernul nu are nicio strategie de apărare. Nu are contraargumente atunci când Orban însuși unește atât de mulți oameni în opoziție încât devine imposibil să se ascundă.
Editor : Sebastian Eduard
