Timp de zeci de ani, China a păstrat o postură nucleară mult mai relaxată față de cea a Statelor Unite și a Uniunii Sovietice, fiind singura țară care s-a angajat să nu fie niciodată prima care folosește o armă nucleară într-un eventual conflict, indiferent de situație. Totuși, unele schimbări recente arată că Beijingul s-ar putea pregăti să implementeze una dintre cele mai periculoase practici din era Războiului Rece: lansarea unui contraatac nuclear imediat ce un atac nuclear inamic a fost detectat, înainte ca rachetele depistate să își lovească ținta.
LUA („launch under attack”), cunoscut și sub denumirea de LOW („launch on warning”), este o strategie care permite guvernului unei țări să autorizeze contraatacuri nucleare imediat ce detectează un posibil atac nuclear inamic, chiar înainte ca focoasele nucleare ale adversarului să explodeze pe teritoriul țării atacate.
Până acum, doar Statele Unite și Rusia au adoptat LUA. Washingtonul a explorat și alte opțiuni pentru a reduce rolul LUA în strategia sa nucleară în timpul mandatului lui Barack Obama, dar până la urmă nu a făcut nicio modificare.
În același timp, Rusia și-a extins scenariile în care ar putea să lanseze un răspuns nuclear imediat, ceea a redus drastic pragul oficial ce trebuie depășit astfel încât Kremlinul să considere că un contraatac nuclear este justificat: de la detectarea rachetelor balistice lansate de o țară inamică și până la obținerea de date concludente privind lansarea în masă a unor avioane, rachete sau drone inamice care intră în spațiul său aerian.
În timp ce unii diplomați chinezi au cerut public ca toate statele nucleare să respingă LUA, China pare că dezvoltă în secret infrastructura necesară pentru a putea adopta și ea această strategie, potrivit Foreign Policy.
Beijingul construiește un sistem de avertizare timpurie foarte complex ce va include sateliți cu infraroșu și radare terestre mari pentru a putea detecta potențiale atacuri.
„Launch under attack”, o strategie nucleară adoptată în timpul Războiului Rece care a devenit acum mult mai riscantă
Deși strategia LUA poate avea și anumite beneficii de descurajare, ea introduce noi riscuri foarte grave privind declanșarea inutilă a unui conflict nuclear.
LUA a fost întotdeauna o strategie riscantă, însă situația geopolitică din ultimele decenii face ca această doctrină să fie încă și mai periculoasă și complicată pentru China decât a fost pentru cele două superputeri nucleare din timpul Războiului Rece.
Liderii sovietici și cei americani trebuiau să monitorizeze doar rachete balistice care ar fi urmat traiectorii previzibile. Acum, însă, China va trebui să ia în considerare rachete avansate cu traiectorii ce pot fi schimbate în timp real, ceea ce complică procesul de evaluare a pericolului.
S-ar putea, de asemenea, să fie imposibil pentru China să determine dacă rachetele pe care le detectează sunt nucleare sau convenționale, ceea ce complică și mai mult răspunsul armatei chineze.
Apropierea geografică a Chinei de alte potențiale ținte ale Statelor Unite face ca riscul izbucnirii unui conflict nuclear să fie și mai mare. Rusia și Coreea de Nord au capacitatea de a lansa rachete strategice din regiuni apropiate de granița cu China – în timpul unei crize, sistemul de avertizare timpurie al Chinei s-ar putea să nu fie capabil să determine dacă rachetele detectate se îndreaptă înspre teritoriul său sau cel al statelor vecine.
Statele Unite și Rusia au avut de-a face cu o serie lungă de alarme false și incidente extrem de riscante care au dat naștere unora dintre cele mai periculoase momente din Războiul Rece.
Armata Chinei a pus ținta pe forțele nucleare ale Statelor Unite și dezvoltă un sistem de bombardament orbital
Dacă va adopta LUA, conducerea politică de la Beijing va trebui să renunțe la o parte din controlul absolut pe care îl deține acum asupra arsenalului nuclear. Din cauza timpului de reacție foarte limitat, armata chineză va prelua unele responsabilități privind planificarea contraatacurilor.
Strategii americani sunt îngrijorați de planurile Chinei de extindere a arsenalului său nuclear și a capacității armatei chineze de a lovi ținte aparținând forțelor nucleare ale Statelor Unite.
Washingtonul se teme și că Beijingul dezvoltă un sistem de bombardament orbital – o armă nucleară ce poate fi lansată în spațiu și care, apoi, poate fi direcționată rapid înspre ținte inamice, precum instalațiile critice de comandă și control ale forțelor nucleare sau asupra conducătorilor politici.
China se află la o răscruce de drumuri, iar calea pe care o va alege ar putea influența puternic amenințările nucleare cu care lumea se va confrunta în următoarele decenii.
Beijingul ar putea alege să copieze cele mai riscante aspecte ale strategiilor nucleare adoptate în timpul Războiului Rece sau să se concentreze pe o cale mai moderată de control și reținere strategică.
China ar trebui să nu uite că o țară nu rămâne în istorie doar cu lucrurile pe care alege să le facă, ci și cu cele la care are înțelepciunea să renunțe.
Editor : Raul Nețoiu
