În cazul unei leziuni cerebrale, până de curând nu exista o cale clară de recuperare și nici instrumente medicale sau terapii care să ajute creierul să își revină la normal. Lucrurile s-ar putea schimba, însă, după ce neurologii au început să testeze medicamente ce susțin procesul de refacere a creierului după un accident vascular cerebral sau un traumatism cranio-cerebral.
Primul lucru pe care Debra McVean a încercat să îl facă atunci când s-a trezit la spital în martie 2024 a fost să meargă la baie. Dar brațul ei stâng nu se mișca – la fel și piciorul ei stâng. Toată partea stânga a corpului ei era paralizată.
McVean a suferit un AVC. Cu câteva nopți înainte, un cheag de sânge i s-a blocat într-o arteră din gât, oprind fluxul de oxigen către creier. La RMN, o pată neagră se putea vedea în creier deasupra ochiului ei drept.
Câteva zile mai târziu, McVean a aflat despre un studiu clinic pentru o pastilă numită Maraviroc (un medicament antiretroviral folosit în tratarea infecției cu HIV) care ar putea ajuta creierul să se refacă. Ea era unul dintre potențialii candidați care puteau participa la acest studiu.
Femeia a acceptat până la urmă, știind că studiul i-ar putea ajuta și pe alții și că existau 50% șanse să o ajute și pe ea. „Nu voiam să fiu într-un scaun cu rotile toată viața.”
Neuronii pot să revină la viață
Neurologii învățau în trecut că este imposibil ca creierul să se refacă după ce a suferit leziuni grave. Totuși, în centrele de reabilitare, doctorul Thomas Carmichael, șeful catedrei de neurologie de la Școala de Medicină Geffen din cadrul Universității din California, a văzut cum pacienții care au suferit leziuni cerebrale învățau din nou să meargă, să apuce obiecte, să vorbească.
Cumva, creierul lor se vindeca și se adapta. Singura problema era că procesul de refacere se oprea prea repede. Leziunea determină un proces de creștere și plasticitate la nivelul creierului despre care nu se credea că este posibil decât în etapa sa de dezvoltare timpurie.
Neuronii revin la viață, formând noi rădăcini care se extind prin materia cenușie în încercarea de a restabili conexiunile rupte. Nu mulți dintre ei reușesc să ducă procesul până la capăt, dar uneori nu este nevoie decât de câțiva neuroni ca părți izolate ale creierului să fie reconectate.
Așa s-ar explica felul cum McVean s-a trezit într-o zi într-un centru de reabilitare, la o lună după ce a suferit atacul cerebral, și a descoperit că își poate roti degetul mare de la mâna stângă. Câteva zile mai târziu, ea putea să își miște încă un deget.
Un concept vechi de 70 de ani a fost dat peste cap
Cu toate că creierul se poate regenera, procesul este unul limitat. Foarte puțini supraviețuitori care au suferit un AVC ajung să se refacă de tot. Este ca și când, la un moment dat în timpul recuperării, creierul decide că vindecarea s-a încheiat și se întoarce la starea obișnuită.
Doctorul Carmichael își dorea ca procesul să continue, să stimuleze plasticitatea creierului și să îi permită să se vindece trecând dincolo de limitele naturale.
Timp de 70 de ani, specialiștii în neurologie au crezut că creierul nu își poate reface conexiunile distruse în urma unei leziuni cerebrale. Acum, „suntem pe cale să stimulăm această reconectare”, a spus doctorul canadian Sean Dukelow, care a devenit principalul cercetător ce se ocupă de studiul clinic cu Maraviroc.
Medicamentul nu este perfect, potrivit lui Carmichael. De aceea, cel mai important lucru nu este atât medicamentul în sine, cât aprofundarea înțelegerii sistemelor de refacere a creierului ce va forma baza viitoarelor terapii.
Va mai dura mulți ani până când noile „pastile de neuroreabilitare” vor ajunge pe piață, dar odată aprobate, acestea ar putea schimba nu doar tratamentul pe care îl primesc pacienții cu leziuni cerebrale, ci și felul în care aceștia își pot imagina propriul lor viitor.
Creierul se adaptează la noua realitate
McVean nu știe dacă pastilele pe care le-a primit erau Maraviroc, întrucât studiul va mai dura încă doi ani, dar ceea ce știe este că creierul ei continuă să se reorganizeze și să se adapteze la noua realitate, la mai bine de un an de când a suferit atacul cerebral.
În luna mai, pacienta a ridicat o greutate de jumătate de kilogram cu mâna stângă – ceva ce i-ar fi fost imposibil cu șase luni în urmă. Femeia poate să se deplaseze singură în scaunul cu rotile până la bucătărie ca să își facă o cafea și se poate urca pe scări folosind o orteză.
McVean a observat de curând că degetele sale de la mâna stângă au devenit mai mobile. „Nu le mai simt ca și când nu mi-ar aparține.”
Editor : Raul Nețoiu
