Conform legislației actualizate, statutul de „salariat de noapte” este atribuit angajaților care lucrează minimum trei ore în intervalul 22:00-06:00 sau care cumulează cel puțin 30% din programul lunar în această perioadă. Aceștia beneficiază de dreptul de a alege modalitatea de compensare a muncii nocturne: fie printr-un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, fie prin reducerea programului de lucru cu o oră, fără diminuarea salariului. În plus, legislația prevede protecția unor categorii vulnerabile de angajați, care nu pot fi obligați să presteze muncă de noapte.
Cum este definită munca de noapte
Conform Legii: Munca prestată între orele 22:00 – 6:00 este considerată muncă de noapte. Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
- salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
- salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.
Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
Durata normală a timpului de lucru pentru salariații de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil și numai în situația în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În situația prevăzută mai sus, angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore. Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Drepturile salariaților: Angajații pot solicita să fie plătiți pentru munca de noapte
Salariații de noapte pot beneficia:
- fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
- fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
Salariații care urmează să desfășoare muncă de noapte în condițiile prevăzute de lege sunt supuși unui examen medical gratuit înainte de începerea activității și, după aceea, periodic. Condițiile de efectuare a examenului medical și periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.
Salariații care desfășoară muncă de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți.
Cine nu poate presta muncă de noapte
Nu pot presta muncă de noapte:
- Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani;
- De asemenea, conform legii, nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează, precum și persoana singură din familia monoparentală
Cum este definită norma de muncă pentru un angajat
Potrivit legii, norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operațiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condițiile unor procese tehnologice și de muncă determinate. (Norma de muncă se exprimă, în funcție de caracteristicile procesului de producție sau de alte activități ce se normează, sub formă de norme de timp, norme de producție, norme de personal, sferă de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activități.)
Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfășurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.
Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariați și se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator după consultarea sindicatului reprezentativ ori, după caz, a reprezentanților salariaților.
Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează:
- 1 și 2 ianuarie: prima și a doua zi de Anul Nou;
- 6 ianuarie: sărbătoarea de Bobotează;
- 7 ianuarie: Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul;
- 24 ianuarie: Ziua Unirii Principatelor Române;
- Vinerea Mare, prima și a doua zi de Paște;
- 1 mai;
- 1 iunie;
- prima și a doua zi de Rusalii;
- 15 August: dormirea Maicii Domnului;
- 30 noiembrie: Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
- 1 decembrie: Ziua Națională a României;
- prima și a doua zi de Crăciun;
Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili și alte zile libere. Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților.
Editor : C.S.
