„Nu putem stabili o dată pentru Ziua Judecăţii de Apoi, dar analizând cei 5.000 de ani de (civilizaţie), putem înţelege traiectoria pe care o urmăm astăzi – iar autodistrugerea este foarte probabilă”, afirmă dr. Luke Kemp de la Centrul pentru Studiul Riscului Existenţial al Universităţii din Cambridge. „Sunt pesimist în privinţa viitorului”, spune el în noua sa carte, care acoperă ascensiunea şi prăbuşirea a peste 400 de societăţi, relatează The Guardian.
„Goliath’s Curse” (Blestemul lui Goliat – n.r.), noua carte a lui Kemp, a fost scrisă în şapte ani. Lecţiile pe care le-a desprins cercetătorul analizând cele 400 de societăţi în decursul a cinci milenii sunt adesea surprinzătoare: oamenii sunt fundamental egali, dar sunt conduşi spre prăbuşire de elite îmbogăţite şi obsedate de statut, în timp ce colapsurile din trecut au îmbunătăţit adesea viaţa cetăţenilor obişnuiţi, scrie News.ro.
Cu toate acestea, civilizaţia globală de astăzi este profund interconectată şi inegală şi ar putea duce la cel mai grav colaps social de până acum, spune el. Ameninţarea provine de la lideri care sunt „versiuni umblătoare ale triadei întunecate” – narcisism, psihopatie şi machiavellism – într-o lume ameninţată de criză climatică, arme nucleare, inteligenţa artificială şi roboţi ucigaşi.
Lucrarea este academică, dar australianul poate fi şi franc, cum ar fi atunci când expune modul în care ar putea fi evitat un colaps global. „Nu fi un nemernic” este una dintre soluţiile propuse, alături de trecerea la societăţi cu adevărat democratice şi de sfârşitul inegalităţii.
„Goliații”
Primul său pas a fost renunţarea la cuvântul „civilizaţie”, un termen pe care el îl consideră de fapt propagandă a conducătorilor. „Când te uiţi la Orientul Apropiat, China, Mesoamerica sau Anzi, unde au apărut primele regate şi imperii, nu vezi un comportament civilizat, ci război, patriarhat şi sacrificii umane”, spune el. Aceasta a fost o formă de regres evolutiv faţă de societăţile egalitare şi mobile de vânători-culegători, care împărţeau pe scară largă uneltele şi cultura şi au supravieţuit sute de mii de ani. „În schimb, am început să semănăm cu ierarhiile cimpanzeilor şi cu haremurile gorilelor”, notează el.
În schimb, Kemp foloseşte termenul de „Goliaţi” pentru a descrie regate şi imperii, adică o societate construită pe dominaţie, cum ar fi Imperiul Roman: statul este peste cetăţean, bogaţii sunt peste săraci, stăpânii sunt peste sclavi şi bărbaţii domină peste femei. El spune că, la fel ca războinicul biblic ucis de praştia lui David, Goliaţii au apărut în epoca bronzului, erau impregnaţi de violenţă şi adesea surprinzător de fragili.
Combustibilul goliaților
Statele Goliat nu apar pur şi simplu ca grupuri dominante care jefuiesc surplusul de hrană şi resurse, susţine el, ci au nevoie de trei tipuri specifice de „combustibil goliat”. Primul este un tip particular de surplus alimentar: cerealele. Acestea pot fi „văzute, furate şi depozitate”, spune Kemp, spre deosebire de alimentele perisabile. În Cahokia, de exemplu, o societate din America de Nord care a atins apogeul în jurul secolului al XI-lea, apariţia cultivării porumbului şi a fasolei a dus la o societate dominată de o elită de preoţi şi de sacrificii umane, spune el.
Al doilea combustibil al lui Goliat este armamentul monopolizat de un singur grup. Săbiile şi topoarele din bronz erau mult superioare topoarelor din piatră şi lemn, iar primii Goliaţi din Mesopotamia au urmat dezvoltarea lor, spune el.
Kemp spune că ultimul combustibil al lui Goliat este „terenul îngrădit”, adică locurile în care oceanele, râurile, deşerturile şi munţii împiedicau oamenii să migreze pur şi simplu departe de tiranii în ascensiune. Egiptenii antici, prinşi între Marea Roşie şi Nil, au căzut pradă faraonilor, de exemplu.
Istoria ca o poveste a crimei organizată
„Istoria este cel mai bine povestită ca o poveste a crimei organizate”, spune Kemp. „Este vorba de un grup care creează un monopol asupra resurselor prin folosirea violenţei asupra unui anumit teritoriu şi a unei anumite populaţii”, explică el.
