Actuala strategie de securitate a SUA, un document emis de fiecare administrație prezidențială americană pentru a preciza prioritățile sale în materie de politică externă, reflectă accentul pus pe opiniile și activitățile actualului președinte Donald Trump. Documentul laudă presupusele realizări ale administrației Trump într-un mod care ar fi mai potrivit într-un discurs de campanie, arată o analiză semnată de Laura Hood pentru The Conversation. În numeroase puncte, documentul îl laudă pe Donald Trump pentru că a răsturnat concepțiile tradiționale și a stabilit o nouă direcție pentru politica externă a SUA. Din acest document, trei teme ies în evidență.
Aceste documente trebuie publicate în mod obligatoriu de Congres și sunt redactate, de obicei, de un comitet. Cu toate acestea, ele poartă semnătura președintelui și servesc, de obicei, ca o sinteză a viziunii actualului comandant suprem al SUA asupra lumii.
Poate chiar mai mult decât orice strategie de securitate națională anterioară, aceasta reflectă accentul pus pe opiniile și activitățile actualului președinte. Documentul laudă presupusele realizări ale administrației Trump într-un mod care ar fi mai potrivit într-un discurs de campanie. Și, în numeroase puncte, îl laudă pe Donald Trump pentru că a răsturnat concepțiile tradiționale și a stabilit o nouă direcție pentru politica externă a SUA.
Trei teme ies în evidență. Prima este că, contrar unor afirmații, Trump nu este un izolaționist. El nu dorește să retragă complet SUA din implicările externe. Dacă ar face acest lucru, nu ar avea sens să se laude că a negociat opt acorduri de pace sau că a afectat programul nuclear al Iranului, arată analiza.
„Amenințări” la adresa Occidentului
La fel ca documentele tradiționale privind strategia de securitate națională, cel mai recent prezintă în continuare SUA ca având o responsabilitate pentru pacea și prosperitatea globală. Dar, în cadrul acestui domeniu larg de competență, documentul are un nou set de priorități.
Cea mai frapantă este concentrarea asupra emisferei occidentale. În timp ce administrațiile recente au identificat stăvilirea Chinei ca prioritate cheie, Trump promite că va „restabili supremația americană în emisfera occidentală”. Cu toate acestea, singurele „amenințări” concrete pe care documentul le identifică ca provenind din regiune sunt cartelurile de droguri și fluxurile de migranți ilegali.
Din punctul de vedere al administrațiilor anterioare, acest lucru nu are prea mult sens. Politica externă a SUA s-a preocupat de obicei în principal de amenințările grave la adresa securității, în special din partea Rusiei și a Chinei. Drogurile și migranții erau mai puțin importanți decât armele nucleare și portavioanele.
Trump vede lucrurile altfel. Din perspectiva sa, narcoticele periculoase și migranții, despre care a spus anterior că „otrăvesc sângele” SUA, reprezintă amenințări mult mai directe pentru poporul american. A pune „America pe primul loc”, pentru a folosi expresia preferată a lui Trump pentru a descrie propria sa politică externă, înseamnă a se concentra asupra acestora.
Dar asta nu înseamnă că Trump este izolaționist. Protejarea poporului american, chiar și în modul în care o înțelege Trump, înseamnă a avea o politică externă activă.
Protejarea „civilizației”
A doua temă cheie a documentului este atitudinea față de „civilizație”. În acesta, Trump a revenit la un aspect central al retoricii sale politice – că „civilizația occidentală” este atacată de o combinație de migranți ostili, liberali fără coloană vertebrală și degradarea culturală. La fel cum Trump pare să se considere liderul luptei împotriva acestor forțe în SUA, el dorește ca și alții să facă același lucru.
În pasaje care au provocat valuri în rândul clasei politice europene, strategia de securitate națională critică guvernele europene pentru că ar fi primit prea mulți migranți, ar fi persecutat partidele politice de extremă dreapta și ar fi trădat moștenirea civilizațională a Occidentului.
Autoarea analizei consideră că acestea nu sunt cuvintele unui izolaționist. „Sunt cuvintele cuiva care, așa cum am concluzionat în propria mea cercetare, se consideră protectorul unei civilizații definite din punct de vedere rasial și cultural, care acoperă atât SUA, cât și Europa”.
În timp ce strategiile de securitate națională ale SUA din trecut exprimau dorința Washingtonului de a răspândi democrația liberală în întreaga lume, documentul lui Trump afirmă că acesta este un obiectiv imposibil de atins. În schimb, el pare să fie interesat în primul rând de soarta europenilor albi – și de modelarea democrației și valorilor lor pentru a se conforma cu ale sale, potrivit autoarei.
Strategia de securitate națională avertizează că mai multe țări riscă să devină „neeuropene” din cauza migrației, adăugând că, dacă „tendințele actuale continuă, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de ani sau mai puțin”. Aceasta este o poziție care, potrivit unor observatori, este un ecou al „teoriei marii înlocuiri” rasiste, o comparație pe care Casa Albă a calificat-o drept „o absurditate totală”.
Adversari transformați în posibili parteneri de afaceri
A treia și ultima temă care iese în evidență din document este accentul puternic pus pe economie. Cele mai detaliate părți ale documentului se referă la politica economică – cum să fie repatriate industriile în SUA, să remodeleze sistemul comercial global și să mobilizeze aliații SUA în misiunea de a limita ascensiunea economică a Chinei.
În schimb, problemele de securitate regională primesc mult mai puțină atenție. Ambițiile Rusiei în Europa sunt abia menționate ca o problemă pentru SUA, iar Taiwanului i se dedică doar un paragraf. De fapt, Kremlinul a declarat că noua strategie este „în mare măsură în concordanță” cu viziunea sa.
Rareori strategia de securitate națională a SUA a fost atât de tranzacțională. În discuția privind motivele pentru care SUA vor sprijini Taiwanul, documentul invocă doar industria semiconductorilor și poziția strategică a insulei. Nu se menționează valoarea intrinsecă a democrației taiwaneze sau principiul neagresiunii în dreptul internațional.
Impresia pe care o lasă acest lucru este că, în politica externă, Trump acordă prioritate economiei în detrimentul valorilor. El îi consideră pe lideri precum Xi Jinping din China și Vladimir Putin din Rusia nu ca dictatori implacabili, hotărâți să domine regiunea, ci ca posibili parteneri de afaceri. Se pare că el crede că politica externă ar trebui să se concentreze pe maximizarea profiturilor.
Pentru aliații SUA din Europa și Asia, acest lucru ridică o întrebare incomodă: ce se întâmplă dacă cea mai profitabilă soluție se dovedește a fi abandonarea lor și încheierea unui acord important cu Rusia sau China? Pe baza acestui document, ei au puține motive să creadă că Trump va face altceva.
Editor : A.C.
