Planul în 20 de puncte pentru pace în Fâșia Gaza, anunțat de președintele american Donald Trump în cadrul unei conferințe de presă comune cu premierul Benjamin Netanyahu, se apropie de așteptările create de Trump. Este o încercare îndrăzneață de a aborda toate problemele care trebuie rezolvate pentru a se ajunge la o pace durabilă în Gaza, scrie cercetătorul Ian Parmeter, specializat în Studii privind Orientul Mijlociu, de la Universitatea Națională Australiană, într-o analiză pentru The Conversation.
Ar putea funcționa?
Ambele părți, Israel și Hamas, sunt obosite de război. De-a lungul istoriei, numeroase războaie s-au încheiat pur și simplu atunci când ambele părți erau prea epuizate pentru a continua. Două treimi dintre israelieni doresc încetarea războiului și, deși sondajele în rândul palestinienilor sunt dificile, este clar că și ei doresc încetarea devastării și suferinței din Gaza.
Așadar, acest plan, în ciuda limitărilor sale, ar putea veni la momentul potrivit.
Cu toate acestea, există multe întrebări fără răspuns cu privire la fezabilitatea planului și la măsura în care acesta are șanse de succes. Având în vedere istoria violentă a Orientului Mijlociu, este imposibil să fim optimiști în acest moment.
Iată cinci motive principale de îngrijorare
1. Lipsa încrederii
În prezent, nu există nicio încredere între cele două părți. Iar mai multe aspecte ale planului sunt atât de vagi, încât există un risc mare ca ambele părți să se acuze reciproc de încălcarea promisiunilor.
Ultimul armistițiu între cele două părți a durat doar două luni, înainte ca Netanyahu să se retragă, acuzând Hamas că nu a eliberat mai mulți ostatici înainte ca negocierile privind următoarea fază să poată continua.
2. Planul este asimetric
Acordul favorizează mai mult Israelul decât Hamas. Hamas este, în esență, rugat să renunțe la toți ostaticii israelieni pe care îi mai deține și la toate armele sale în același timp, ceea ce îl face complet lipsit de apărare.
Hamas, care nu are încredere în Israel și în Netanyahu în special, se poate teme că liderul israelian ar putea profita de această ocazie pentru a-l ataca din nou, fără să se preocupe de soarta ostaticilor.
Hamas nu a fost invitat să negocieze termenii acordului. Acum se confruntă cu un ultimatum: să accepte termenii sau Israelul va „termina treaba”.
Având în vedere asimetria planului, Hamas ar putea decide că riscurile acceptării acestuia depășesc potențialele beneficii, în ciuda ofertei de amnistie pentru luptătorii Hamas care depun armele.
Israelului i se cere să facă unele compromisuri în cadrul planului. Dar cât de realiste sunt acestea?
De exemplu, acordul prevede un viitor în care Autoritatea Palestiniană (AP) poate „prelua în mod sigur și eficient controlul asupra Gazei”. Netanyahu a declarat anterior că nu va accepta acest lucru.
De asemenea, ar fi foarte dificil pentru Netanyahu să accepte „o cale credibilă către autodeterminarea și statalitatea palestiniană”, așa cum se prevede în plan. El a respins ferm acest lucru în trecut, cel mai recent în discursul său provocator adresat Adunării Generale a ONU săptămâna trecută.
3. Lipsesc detalii importante
Strategia de implementare a planului este extrem de vagă. În acest stadiu, nu știm nimic despre „Forța internațională de stabilizare” care ar înlocui armata israeliană după retragerea acesteia din Gaza.
Care țări ar participa? Este evident că ar fi o misiune plină de pericole pentru personalul implicat. Netanyahu a menționat anterior că o forță arabă ar prelua controlul în Gaza, dar niciun stat arab nu s-a oferit încă să facă acest lucru.
