Hărţi contemporane şi istorice, obiecte personale care evocă activitatea de teren a geologului român Ludovic Mrazec, unul dintre întemeietorii şcolii româneşti de geologie, harta geologică a Lunii, o reproducere a hărţii lui William Smith din 1815, considerată prima hartă geologică naţională din lume, vor putea fi văzute şi analizate într-o expoziţie temporară la Muzeul Hărţilor din Bucureşti, din 25 septembrie.
Expoziţia temporară „Hărţile geologice: ferestre către adâncurile Pământului”, curatoriată de cercetătorul Răzvan Caracaş şi muzeograful Eugen Grama, va fi deschisă la Muzeul Hărţilor până la 7 decembrie.
Expoziţia îşi propune să prezinte publicului o altă perspectivă asupra solului pe care păşim, prin intermediul hărţilor geologice şi al informaţiilor inedite pe care acestea le conţin. Cum se citeşte o astfel de hartă? Ce instrumente sunt folosite pentru realizarea sa? Ce presupune profesia de geolog? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care încearcă să răspundă curatorii expoziţiei prin selecţia de hărţi contemporane şi istorice, obiecte personale care evocă activitatea de teren a geologului român Ludovic Mrazec, unul dintre întemeietorii şcolii româneşti de geologie, precum şi alte piese reprezentative: un glob terestru geologic, o busolă geologică, eşantioane mineralogice şi harta geologică a Lunii.
Încă de la formarea sa, acum cca. 4,5 miliarde de ani, suprafaţa Pământului se află într-o continuă transformare. Crusta sa este fragmentată în plăci tectonice, aflate într-o mişcare lentă, dar constantă, iar procesele tectonice rezultate determină formarea şi remodelarea continentelor, a lanţurilor muntoase şi a bazinelor oceanice.
Acest proces constant dintre litosferă, atmosferă, hidrosferă şi biosferă a condus la o diversitate extraordinară de roci şi minerale. Hărţile geologice sintetizează şi reprezintă riguros această varietate şi complexitate. Expoziţia propune o incursiune în adâncurile Pământului şi invită vizitatorul să descopere o nouă perspectivă asupra solului pe care păşim. Dintre lucrările de referinţă ale acestei expoziţii se remarcă Harta geologică a României din 1978 – rodul muncii de mai multe decenii a geologilor români. Totodată, vor fi expuse două hărţi geologice ale României din 1890, printre primele reprezentări de acest fel pentru teritoriul românesc. Acestea sunt semnate de Grigore Ştefănescu, profesor la Universitatea din Bucureşti şi fondator al şcolii geologice româneşti, respectiv de Matei Drăghiceanu, geolog şi cartograf. Vizitatorii vor regăsi şi o reproducere a hărţii lui William Smith din 1815, considerată prima hartă geologică naţională din lume.
Răzvan Caracaş este absolvent al Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti. A obţinut titlu de doctor la Universitatea Catolică din Louvain (Belgia) cu o cercetare axată pe proprietăţile fizice ale cristalelor modulate. Activitatea sa în fizica mineralelor la presiuni înalte a debutat la Universitatea din Minnesota (SUA) şi a continuat în cadrul Carnegie Fellowship la Carnegie Institution of Washington (SUA) şi al Humboldt Fellowship la Universitatea din Bayreuth (Germania). În prezent este cercetător la Institutul de Fizica Pământului din Paris şi cercetător invitat la Institutul de Cercetări al Universităţii din Bucureşti. Răzvan Carcaş studiază interiorul Pământului şi al altor planete, formarea Lunii, formarea şi evoluţia atmosferei primitive.
Eugen Grama este muzeograf în cadrul Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, licenţiat al Facultăţii de Geografie din Bucureşti şi absolvent al unui program de master în domeniul planificării teritoriale. Printre interesele sale profesionale se regăsesc geografia istorică, cartografia şi istoria ecleziastică, cu precădere istoria Bizanţului.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