Totuşi, în toţi Goliaţii se află seminţele propriului lor declin, potrivit lui Kemp. „Sunt blestemaţi şi asta din cauza inegalităţii”, crede istoricul. Inegalitatea nu apare pentru că toţi oamenii sunt lacomi. Nu sunt, spune el. Popoarele Khoisan din Africa de Sud, de exemplu, au împărţit şi păstrat terenuri comune timp de mii de ani, în ciuda tentaţiei de a acapara mai mult.
În schimb, puţinii oameni aflaţi în vârful „triadei întunecate” se angajează în curse pentru resurse, arme şi statut, spune el. „Apoi, pe măsură ce elitele extrag mai multă bogăţie de la oameni şi de pe pământ, ele fragilizează societăţile, ducând la lupte interne, corupţie, sărăcirea maselor, oameni mai puţin sănătoşi, expansiune excesivă, degradarea mediului şi luarea de decizii proaste de către o mică oligarhie. Coaja goală a unei societăţi este în cele din urmă spartă de şocuri precum bolile, războiul sau schimbările climatice”, a constatat cercetătorul.
Ce precede un colaps
Istoria arată că inegalitatea crescândă a bogăţiei precede în mod constant colapsul, spune Kemp, de la civilizaţia maya clasică din câmpia joasă până la dinastia Han din China şi Imperiul Roman de Apus. El subliniază, pe de altă parte, că în cazul cetăţenilor regimurilor rapace timpurii, colapsul le-a îmbunătăţit adesea viaţa, deoarece au fost eliberaţi de dominaţie şi impozitare şi s-au întors la agricultură. „După căderea Romei, oamenii au devenit de fapt mai înalţi şi mai sănătoşi”, arată el.
Dacă prăbuşirile unor societăţi în trecut au avut loc la nivel regional şi au fost adesea benefice pentru majoritatea oamenilor, un colaps astăzi ar fi global şi dezastruos pentru toţi. „Astăzi, nu avem imperii regionale, ci un singur Goliat global interconectat. Toate societăţile noastre acţionează în cadrul unui singur sistem economic global – capitalismul”, spune Kemp.
El citează trei motive pentru care prăbuşirea Goliatului global ar fi mult mai gravă decât evenimentele anterioare. Primul este că prăbuşirile sunt însoţite de valuri de violenţă, pe măsură ce elitele încearcă să-şi reafirme dominaţia. „În trecut, aceste bătălii se duceau cu săbii sau muschete. Astăzi avem arme nucleare”, spune el.
În al doilea rând, oamenii din trecut nu depindeau în mare măsură de imperii sau state pentru servicii şi, spre deosebire de astăzi, puteau reveni cu uşurinţă la agricultură, vânătoare şi cules. „Astăzi, majoritatea dintre noi suntem specializaţi şi depindem de infrastructura globală. Dacă aceasta se prăbuşeşte, vom cădea şi noi”, avertizează Kemp.
Triada întunecată
„Nu în ultimul rând, din păcate, toate ameninţările cu care ne confruntăm astăzi sunt mult mai grave decât în trecut”, spune el. Schimbările climatice din trecut care au precipitat colapsurile, de exemplu, au implicat de obicei o schimbare de temperatură de 1 °C la nivel regional. Astăzi, ne confruntăm cu 3°C la nivel global. Există, de asemenea, aproximativ 10.000 de arme nucleare, tehnologii precum inteligenţa artificială şi roboţii ucigaşi şi pandemii create artificial, toate surse de risc global catastrofal.
Kemp spune că triada trăsăturilor întunecate se confirmă astăzi. „Cei trei oameni cei mai puternici din lume sunt o versiune umană a triadei întunecate: Trump este un narcisist tipic, Putin este un psihopat rece, iar Xi Jinping a ajuns să conducă (China) fiind un maestru al manipulării machiavelice”.
„Corporaţiile noastre şi, din ce în ce mai mult, algoritmii noştri, seamănă, de asemenea, cu acest tip de oameni. Practic, ei amplifică ce este mai rău în noi”, adaugă autorul cărţii.
Agenții dezastrului
Kemp indică aceşti „agenţi ai dezastrului” drept sursă a traiectoriei actuale către colapsul societal. „Acestea sunt marile corporaţii şi grupuri psihopate care produc riscuri catastrofale la nivel global”, spune el. „Armele nucleare, schimbările climatice, inteligenţa artificială sunt produse doar de un număr foarte mic de grupuri secrete, extrem de bogate şi puternice, precum complexul militar-industrial, marile companii de tehnologie şi industria combustibililor fosili. Cheia este că nu este vorba despre întreaga umanitate care creează aceste ameninţări. Nu este vorba despre natura umană. Este vorba despre grupuri mici care scot la iveală ce este mai rău în noi, care concurează pentru profit şi putere şi aduc toate (riscurile)” – este teoria lui Luke Kemp.