De asemenea, planul nu prevede un calendar pentru reformele Autorității Palestiniene și nici detalii despre ceea ce ar implica aceste reforme.
Probabil că ar fi nevoie de noi alegeri pentru a instala un lider credibil în locul actualului președinte Mahmoud Abbas. Dar modul în care s-ar realiza acest lucru și dacă populația din Gaza ar putea participa la alegeri rămân încă necunoscute.
În plus, detaliile privind autoritatea civilă care ar supraveghea reconstrucția Gazei sunt foarte neclare. Tot ce știm este că Trump s-ar numi pe sine președinte al „Consiliului pentru pace”, iar fostul prim-ministru britanic Tony Blair ar fi, de asemenea, implicat într-un fel.
Pentru a fi eficient, acest consiliu ar avea nevoie de încrederea absolută a guvernului Netanyahu și a Hamas. Încrederea este întotdeauna deficitară în Orientul Mijlociu.
Citește și:
ANALIZĂ Actorii cheie în planul lui Trump pentru Fâșia Gaza. Relația din culise dintre Tony Blair și Jared Kushner, considerată esențială
4. Nicio mențiune despre Cisiordania
Cisiordania este în mod clar un punct fierbinte. În fiecare zi au loc dispute și ciocniri între coloniștii israelieni și locuitorii palestinieni, care probabil se vor agrava.
Chiar luna trecută, guvernul israelian a aprobat definitiv un plan controversat de construire a unei noi colonii care ar diviza efectiv Cisiordania în două, făcând imposibilă crearea unui viitor stat palestinian contiguu.
Cisiordania trebuie să fie în centrul oricărei înțelegeri globale între Israel și Palestina.
5. Cabinetul de dreapta al Israelului rămâne un obstacol
Acesta ar putea fi factorul decisiv care va duce la eșecul acordului: membrii de dreapta ai cabinetului lui Netanyahu, Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir, au declarat că nu vor accepta nimic mai puțin decât distrugerea completă și eliminarea Hamas.
Și, deși Hamas ar fi dezarmat și marginalizat politic în cadrul acestui plan, ideologia sa ar rămâne intactă, la fel ca un număr semnificativ de luptători ai săi.
Deci, are acest plan vreo șansă?
Dacă Hamas acceptă planul lui Trump, am putea avea în curând răspunsurile la mai multe dintre aceste întrebări.
Dar va fi nevoie de mult efort din partea Statelor Unite pentru a menține presiunea asupra Israelului să respecte acordul. Principalii mediatori palestinieni, Qatar și Egipt, ar trebui, de asemenea, să mențină presiunea asupra Hamas, astfel încât acesta să nu încalce condițiile.
Netanyahu presupune probabil că vor exista suficiente căi de ieșire pentru a se retrage din acord dacă Hamas nu îl respectă. Netanyahu a făcut deja acest lucru o dată, când s-a retras din acordul de încetare a focului în martie și a reluat operațiunile militare ale Israelului.
În discursul său energic din fața unei săli parțial goale a Adunării Generale a ONU săptămâna trecută, Netanyahu nu a dat de înțeles că ar intenționa să renunțe la vreuna dintre liniile roșii pe care le stabilise anterior pentru a pune capăt războiului. De fapt, el a condamnat statele care recunosc statul palestinian și a promis că „Israelul nu vă va permite să ne impuneți un stat terorist”.
Având în vedere acest lucru, Netanyahu nu ar fi fost de acord cu planul lui Trump dacă liderul american nu ar fi exercitat presiuni asupra lui. În același timp, Trump a declarat la conferința de presă cu Netanyahu că, dacă Hamas nu respectă acordul sau refuză să îl accepte, Israelul va avea sprijinul său deplin pentru a termina treaba împotriva Hamas.
Această promisiune ar putea fi suficientă pentru ca Netanyahu să-i convingă pe Smotrich și Ben-Gvir să susțină planul – pentru moment.
Editor : B.E.
