Norvegienii merg la vot duminică și luni, într-o cursă strânsă, pentru a decide dacă să continue cu un guvern condus de Partidul Laburist sau să se îndrepte spre centru-dreapta, scrie BBC. Există doar patru milioane de alegători în acest stat membru fondator al NATO, care are graniță cu Rusia în zona arctică și face parte din piața unică a UE, dar nu este stat membru.
În ciuda populației sale reduse, Norvegia a avut de mult timp o influență disproporționată pe scena internațională, iar războaiele din Gaza și Ucraina, precum și tarifele comerciale impuse de SUA, au jucat un rol semnificativ în campania electorală.
Cu toate acestea, în ultima etapă a cursei, atenția s-a îndreptat către creșterea costului vieții și inegalitatea socială.
„Cheltuielile publice, școlile și infrastructura, infrastructura feroviară și construcția de drumuri, acest gen de lucruri”, spune Andreas, tatăl unui copil mic, despre ceea ce consideră a fi problemele cheie.
Această concentrare asupra problemelor interne a devenit evidentă în timpul festivalului politic de vară al Norvegiei, care a avut loc luna trecută în micul oraș Arendal.
În fiecare an, clasa politică norvegiană se alătură șefilor de companii, sindicatelor și publicului pe coasta de sud-est pentru o serie de discuții și întâlniri. De data aceasta, festivalul a început cu o dezbatere electorală televizată la nivel național, la care au participat toți principalii lideri politici.
Printre aceștia s-a numărat și prim-ministrul laburist Jonas Gahr Støre, în vârstă de 65 de ani, care aspiră la un al doilea mandat după ce, în 2021, s-a încheiat o perioadă de opt ani de guvernare conservatoare.
El se luptă cu provocarea reprezentată de un bloc format din două partide conservatoare: Partidul Progresului, populist de dreapta, condus de Sylvi Listhaug, în vârstă de 47 de ani, care a câștigat popularitate, și partidul Høyre al fostului prim-ministru Erna Solberg, care dorește să revină la putere.
Una dintre temele fierbinți ale campaniei a fost viitorul impozitului pe avere de 1%, pe care norvegienii îl plătesc dacă activele lor depășesc 1,76 milioane de coroane norvegiene (150.000 de euro sau 175.000 de dolari), deși există reduceri care acoperă trei sferturi din valoarea locuinței principale.
Sute de norvegieni înstăriți au părăsit deja țara în ultimii ani, mutându-se în Elveția, aparent din cauza impozitelor ridicate din țara lor natală.
Poate fi inversat acest exod?
Sylvi Listhaug a cerut abolirea impozitului pe avere și reducerea și a altor impozite, în timp ce conservatorii lui Solberg vor să elimine impozitul pe avere pentru ceea ce ei numesc „capital circulant”, cum ar fi acțiunile.
Partidul Laburist refuză să meargă atât de departe, dar a promis o revizuire amplă a sistemului fiscal. Fostul șef al NATO, Jens Stoltenberg, este responsabil de finanțe și avertizează împotriva creării unui sistem fiscal care să însemne că cei mai bogați din Norvegia ajung să plătească puține sau deloc impozite.
Sondajele de opinie dinaintea votului au plasat Partidul Laburist în frunte, înaintea Partidului Progresului al lui Listhaug și a conservatorilor, susținut parțial de „efectul Stoltenberg”.
Dar dacă forțele combinate de centru-dreapta vor câștiga, una dintre marile întrebări ale acestei alegeri este care dintre cei doi lideri de partid va fi prim-ministru.
Solberg, în vârstă de 67 de ani, care a fost prim-ministru timp de opt ani, a refuzat până acum să accepte ideea că rivalul său populist ar putea prelua funcția înaintea ei, sugerând că alegătorii o consideră o politiciană prea polarizantă.