Goliatul global înseamnă sfârşitul umanităţii, spune Kemp. Ca mutările finale ale unei partide de şah, el vede două rezultate posibile: autodistrugerea sau o transformare fundamentală a societăţii.
El crede că primul rezultat este cel mai probabil, dar spune că se poate evita colapsul global.
Cum se poate evita un colaps global
„În primul rând, trebuie să creaţi societăţi democratice autentice pentru a elimina toate formele de putere care duc la apariţia goliaţilor”, spune el. Asta înseamnă conducerea societăţilor prin adunări şi jurii ale cetăţenilor, ajutate de tehnologiile digitale pentru a permite democraţia directă la scară largă. Istoria arată că societăţile mai democratice tind să fie mai rezistente, subliniază el.
„Dacă ar fi existat un juriu de cetăţeni care să judece companiile de combustibili fosili atunci când au descoperit cât de multă distrugere şi moarte vor provoca produsele lor, credeţi că ar fi spus: «Da, daţi-i drumul, ascundeţi informaţiile şi lansaţi campanii de dezinformare»? Bineînţeles că nu”, spune Kemp.
Pentru a evita colapsul, este necesară totodată impozitarea averii, altfel bogaţii vor găsi modalităţi de a manipula sistemul democratic, crede el. „Aş limita averea la 10 milioane de dolari. Este mult mai mult decât are nevoie oricine. Un magnat petrolier celebru a spus odată că banii sunt doar un mod prin care bogaţii ţin scorul. De ce ar trebui să le permitem acestor oameni să ţină scorul cu riscul de a distruge întreaga planetă?”
Dacă juriile cetăţeneşti şi plafonarea averii par extrem de optimiste, Kemp spune că am fost îndoctrinaţi de mult timp de conducătorii care îşi justifică dominaţia, de la autoproclamaţii faraoni-zei ai Egiptului şi preoţii care pretindeau că ei controlează vremea, până la autocraţii care susţin că apără poporul de ameninţările străine şi titanii tehnologici care ne vând utopiile lor tehnologice. „Întotdeauna a fost mai uşor să ne imaginăm sfârşitul lumii decât sfârşitul giganţilor. Asta pentru că sunt poveşti care ne-au fost băgate în cap timp de 5.000 de ani”, subliniază el.
„Astăzi, oamenilor le este mai uşor să-şi imagineze că putem construi inteligenţă pe siliciu decât că putem face democraţie la scară largă sau că putem scăpa de cursa înarmărilor. Este o prostie totală. Bineînţeles că putem face democraţie la scară largă. Suntem o specie socială, altruistă şi democratică din fire şi avem cu toţii o intuiţie anti-dominaţie. Pentru asta suntem făcuţi”, continuă el argumentaţia.
Nu este o viziune de stânga
Kemp respinge sugestia că ar prezenta pur şi simplu o viziune de stânga asupra istoriei. „Nu există nimic inerent de stânga în democraţie”, spune el. „Nici stânga nu are monopolul luptei împotriva corupţiei, a responsabilizării puterii şi a asigurării că întreprinderile plătesc pentru daunele sociale şi de mediu pe care le provoacă. Asta înseamnă doar să facem economia noastră mai onestă”, susţine profesorul.
El are şi un mesaj pentru indivizi: „Colapsul nu este cauzat doar de structuri, ci şi de oameni. Dacă vrei să salvezi lumea, primul pas este să încetezi să o distrugi. Cu alte cuvinte: nu fi un nemernic. Nu lucra pentru marile companii tehnologice, producătorii de arme sau industria combustibililor fosili. Nu accepta relaţii bazate pe dominare şi împarte puterea ori de câte ori poţi”.
În ciuda posibilităţii de a evita colapsul, Kemp rămâne pesimist în ceea ce priveşte perspectivele omenirii. „Cred că este puţin probabil”, spune el. „Avem de-a face cu un proces de 5.000 de ani care va fi incredibil de dificil de inversat, având în vedere nivelurile crescânde de inegalitate şi de capturare a politicii de către elită. Dar chiar dacă nu ai speranţă, nu contează cu adevărat. Este vorba despre sfidare. Este vorba despre a face ceea ce este corect, de a lupta pentru democraţie şi pentru ca oamenii să nu fie exploataţi. Şi chiar dacă eşuăm, cel puţin nu am contribuit la problemă”, conchide el.
Editor : B.E.
