Guvernele europene cu probleme financiare, care doresc să impoziteze mai puternic persoanele bogate pentru a acoperi deficitele din finanțele publice și a remedia inegalitățile crescânde, ar putea avea surpriza să constate că impozitele directe pe avere nu sunt cea mai eficientă soluție. Istoria arată că impozitele directe pe avere generează rareori venituri semnificative și adesea nu își ating obiectivele principale, afirmă experții fiscali și economiștii citați de Reuters. Aceștia indică o serie de opțiuni mai eficiente, printre care un mai mare control al câștigurilor de capital, impozitele pe moșteniri și taxele de ieșire pentru cei care încearcă să se mute într-un paradis fiscal.
Impozitele pe avere tind să genereze venituri reduse pentru guverne
„Preocupările legate de inegalitatea bogăției nu implică faptul că guvernele ar trebui să utilizeze impozite pe averea netă”, a afirmat FMI într-un ghid recent destinat guvernelor. „Îmbunătățirea impozitelor pe veniturile din capital tinde să fie atât mai echitabilă, cât și mai eficientă”
Pe continentul european, Elveția, Spania și Norvegia au diferite forme de impozitare a averii pentru deținătorii de active peste un anumit nivel, iar Franța și Marea Britanie dezbat ideea reducerii deficitului bugetar.
Rata medie a impozitului pe venit în cele 38 de țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a scăzut de la 66% în 1980 la 43% în prezent.
Și la vârful societății, cei mai bogați 0,0001% dintre contribuabili nu plătesc aproape deloc impozite în țări precum Franța și Țările de Jos, deoarece își pot plasa activele în holdinguri, potrivit unui studiu realizat de profesorul Gabriel Zucman de la Paris School of Economics. El a fost inițiatorul unei propuneri de impozitare a averii cu 2% pentru cei mai bogați 0,01% din Franța în bugetul pentru 2026, propunere care este în prezent dezbătută de politicieni.
„Trebuie să ne asigurăm că miliardarii plătesc cel puțin la fel de mult ca alte grupuri sociale”, a declarat Zucman pentru Reuters. „Este o chestiune fundamentală de justiție și respect pentru principiile fundamentale ale echității fiscale.”
Însă impozitarea stocului de active al unei persoane nu este singura sau poate nici cea mai bună modalitate de a atinge acest obiectiv, conform agenției externe de presă. Aceste impozite generează, de obicei, venituri modeste, reprezentând doar câteva zecimale din Produsul Intern Brut. Acest lucru se datorează unui fapt simplu: contribuabilii, în special cei extrem de bogați, își pot proteja cu ușurință activele plasându-le în afaceri sau trusturi, în bunuri scutite de impozit sau greu de evaluat, cum ar fi antichitățile, sau chiar transferându-le în paradisuri fiscale. Asta în condițiile în care numărul țărilor care aplică un impozit pe avere a scăzut în ultimii 35 de ani.
Capitalul beneficiază de condiții mai favorabile
În plus, impozitul pe avere se aplică, în general, tuturor tipurilor de avere la aceeași rată, penalizând efectiv pe cei care dețin active cu randament mai mic. În schimb, impozitul pe veniturile obținute din capital, cum ar fi dividendele și câștigurile de capital, care sunt profiturile realizate la vânzarea unui activ, se aplică asupra randamentelor reale.
Deoarece acestea sunt, în general, supuse unui impozit mai mic decât veniturile din muncă, susținătorii impozitelor pe avere consideră că există posibilități de schimbare.
„Tratamentul fiscal favorabil al câștigurilor este un factor important al ratelor efective scăzute de impozitare în rândul persoanelor cu venituri mari”, a afirmat OCDE într-un raport publicat la începutul acestui an.
Veniturile din câștiguri de capital și dividende sunt impozitate la o rată fixă scăzută în țări precum Franța, Germania, Italia, Coreea de Sud și Japonia.
Unii economiști susțin că impozitele reduse pe capital încurajează economisirea, investițiile și antreprenoriatul, deși cercetările OCDE arată că aceste obiective ar putea fi atinse și prin alte mijloace, cum ar fi scutirile fiscale țintite.
Remediile includ eliminarea scutirilor pentru câștigurile de capital, cum ar fi cele din domeniul imobiliar, și asigurarea că acestea sunt impozitate, cel târziu, atunci când activele sunt moștenite sau când contribuabilul părăsește țara, în special pentru a se stabili într-un paradis fiscal, potrivit cercetărilor OCDE și FMI.
„Impozitul pe moarte poate da o nouă viață economiei”
Impozitul pe moștenire, denumit uneori peiorativ „impozitul pe moarte”, este atât echitabil, cât și eficient, potrivit OCDE. Cercetătorii săi susțin că acesta prezintă avantaje față de impozitul pe avere, cum ar fi faptul că nu descurajează oamenii să economisească pentru bătrânețe sau, dacă există scutiri adecvate, să-și asigure un viitor copiilor lor.
Detractorii spun că bunurile moștenite au fost deja impozitate atunci când veniturile au fost obținute. Ei subliniază faptul că 1% dintre cei mai bogați contribuie deja cel mai mult la bugetul de stat în majoritatea țărilor importante.
Deși majoritatea economiilor dezvoltate impozitează averea moștenită, nu toate utilizează pe deplin acest instrument. Cele mai multe nu impozitează câștigurile de capital nerealizate și acordă deduceri generoase pentru activele comerciale.
În Italia, Polonia și, până la un anumit prag, Coreea de Sud, moștenitorii nu plătesc niciun impozit pe afacerile pe care le moștenesc. În Irlanda, Spania și Germania există scutiri foarte mari.
Într-un mediu global competitiv, factorii de decizie politică trebuie să găsească un echilibru între creșterea veniturilor fiscale și evitarea plecării persoanelor bogate în alte jurisdicții, spun experții fiscali. Cu toate acestea, grupul de activiști fiscali Tax Justice Network susține că toată lumea ar avea de câștigat de pe urma reducerii decalajului de bogăție.
„Unul dintre factorii care subminează rezultatele sociale pentru toată lumea, inclusiv pentru cei mai bogați, este inegalitatea… Inegalitățile mari subminează creșterea economică. Ele subminează speranța de viață la toate nivelurile”, a concluzionat Alex Cobham, directorul executiv al Tax Justice Network.
Editor : C.A.