Politica externă a fost rareori departe de campania electorală, iar ultimele săptămâni au fost dominate de o mișcare a fondului suveran de investiții al Norvegiei – cel mai mare din lume – de a renunța la investițiile în aproape jumătate din companiile israeliene pe care le deținea, din cauza unor presupuse încălcări ale drepturilor omului.
Fondul de 1,9 trilioane de dolari, constituit de-a lungul deceniilor din enormele resurse de petrol și gaze ale Norvegiei, este gestionat de banca centrală, dar trebuie să respecte anumite norme etice.
Confruntat cu dificultăți politice legate de războiul din Gaza, directorul executiv al fondului, Nicolai Tangen, a descris deciziile recente ale acestuia ca fiind „cea mai gravă criză din viața mea”.
Deși Norvegia face parte din NATO, nu a fost niciodată membră a Uniunii Europene.
Are acces la piața unică a UE prin calitatea sa de membru al Spațiului Economic European, așa că trebuie să respecte regulile acesteia. De asemenea, face parte din zona Schengen a UE, fără frontiere.
Războiul Rusiei în Ucraina poate că a apropiat Norvegia de vecinii săi europeni la mai multe niveluri, dar problema aderării la UE a fost abia atinsă în timpul campaniei electorale, deoarece partidele se tem să piardă votanți pe o temă atât de polarizantă.
„În Norvegia există încă un vot masiv împotriva aderării. Așadar, votanții nu sunt acolo”, a declarat jurnalistul Fredrik Solvang, unul dintre moderatorii dezbaterii televizate de la Arendal.
Pentru conservatorii lui Solberg, eforturile active în vederea aderării la UE reprezintă o politică fundamentală, dar aceasta ar trebui să se bazeze pe un referendum.
„Deci nu este vorba despre această campanie electorală”, a declarat ea pentru BBC. „Și, desigur, atâta timp cât nu vedem o evoluție mai clară către o majoritate în favoarea aderării la UE, niciunul dintre noi nu va iniția o nouă dezbatere despre referendum.”
„Partidul Laburist a fost întotdeauna pro-UE, dar nu este un subiect pe ordinea de zi astăzi”, a declarat ministrul de externe Espen Barth Eide.
„Nu exclud posibilitatea ca acest lucru să se întâmple în viitor, dacă vor avea loc evenimente majore, dar în acest moment, mandatul meu ca ministru de externe este de a încerca să mențin cât mai bine relația pe care o avem.”
O parte a dezbaterii televizate de la Arendal a constat într-o confruntare între liderii partidelor de aceeași orientare politică.
Când celor două partide de centru-dreapta – liberalii, care doresc aderarea la UE, și creștin-democrații, care se opun – li s-a oferit posibilitatea de a alege între steagurile UE și steagurile Pride în școli, aceștia au preferat să discute despre steaguri.
„Cred că, având în vedere situația geopolitică, viitorul este incert și cred că poate ar trebui să luăm discuția în serios”, a spus Iver Hoen, asistent medical.
Christina Stuyck, care are atât cetățenia norvegiană, cât și cea spaniolă, este de acord.
„Cred că politica norvegiană se comportă de parcă ar fi pe o insulă separată de restul lumii și nu ar fi afectată, dar este clar că este.”
Norvegia are un sistem politic care implică 19 circumscripții electorale bazate pe reprezentare proporțională și niciun partid nu poate guverna singur.
Pentru a forma o majoritate în Stortingul cu 169 de locuri, o coaliție are nevoie de 85 de locuri, iar guvernele minoritare sunt de mult timp comune în Norvegia.
Partidul Laburist al lui Støre a format un guvern minoritar împreună cu Partidul de Centru după ultimele alegeri, dar această coaliție bipartidă s-a destrămat în ianuarie, în urma unei dispute privind politicile energetice ale UE.
Blocul de centru-dreapta are propriile sale dezacorduri, astfel încât aceste alegeri ar putea să se încheie fără o majoritate clară atunci când voturile vor fi numărate luni seara.
Editor : B.E.
